Emotia unui meci de Champions League: Nepretuita!
Marti, 18 octombrie 2011, am asistat la patru premiere dintr-un foc.
- Asistarea la un meci de Champions League live. Imi doream de mic copil sa fac lucrul acesta, indemnat si ambitionat de reclama celor de la Matercard, care denumesc emotia avuta la un meci ca fiind "nepretuita".
- Vizitarea stadionului National Arena, pe caredoream sa-l vad anul acesta si pe care "l-am inaugurat" la un meci de Champions League.
- Urmarirea live a echipei favorite din Anglia, Manchester United, pe care o apreciez cam din anul 2003.
- Urmarirea pe viu a echipei Otelul Galati pe care nu o mai vazusem niciodata ca spectator, iar acum am vrut sa le fiu suporter pentru o zi, drept multumire ca ne reprezinta in Europa in cea mai inalta competitie intercluburi.
Am recurs la planul B pe care insa nu-l luasem in calcul pana la acea ora, desi eram convins ca stiu cu cine voi merge la meci. Dar cum socotelile nu s-au potrivit am recurs la cautarea unui mijloc de transport si al unui posesor care sa vrea sa mearga cu mine. Pe messenger nu am gasit pe nimeni, nici la prietenii prietenilor, sau la cunostintele cunostintelor. "Gluma" se ingrosa si s-a cam facut ora 19:30 cand am inceput sa sun toate posibilele tinte din agenda telefonului. Chiar si la cei cu care nu mai vorbisem de mult am indraznit sa apelez, dar cu nicio sansa de izbanda s-au lasat incercarile mele.
Cand ma resemnsasem ca voi vedea meciul din fata televizorului, un fost coleg de liceu, Gabi, m-a sunat sa ma intrebe de ce il apelasem mai devreme. I-am explicat de ce, dar el nu parea prea convins ca vrea sa mearga. El incerca sa vorbeasca cu mine pe alta tema iar eu incercam sa-l conving sa ne ducem impreuna la meci. A spus ca va reveni cu un telefon, dupa ce sta de vorba cu sotia. A revenit intradevar in scurta vreme si mi-a spus ca merge dar dupa ce mananca. Si s-a facut cam 20:30 pana cand m-am intalnit cu el si am pornit catre Bucuresti. Norocul nostru a fost cu GPS-ul lui si cu simtul lui de orientare in trafic. Eu nici cu GPS-ul in fata nu-mi dadeam seama care este strada pe care trebuia sa o urmam conform indicatiilor. Am ajuns la stadion cu 20 de minute intarziere si acelea cauzate faptului ca nu gaseam loc de parcare. Am gasit in cele din urma un loc inghesuit langa o trecere de pietoni, pe care a si calcat-o putin, dar totusi nu incurca circulatia pietonilor. Am mers inapoi catre stadion cam 400-500 de metri ,iar la intrare am constatat ca nu eram singurii intarziati ci erau foarte multi intarziati. Dupa ce am patruns pe stadion si m-am minunat de grandoarea sa minute in sir, ignorand aproape total jocul de pe teren, mi-am mai revenit din emotia premierei, dar nu mi-am pierdut entuziasmul. Din cand in cand ii mai aratam cate ceva lui Gabi prin tribune sau eu stiu pe unde mai vedeam cate ceva interesant. Ecranul urias suspendat de acoperisul arenei, m-a impresionat foarte tare. Meciul din teren a cam lasat de dorit, spectacolul a lipsit, dar cu toate acestea am strigat alaturi de mii de romani Otelul, Otelul!!!
A fost o ocazie frumoasa si o atmosfera in tribune destul de buna, in ciuda faptului ca majoritatea oamenilor erau prezenti pentru a-i vedea pe englezi jucand. Scorul a fost 2-0 pentru diavoli dupa doua penaltiuri date pe drept de catre arbitru. Otelul au avut parte si de cateva minute de superioritate pe teren, un om al englezilor fiind eliminat. Spre sfarsitul meciului si ai nostri au primit un cartonas rosu si s-a restabilit egalitatea numerica din teren.
A fost o seara speciala pentru mine si pe aceasta cale ii multumesc lui Gabi pentru efortul de a ajunge in timp util pana la stadion.
Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta
super poveste,minunat stadion esti un adevarat microbist
RăspundețiȘtergere