Am vizitat Cetatea Medievala din Sighisoara

Iata ca am ajuns si eu  in Sighisoara, in Cetatea medievala atat de apreciata de turisi indeosebi in perioada festivalului medieval. Apropo de festival, acesta a fost  concentrat  in mod oficial pe  numai 3 zile in anul 2012 deoarece se suprapunea cu referendumul, si "de aceea nu mai puteau turistii straini  sa vina la noi, sau cei romani sa voteze". (Dar in tara in care  unii primari merg cu turistele costumate in  bikini, la vot  este posibil orice, chiar si  bataia de joc  indreptata  catre un festival cu mare traditie in Romania)

Sighisoara cu Cetatea ei medievala este un obiectiv turistic  de luat in seama, dar pacat ca  in Romania  turismul cu sau fara promovarea vreunei blonde, ramane  in stadiul de involutie. Personal nu am fost multumit de ce am vazut in interiorul cetatii, fata de ce ma asteptam sa vad.  In afara de  cateva centre de vizitat din interiorul cetatii: Turnul cu ceas, Camera de tortura, Camera armelor si doua Biserici nu prea am mai avut ocazia sa las bani pe undeva, sau sa bag mana in buzunar dupa portofel pentru a  rasplati astfel comunitatea din  orasul vizitat. Chiar si  biletele  de intrare la obiectivele mai sus amintite  aveau un pret mai degraba simbolic, care  pentru strainii care-si  primesc salariile in euro,  semnificau maruntis si probabil nici nu si-l treceau  in  bugetul de cheltuieli de vacanta. Un pret de bilet care pentru ei putea insemna  moneda de  un euro pe care o dau cersetorului de la coltul strazii care  doar sta cu mana intinsa neoferind nimic in schimbul acelei monede.

Au fost si lucruri care m-au impresionat  in interiorul Cetatii: Turnul cu ceas, un obiectiv de vizitat. Ofera  o priveliste minunata din varful lui,  o portie insemnata de istorie si cultura, arhitectura si sculptura, cat si  un mecanism de ceas de turn la vedere,  ce reprezinta o ocazie rara pentru multe persoane de a vedea asa ceva.
Camera de tortura dupa cum o spune si numele reprezinta doar o camera si atat, in care nu ai prea multe de vazut, dar probabil ca si mirosul  si umiditatea din ea  faceau elementul torturii.
Camera armelor mi-a placut in mod deosebit. Aici sunt patru incaperi pline ochi cu tot felul de arme  medievale sau  arme de foc. NU sunt un impatitmit al armelor, fac parte din cei ce-si doresc sa nu se fii inventat vreodata, dar asta nu inseamna ca nu-mi pot atrage atentia daca tot exista si au fost perfectionate.

Cetatea ofera  privelisti superbe, fiind asezata pe o colina. Deseori  privirea panoramica ofera  un spectacol de culori  si forme, iar in cazul Cetatii din Sighisoara aceasta  priveliste este  de-a dreptul interesanta, dar nu tocmai cea mai cea din cate am vazut pana acum.

Am avut placerea sa vizitez  Sighisoara, respectiv cetatea  si in zi de festival si intr-o zi obisnuita si tin sa spun ca ma asteptam la mult mai mult fata de ce  am vazut.  Printre cele mai interesante  "evenimente" petrecute  acolo a fost participarea la o sceneta desprinsa din viata reala medievala in care  vrajitoarea  cetatii era dusa la judecata. Localnicii  imbracati in straie  medievale s-au strans ei stiu din ce cotloane intr-o ceata spontana si au mers la casa vrajitoarei pentru a o acuza de    strangere de averi  de pe urma vrajitoriei.  A urmat judecata si  pedeapsa vrajitoarei  care in timpul judecatii si-a tot luat biciuri pe spinare. A fost o sceneta cu happy end, vrajitoarea fiind ceruta de sotie de mincinosul satului pentru a o scapa  pe aceasta de pedeapsa pe care i-o   dadea judecatorul.  Pe  parcursul scenetei  spectatorii erau introdusi in poveste   intr-un mod inoportun, punandu-i pe acestia in pielea personajelor fara vointa lor. Chiar si asa cred ca oricine si-ar fii dorit  sa fie  ales  sa participe chiar si pentru cateva clipe in  povestea  expusa multimii.
Ceea ce nu mi-a placut insa, daca e sa gandesc  cu mintea unui turist strain, este faptul ca  sceneta   a fost jucata doar in limba romana si nu am vazut vreo  alternativa sau vreo versiune  in limba engleza cel putin. Asta e o bila neagra din partea mea. Cred ca se puteau organiza si scenete in limba engleza avand in vedere ca suntem o natie  de oameni care in curand  va vorbi limba engleza mai lesne decat  limba romana. Ma refer aici la generatia FB, la generatiile noi si la oamenii destepti care de obicei coincid cu cei ce isi fac si timp sa calatoreasca.

Din pacate am avut mai multe bile negre de dat decat albe  cu privire la spiritul si  mediul inconjurator al Cetatii, fata de ceea ce ma asteptam sa vad. Este drept ca vina  imi apartine, pentru ca m-am dus cu sperante mari si  ce am gasit acolo a fost sub asteptari.

Read More

Uite cum zace colo-n sant motanul mort

M-am oprit din rulatul pe role, in dreptul acestei feline fara viata, care era asezata pe o bordura si insotita de mesajul : "Era un suflet nevionovat, daca nu aveti suflet, nu-l furati de la altii!"
Ma intreb acum care o fi povestea mortii acestei feline si daca mesajul a ajuns sau nu acolo unde trebuie, dar mai ales daca a sensibilizat sau nu pe cine trebuie.

Read More

Mers pe jos între Ploieşti şi Bucureşti

Sunt receptiv la provocări, mai ales dacă acestea nu sunt gen "pariu cu frica." Aşa că am acceptat imediat provocarea lansată de John Cristea de a străbate la pas distanţa dintre Ploieşti şi Bucureşti. Nu i-a luat mult să mă convingă. A reuşit din prima încercare. Poate mai mult i-a luat lui să se convingă că eu sunt omul potrivit cu care să pornească la drum în această aventură. Mi-am dat seama de asta datorită faptului că tot insista cu întrebări legate de rezistenţa mea la efort, de condiţia mea fizică, de mersul pe jos în ceea ce mă priveşte, coroborate toate acestea cu îndemnul de a încerca să mai pun câteva kilograme pe mine înainte de ziua plecării spre Bucureşti. Chiar dacă nu ne cunoşteam mai deloc unul pe celălalt (nu cred că am vorbit mai mult de 5 ore cumulate, de când ne-am cunoscut şi până la hotărârea luată, de a merge impreună pe jos spre Bucureşti), am picat de acord să facem acest drum. Nu a ştiut mai nimeni de nebunia pe care urma să o facem. John mi-a mărturisit că a mai vrut să facă asta în trecut cu mai multe persoane şi cu o mediatiyare serioasă a evenimentului. Nu i-a reuşit atunci din cauza neseriozităţii de care au dat dovadă posibilii camarazi de "expediţie". Între timp el nu a renunţat la idee şi iată-ne puşi pe fapte mari. Am creat si un haştag pe Twitter pentru a ţine conectaţi în online cunoscuţii şi pentru a face cunoscut evenimentul exact în momentul desfăşurării lui. Sâmbătă, 22 septembrie 2012, m-am trezit cu noaptea-n cap cu gândul că voi porni în provocarea vieţii mele. Nu ştiu cum văd alţii această iniţiativă dar mie mi se pare de-a dreptul nebunească într-un secol al vitezei, când alţii ar prefera să se deplaseze cu mijloace de transport cât mai rapide. Vineri spre sâmbătă noaptea, somnul meu a avut de suferit. Am avut emoţii şi le-am resimţit în vise. Aşa se face că nu am dormit decât 4 ore. Nici John, cu care m-am întâlnit la ora 05:20, nu dormise prea mult, după cum mi-a spus chiar el. În timp ce aşteptam primul troleibuz al zilei, ne-am făcut inventarul câtorva lucruri care ne trebuiau pe drum. Totul părea a fi ok, iar noi eram dornici de aventură. Am străbătut Ploieştiul cu mijloacele de transport în comun, ne-am făcut câteva poze în faţa gării de Sud a oraşului. Am ajuns la ieşirea din Ploieşti spre Bucureşti şi am luat-o imediat la pas, nu înainte de a porni pedometrul.  Va urma...

Read More

Mai animalule, ca bine spunea Iliescu!

Scriam intr-un articol anterior despre cineva care si-a abandonat pisica tinuta de 15 ani  in casa. Revin cu fotografia de mai sus si inscriptia de pe ea, drept raspuns la motivul primit - Cred ca si ea vroia sa plece ca  tot o zbughea pe usa de la intrare cand aceasta se deschidea -  .

Una e sa vrei sa mai schimbi aerul  din cand in cand si alta e sa fii obligat sa-l schimbi obligat fortat probabil definitiv.

Read More

Te bate Dumnezeu

Cunosc pe cineva care  avea o pisica pe care a  dat-o  afara din apartament, dupa  o convietuire de  cel putin 15 ani, timp in care  animalutul  domesticit a devenit   dependent de om,  dependent de viata alaturi de un stapan care sa te ingrijeasca si sa-ti dea mancare atunci cand mananca el, sau atunci cand are el chef. Nu m-ar mira ca saracul animalut sa  isi fi pierdut  instinctele de felina, eventual nici sa nu stie ca soarecii si sobolanii se  vaneaza iar apoi se mananca, ca  vrabiile si pasarile in general, cel putin cele de talie mica, pot fi pandite si transformate in  hrana. Probabil ca nici nu stie ce-l asteapta la iarna  pe frigurile de -20 de grade  noaptea, atunci cand  nu ai da pe nimeni afara din casa, daramite un  animal sau un om nepregatit care nu este pregatit sa indure asemenea intemperii.

S-a zis cu  saracuta felina care   de acum va trebui sa   caute apa in vara asta torida si secetoasa si nu va sti incotro sa  mearga. Pisicile  strazii care cresc de mici  fara stapan stiu sa se descurce, pe ele  le-ai putea obisnui sa le iei din mediul natural si sa le bagi in casa, dar nu poti face  la fel cu cele de casa. Nu le poti lua  dupa 15 ani  si sa le dai cu sutul in coada dupa ce  in tot timpul asta s-au gudurat pe langa tine, au mieunat atunci cand te simteai singur, ti-au tors in poala si ati adormit impreuna, sau s-a asezat pe  locul in care aveai dureri dupa un  accident casnic stupid si probabil minor.

Chiar daca nu spun mami sau tati, asta nu inseamna ca nu vor sa o spuna ci ca pur si simplu au un altfel de limbaj pe care noi ca si fiinte rationale  ar trebui sa-l intelegem mai degraba sau macar sa ne prefacem ca  am inteles. Exact asa cum facem cu un bebelus ale carui intentii nu le nimerim de fiecare data, chiar  in ciuda faptului ca-l vedem plangand.

Si in incheiere va pot spune ca  eu nu prea sufar pisicile, dar asta nu inseamna ca nu pot sa judec pe cineva care  nici macar nu a incercat sa dea un amarat de anunt  pe internet sau in ziar in care sa-i caute stapan bietului animal.

Cat pot sa ma oftic ca  nu exista o politie a animalelor  in Romania precum cea din Statele Unite ale Americii. Dar probabil ca exista cineva , un Legiuitor  si Judecator suprem care iti va da dupa sufletul tau.

Read More

Ce am vrut si ce a iesit!

Rau te scarpini cu mana altuia si la fel  faci cam orice lucru cu mana altuia. Am vrut si eu o poza   din care sa reiasa un mesaj aparte. O poza care sa transmita  un mesaj, vorba aceea "sa faca cat o mie de cuvinte". Nu s-a putut insa ca   fotograful de ocazie nu a prins exact ceea ce vroiam eu sa reiasa din fotografie.

Fiind in trecere prin cetatea medievala din Sighisoara, am vazut o domnisoara  cu trasaturi asiatice destul de frumoase. Exceptand fata  turtita pe care o au  majoritatea  oamenilor din rasa galbena, trasaturile ei erau chiar  placute ochiului desi  parca ceea ce a iesit in fotografie nu coincide cu otiginalul. Pun asta pe seama   autorului fotografiei, luminii puternice (deci tot fotografului, care nu a gasit un unghi mai bun sau  sa faca setarile necesare)

Cum  fotografia nu a iesit asa cum mi-am dorit, cred ca nu se va prinde nimeni de mesajul pe care am vrut sa-l transmita fotografia, chit ca as lasa si descriere cu litere de tipar sub ea.  Dar las ca o pub pe Facebook :D

Read More

Reuniune de clasa in Ploiesti

In cele din urma . . .

A venit si vremea reuniunii de clasa mult asteptate si mult amanate. A fost o reuniune improvizata, la care au participat oamenii care si-au dorit cu adevarat sa isi vada fostii colegi de scoala generala si oamenii care au luat in calcul aceasta reuniune si si-au facut timp in program indiferent daca ea s-ar mai fi tinut sau nu. Din fericire pentru reusita acestei intalniri, au avut placerea si disponibilitatea sa vina la intalnire urmatorii:

1. Buleandra  Elena Alexandra
2. Carstea Claudia
3. Carstea Cristian
4. Stoicescu Dragos
5. Toader Vladimir
6. Rotaru Nicusor Adrian (eu)

Intalnirea a inceput de la ora 19:00 in fata  centrului comercial Omnia. Alexandra  a fost  mai mult decat punctuala si si-a facut aparitia prima, am urmat eu, Stoicescu Dragos care tot dadea tarcoale de cateva minute prin zona, dar cand i s-au terminat tarcoalele[sic!]  s-a oprit  langa noi, Carstea Claudiu si apoi Toader Vladimir.

Hei tramvai . . .

Daca  am fost  numai cativa prezenti, Vladimir a preluat initiativa si ne-a dus  la Tramvai  vis-a-vis  sau vizavi (ca sa folosesc un  cuvant  convertit). Dupa cateva discutii si-a facut aparitia si Claudia, pe care am primit-o  cu    drag in tramvaiul nostru.

Niciun subiect TABU . . .

S-a vorbit despre orice subiect adus in discutie, cate  putin din toate, cate putin despre fiecare dintre cei prezenti, barfe la greu despre cei absenti, nimic de rau  malefic despre cei absenti, doar pareri pro si contra  catorva persoane  legate de vreo amintire discutata. Eu am fost cel cu amintirile legate de colegi, restul  si-au  umplut memoriile cu  lucruri mai importante din viata lor. Alianta  formata dupa plecarea gemenilor, intre  mine, Alexandra si Vladi s-a napustit cu argumente pro telefonie si contra febrei Facebook pe care o sustinea sus si tare Dragos.  Au avut loc si alte discutii mai incinse, fara incidente neplacute, din care Dragos sper sa traga cateva  concluzii pozitive pentru  persoana lui. Oricine  poate sa faca mai mult pe orice plan, daca  macar crede in sansa lui. 

Dragos, asculta la mine, ca niciunul din cei  prezenti la  mini-reuniune nu s-a suparat pe tine si nici macar nu-ti vrea raul.

Daca vrei  cu adevarat, iata ca se poate . . .

Unii din cei ce au venit la aceasta reuniune au facut ceva in plus pentru a fi prezenti.

• Alexandra a venit special din Bucuresti pentru aceasta ocazie care era cat pe ce sa nu se concretizeze. Desi are  niscaiva resentimente fata de acest oras, a venit din placere pentru a revedea niste colegi si din pacate pentru ea, nu a avut parte de prea multi pe care si-ar fii  dorit neaparat sa-i vada. Spre exemplu cu mine nu a avut mari tangente in scoala  primara cat am fost colegi, si totusi a avut parte de mine, in loc de altul cu care a avut mai multe in comun. (Nu ca nu i-a facut placere sa ma revada, sa nu intelegeti gresit)
• Claudia a  reusit sa ajunga si ea la aceasta reuniune, venind tot din Bucuresti, desi anuntase ca-i este greu sa-si faca timp in programul  ei zilnic. Multumesc de incantatoarea prezenta!
• Eu am   plecat  inainte de termen de la  ziua nepoticai mele care a implinit primul ei anisor de existenta. Desi am  putut manca din primul ei tort in care statea infipta banala lumanare in forma de cifra 1,  puteam sa mai stau lejer sa particip la discutiile care erau in toi.

 Pe cand o reuniune adevarata . . .

Desi ne-am simtit bine, simteam nevoia fiecare sa vedem cate-un coleg drag cu care ne-am avut mai bine. Ne-am  dori sa  existe o reuniune  in adevaratul sens al cuvantului  la care sa participe si initiatoarea noastra  doamna invatatoare Totea Elena, care desi batea  cu  batul  la palmele  noastre precum Maestrul betiv  pe Bruce Lee, ne-a dat o educatie si  o conduita importanta. Daca nu  vom reusi  marea reuniune  anul acesta, sper sa reusim  acest lucru anul viitor cand, dupa socoteala Aluisei - pe care o cred pe cuvant ca a facut calculul bine- vom face 10 ani de cand am incheiat clasa a opta. Unii impreuna, cazul majoritatii, altii   mergand pe alt drum cu alti colegi, cazul meu.

Daca o poza face cat o mie de cuvinte . . .

    

Pozele sunt  nemodificate ca eu nu am pretentii de fotograf si nici nu-mi place sa denaturez imaginile surprinse.

Pentru pareri si comentarii folositi cu incredere  formularul de comentarii de mai jos!

Multumiri speciale . . . 

Pentru Carmen , via Manu  pentru  aprinderea scanteii, a dorintei de revedere.

Nu-l uit nici pe Vladimir care s-a comportat ca o gazda, sau ca sa-l plasez in contextul actiunii: a fost vatmanul Tramvaiului si a oprit in toate statiile, pana la ultimul calator.

Read More

Caine rau

Cand mergeam  sa cumpar paine zilele trecute,  il vad pe Bobita, cainele care nu da din coada niciodata cand il strig si care se uita la mine cu o fata de parca zice "Ce mai vrea si asta?" . Statea  tolanit, de fapt incovrigat pe  ghioceii abia infloriti. Nu m-am putut abtine sa nu-i fac poza, desi nu prea era de acord. A dat sa plece  cand am scos telefonul sa-l pozez. L-am pacalit ca nu-l pun pe blog si asa am reusit sa-l fac sa ramana acolo. Cand am vazut faza asta mi-a venit in minte vorba lui  Eustache (un  batran dintr-un desen animat) care avea replica pentru  cainele lui  "Caine prost!"




Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

ACS Dan Dacian 1 87:93 CSS Tirgu Jiu

Astazi am fost atras  de sunetul unor "vuvuzele" care venea din sala de sport a colegiului Elie Radu (cunoscut si sub numele de Liceul Industrial Energetic) din Ploiesti. Asa ca nu am stat pe ganduri si m-am dus sa vad ce se intampla in sala. Acolo am  fost surprins sa vad ca se desfasura un meci oficial de baschet. Era un meci din  turneul final de baschet (Grupa valorica B2) juniori Under 15. Cand am ajuns mai erau doua minute si scorul era strans. Am apucat totusi sa stau cam  un sfert de ora, caci pustii au gestionat finalul de joc de parca ar fi fost o finala de campionat european. In cele 2 minute de joc la care am asistat am vazut  cam 15 atacuri si tot cam atatea puncte. S-au faultat cat au putut de mult pentru a  trage de  timp si pentru a reusi sa egaleze.  Ceea ce nu a reusit insa echipa  Dan Dacian, a fost floare la ureche pentru CSS Targu Jiu si aici ma refer la aruncarile de  la linia de libere care  nu au vrut sa intre deloc pentru echipa  Fan Dacian, in comparatie cu  Targu Jiu care au avut un procentaj foarte bun pe final la acest capitol.
Iata si cateva poze facute din pragul  intrarii in sala:

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

De la faina la malai

Am trecut de pe o zi pe alta de la  faina la malai, fara  sa-mi propun asta in mod intentionat. Vineri  9 martie mi-am adus aminte de copilarie , mancand  o oala intreaga de macinici (probabil vreo 8 litri). Mama face macinici   din aceia fierti, nu macinici moldovenesti, din aceia copti. Si ii face de casa, iar de data aceasta i-au iesit  atat de buni, precum ii stiam eu in copilarie, atunci cand vroiam sa mananc tot mai multi  si imi spunea ca prea multa faina o sa ma roada la stomac. De data asta am mancat pestemasura, fiindca am ramas singur acasa cu  intreaga oala de macinici.  Sambata 10 martie, am mers la Baicoi Photo Walk si am  avut parte de un premiu neasteptat, constand intr-un bax de  pufuleti. Asa ca dupa  o zi intreaga de   faina, am trecut pe o zi intreaga de malai, si inca  ma mai lupt cu ei, ca nu am putut manca 25 de pungi de pufuleti Gusto intr-o singura zi.

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Cadoul perfect de Valentine's day

Am gasit reclama Perfect Diva pe Facebook a  acestei firme care are si un mod foarte expresiv de expunere a produselor pe care le vinde. Am dat click pe reclama si apoi am admirat piesele superbe de lenjerie intima si/sau sexy expuse pe cele mai interesante modele. Fetele si femeile ca re poarta lenjeriile intime, isi dezvaluie  formele superbe in toata splendoarea lor. E si pacat sa nu  le faci reclama. Iar eu cum sunt un tip generos le fac publicitate gratis daca tot i-am vizitat si mi-a placut ce am vazut.  La drept vorbind, piesele  pe care le vand par de colectie si sunt puse in  valoare de niste manechine perfecte. Iata cateva dintre ele:

Sursa foto

Sursa foto

Sursa foto

Sursa foto

  Am pus doua blonde si doua brunete ca sa nu zica cineva ca sunt partinitor vreunei culori. Cu mai multe lenjerii intime va puteti delecta aici.



Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Gandeste-te de doua ori cand "imprumuti" o fotografie.

Eu, Vali Ovidiu, proprietar al domeniului www.valiovidiu.ro și editor al blogului cu același nume, am publicat pe site-ul meu în data de 11.03.2011 în cadrul articolului „Palatul Culturii Ploiești” o fotografie a Palatului Culturii din Ploiești. Respectiva imagine a fost preluată fără acordul meu scris așa cum este menționat explicit în footer-ul blogului conform legii drepturilor de autor, de ziarul Ploieștii, în cadrul articolului intitulat “Palatul Culturii, în deceniul II de consolidare”.

Ziarul Ploieștii prin tipărirea și comercializarea neautorizată a fotografiei mai sus menționată, utilizată la ilustrarea articolului intitulat “Palatul Culturii, în deceniul II de consolidare” în cadrul ediției tipărite nr. 1545 din data de 26 ianuarie 2012, a săvârșit o infracțiune prin încălcarea drepturile de autor conform Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe modificată și completată prin Legea nr. 285 din 23 iunie 2004 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 123 din 1 septembrie 2005, fapt ce se constituie ca furt de proprietate intelectuală.

În urma contactării echipei redacționale a publicației, încercările mele în vederea soluționării pe cale amiabilă nu au avut nici un rezultat.

Dat fiind faptul că pentru procesarea imaginii în cauză s-a folosit tehnica HDR (High Dynamic Range), dovada faptului că eu sunt autorul acesteia se poate demonstra prin posesia celor trei imagini originale în format RAW, la rezoluția originală, conținând datele complete EXIF generate de aparatul foto, proprietate personală.

Ca posesor și autor de drept al acestei fotografii îmi rezerv toate drepturile de a acționa în vederea rezolvării conflictului și a recuperării prejudiciului.

În final, îmi exprim regretul că în Ploieștiul anului 2012, o publicație care are beneficii materiale obținute prin comercializarea ediției tipărite, recurge la furtul de imagini (de proprietate intelectuală) pentru a ilustra articolele publicate.

Sper că Dumneavoastră, mass-media prahoveană, ca reprezentanți și formatori de opinie, să luați atitudine împotriva acestor fapte și acțiuni ce nu fac cinste și nu respectă deontologia profesiei de jurnalist, să preluați și să transmiteți mai departe acest comunicat pentru ca astfel de fapte să nu se mai întâmple.

Despre mine: sunt fotograf amator, membru al Asociației Foto Club Ploiești chiar de la înființarea clubului, afiliat al A.A.F.R. – Asociația Artiștilor Fotografi din Romania, editor al site-ului www.valiovidiu.ro, participant la expoziții de grup și la activitățile desfașurate în cadrul A.F.C.P.

Pentru orice alte informaţii suplimentare, vă stau la dispoziție și mă puteți contacta telefonic la 0764.441150, via email valiovidiu@gmail.com sau folosind pagina de contact.

Mai jos aveți imaginea “împrumutată” cât și un scan al articolului din ziar care o conține.

 Oricine poate prelua acest articol și posta pe site-ul său, astfel vom arăta cum o publicație care are beneficii materiale obținute prin comercializarea ediției tipărite, recurge la furtul de imagini (de proprietate intelectuală) pentru a ilustra articolele publicate … ceea ce e trist, foarte trist!!!

Sursa:  http://www.valiovidiu.ro/comunicat-de-presa

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Cum am petrecut anul 2011 (in imagini)

2011-le Meu  in Imagini Slideshow: Nicusor’s trip from Ploiesti, Romania to 7 cities Brasov, Slanic Prahova (near Sinaia), Baia Mare, Poarta (near Bran, Transylvania), Eforie, Busteni and Bucureşti (near Aurel Vlaicu) was created by TripAdvisor. See another Romania slideshow. Create a free slideshow with music from your travel photos.

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Photowalk Ploiesti - 15 noiembrie 2011

In data de 15 noiembrie 2011  m-am intalnit cu Bogdan in fata Universitatii de Petrol si Gaze din Ploiesti pentru a pleca intr-un photowalk improvizat dintr-un grup de doi. Eu si el, fiindca altii nu au vrut sau nu au putut participa. Mi-a dat o camera foto, pentru ca eu nu am una si am mers sa facem cateva fotografii. Am facut o serie de fotografii pe traseul UPG-Gara de Sud-Bulevardul Independentei-Gara de Vest-Billa.

Copii infofoliti alergand

Tema fotografiilor "Noiembrie in Ploiesti"

Lacul din Parcul Tineretului

Bulevardul lung si singur

Terenul de baschet-pustiu

Balaurul cu N-spe capete

Biciclist prea infrigurat ca sa mai tina ghidonul

"Babele" varianta verde

Frunzele cazute stau la barfa pe foisor

Vita de vie coloreaza gazonul

Doar el si panoul

Mesteacanul luminos

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Ce fantezii are doamna Ciuta

Eu vad un porc cu malformatie

Larisa Ciuta, cica e si ea o scriitoare de articole. Lucreaza intr-un trust mare si mincinos, demn de povestea Petrica si lupul, unde stie sa minta si sa le infloreasca cat de mult si bine se poate. Ultimul exemplu care mi-a atras atentia, este fantezia acestei Larisa Ciuta. Fata asta, domnisoara, doamna, femeie, sau care i-ar putea fi incadrarea pe scara feminitatii, mai mai ca vede  prin haine.  Si vede asa de la departare. Cam din Romania si pana in  Statele Unite ale Americii.  http://www.click.ro/sport/fotbal_global/Uite-David-Beckam-Si-a-FOTO_0_1259874105.html      

Asta ar fi o fantezie pentru ...

In imaginea prezentata in articol se vede cum David Beckam isi ridica pantalonii (nu stiu din ce motiv si nici nu ma iau dupa comentariul Larisei) formandu-se niste cute normale in zona inghinala. Dar Larisa biata de ea, epuizata dupa o zi grea de comentat imagini cu barbati sau nesatisfacuta in nu stiu ce fantezii o fi avand ea, vede  "barbatia" lui David prin pantaloni. Te pomenesti ca era si cu doua capete sau poate chiar 3 ca d-aia arata asa cum a vazut-o ea. O provoc pe Larisa sa-si traga o pereche de budigai pe dumneaei, apoi o pereche de budigai in genul lui Beckam, iar apoi sa faca acelasi gest ca fotbalistul, in timp ce se uita in oglinda. Daca fanteziile ei vor functiona si la acea ora, isi va da seama ca s-ar putea sa fie barbat. Si atunci s-ar putea sa inceapa si o partida de sex cu finalizare prin dedublare, ca vorba aia, are imaginatie.
Daca are chef de comentarii mai apropiate de adevar pe viitor, o invit sa citeasca o carte minunata: Totul despre sex si casnicie, scrisa de  M.J. Exner. Poate asa isi va face o alta idee despre organul genital masculin in timpul unei partide de. . .  fotbal.



Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Vreo 70 de lucruri: 69 si cartofi prajiti

Cam atatea lucruri stiu eu sa fac.  Am fost intrebat daca nu cumva e scarbos sa faci 69. Raspunsul meu ar fi: Da, da este scarbos sa faci 69! Depinde cu cine  si in ce conditii. Mie nu-mi place sa prestez oral pe o " veverita cu blanita "
sau pe una care miroase urat, sau pe una care arata ca o placinta stricata si ar mai fi cateva cazuri pe care inca nu le-am luat in considerare. Acum scarbosenia mai depine si de locul in care faci 69. Ca e cam impropriu sa faci 69  in toaleta spre exemplu sau in locuri care miros urat sau cine stie ce alte situatii dezgustatoare mai pot exista. Voua cum vi se pare pozitia 69 ?






Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Permutari si combinatii pentru pariuri

Click pentru marire

Permutation & Combination for betting.
Am tot cautat pe internet un tabel cu combinatii si permutari pentru pariori. Si fiindca la momentul acle nu am gasit nimic, am zis sa pun eu un tabel de acest gen. Eu asa stiu ca se numeste si tin sa il pun aici pentru cine are nevoie. Daca il copiati totusi nu uitati sa puneti sursa. Pentru intrebari legate de citirea tabelului, lasati un comentariu si raspund cat de  repede pot.

Read More

Orez cu lapte pe frunza de nuc

Foto elenushu

Cand sunt Mosii de vara si se imparte de pomana prin satele din Prahova cel putin se obisnuieste sa se imparta Orez cu lapte pe frunza de nuc. Orezul se face mai legat, adica nu cu lapte din abundenta, pentru a sta uniform pe frunza de nuc. Apoi se poate orna cu scortisoara. La mine la tara se obisnuia sa se dea de pomana cate o cana cu vin  de  toarta careia se prindeau buchetele de cirese iar pe farfurie se puneau cateva frunze de nuc pe care se punea orezul cu lapte. Iata si o poza cu orezul cu lapte pe frunza de nuc, pentru cine nu  a mai vazut sau pentru cei ce nu  isi dau seama cum poate sta orezul pe frunza de nuc.

Read More

I changed my look

Uite ca a venit si schimbarea de vara. Nu ma batea gandul sa ma tund, dar daca tot am ajuns la salonul Louise impreuna cu Kitty (Cotoy) un coleg de clasa din liceu, am zis ca nu ar strica sa ma las pe mana stilistului. Asa ca am comandat fara vreo retinere  change of hairstyle adica schimbare de frizura. Asa ca hair stylist -a mi-a recomandat  un duo adica tuns pe jumatate. Pe o parte sunt tuns scurt, pe cealalta nu a intrat deloc cu masina sau cu foarfeca in el. Apoi bretonul este pe partea stanga mai lung, iar in dreapta lipseste aproape in intregime. Mai am si niste dungi luate pe piele care dau aspect de nu stiu ce, fiecare ce isi inchipuie. Oricum este ceva fancy-trendy-cool , despre care mama nu a avut deloc o parere buna. Mi-a zis ca adolescentii si copiii trebuie sa aiba parte de asa ceva nu eu sau cei de varsta mea. De parca as fi de 50 de ani sau cu familie. Eu sunt putin  incantat de noul look desi am avut emotii nestiind ce va iesi. Sunt 80 % multumit caci inca nuam gasit  frizura potrivita pentru parul meu. Si cand ma gandesc ca unora le sta bine cu parul aranjat oricum sau lipsind cu desavarsire, ma face sa fiu invidios.  Sunt curios cum o sa reactioneze lumea cand ma va vedea la botezul nepoatei. Eu care aveam o frizura cumine pana acum, o sa fac o figura  in randul apropiatiilor care inca nu m-au vazut. Uneori chiar este buna o schimbare de look. 
I changed my mind about holidays, I changed my look for summer.

Aţi dorit să scrieţi: schimbare de frizura

Introduceţi text ori o adresă de site web sau traduceţi un document.

Anulaţi

Traducere din Română în Engleză

Read More