Cum se face brânza bună

După ce s-a întors Toni Delaco din călătoria lui prin lumea întreagă, unde a căutat cea mai bună brânză din lume, a început să-și scrie notițele pe pagina lui online care este desigur fan brânză. Fan club am vrut să spun. Mă scuzați! Emoțiile astea!

Ei bine, Toni Delaco vrea acum să știe dacă el a adus cea mai bună brânză din lume aici la noi în România. Dar ca să își facă o idee dacă a ales sau nu bine, m-a întrebat și pe mine care este cea mai bună brânză din lume. Păi ce să-i răspund? Că gusturile nu se discută? Asta este adevărat. Dar tot majoritatea decide că suntem în democrație. Așa că orice aș alege eu, e posibil să nu fiu pe aceeași lungime de undă cu Toni Delaco. Dar știu că va lua în considerare gusturile și preferințele mele, astfel încât să poată pune o mică parte din ele în brânza pe care o va declara cea mai bună din lume.

Așadar, cea mai bună brânză în opinia mea se face după rețeta următoare:
Se ia o vacă maro (galbenă cum îi zic eu) pe care o cheamă Joiana dar pe care eu o strig Ursoaica. Se duce la păscut pe cea mai verde pășune, cu iarba cea mai grasă și mai gustoasă. Apoi ducem vaca să prânzească și să se odihnească la umbră la miezul zilei, în timp ce își plimbă iarba prin camerele stomacului. Rumegatul reprezintă o parte importantă în procesul de „fabricare” al laptelui. Seara se mulge văcuța Ursoaica vorbindui-se frumos ca să nu se streseze prea tare. Se sărută între coarne și i se spune noapte bună. Apoi se prepară brânza. Se fierbe laptele, se pune cheagul, se lasă la închegat după care se dă la ciur. După preferințe se poate pune și mărar sau alte condimente. Se scurge serul din compoziția rezultată, după care brânza se dă la sărat. O lăsăm acolo o perioadă numai suficientă cât să-și ia sarea după gustul nostru. Se savurează la masă cu roșii, șuncă și ceapă. Pentru o viață sănătoasă și echilibrată, se repetă procesul în fiecare zi. Se mulțumește bunicii care te-a învățat să faci cea mai bună brânză.

Ia zi Toni Delaco, cum sună rețeta asta?

Read More

Delaco devine bestseller

Mai este vreun român care să nu știe ceva despre Delaco? Mai este cineva care să nu fi încercat brânzeturile Delaco? Să nu-mi spuneți acum că aveți intoleranță la produsele lactate, fiindcă asta nu e o scuză pentru a nu cumpăra cea mai pufoasă brânză pentru cei dragi!

Și pentru că am văzut cu toții că produsele Delaco au creat isterie în rândul milioanelor de fani din România dar și din Diaspora, acum urmează să așteptăm cu sufletul la gură lansarea oficială a romanului Viața cu Delaco.

Dar să vedem cum se termină mai întâi de toate povestea lui Toni Delaco. Autorul romanului mai sus amintit a fost ridicat de DNA potrivit unor surse brânzibile credibile. Desigur că faptul că a fost prins cu niște valize pline cu cașcaval nu reprezintă probe solide la dosar. Totuși legea din România a permis procurorilor să emită un mandat de arestare pentru cel mai mare fan brânză din România.

După primele 24 de ore de arest Toni Delaco a putut să-și vadă fiul. Toni Jr i-a făcut cea mai frumoasă declarație pe care un fiu i-o putea face tatălui său în acele momente.

Tati te iubesc cum iubesc brânza Delaco pe pâine!

După ce a ieșit de la vorbitor Toni Jr a făcut câteva declarații reprezentanților presei care erau prezenți într-un număr destul de mare.

- Tati a scris deja romanul Viața cu Delaco pe care vă invităm să-l cumpărați și să-l lecturați cu plăcere începând de săptămâna viitoare. Între timp am să vă dezvălui câteva pasaje care cu siguranță vor face deliciul cititorilor:

Fiind flăcău brânzeturi degustam și recitam poeme de amor, să prind o mândră-n șură s-o iubesc și să-i degust din sân bun lăptișor.

Și o iubeam sub clar de lună vie și galbenă de-un cașcaval mai pal...

Și prima brânză pufoasă și fină pe care am degustat-o mi-a declanșat dragostea la prima degustare. Era dragostea pe care i-o purtam de la prima înghițitură. Și totuși lipsa experienței mi-a fost fatală că nu am putut să-i spun decât că brânza ei este mai fină decât minciunile fine pe care NASA le îndrugă vânătorilor de extratereștri. Nu știu ce a înțeles dar declarația mea a fost un eșec total. Dar brânza Delaco pe care mi-a dat-o să o gust încă mai are gust pe limba mea cea păcătoasă.

- Noi vă mulțumim pentru susținere și vom rămâne la înălțime precum mirosul cașcavalului nostru Delaco. Vă iubim!

Așa să ne ajute Dumnezeu să avem un mare fan brânză eliberat cât mai curând și să ne poată semna romanele Viața cu Delaco la lansarea oficială!

Articol scris pe masa din bucătărie pentru competiția Superblog. Atenție, miroase a brânză Delaco!

Read More

Promoter Delaco-dependent

... am intrat sub patrafir și am așteptat să fiu abordat de părinte.

- Ce gânduri te apasă fiule?

- Sunt Delaco-păcătos!

- Ptiu Satană, ce vrea să însemne asta, Doamne iartă-mă?

- Mănânc din hrana pe care trebuie să o împart oamenilor. Sunt perfecționist din fire și atunci când trebuie să împart cașcaval și alte produse Delaco potențialilor clienți, nu îmi pot îndeplini sarcina. De teamă că nu livrez cel mai bun produs Delaco gust din toate mostrele până nu mai am ce oferi oamenilor. 

Sursa: adevarul.ro

- Asta nu e bine berbecul Domnului! Ești cel mai păcătos fan brânză pe care l-am întâlnit! Ai nevoie de un canon special. Mergi și demisionează și Domnul te va ierta! Căiește-te și te vei vindeca din interior spre exterior.

- Dar nu pot face asta! Sunt fan brânză și n-aș putea rezista fără degustările zilnice!

- Vezi, ești egoist și lacom! Și zicând acestea părintele se leapădă de sutană și cât ai zice „cheese” apăru într-un costum al super-eroului Fan Brânză. 

- Știam eu că nu dai nimic clienților să deguste! Spui că nu ai încredere că produsele Delaco sunt bune? Minciuni! Eu sunt cel mai mare fan branza, super-eroul Fan Brânză și nimeni nu-mi poate lua acest titlu! 

A încheiat discursul cu un râs malefic și înfundat de bucata de cașcaval din care mușca cu poftă.

O lacrimă lăptoasă îmi inundă obrazul drept. Tocmai mă spovedisem cui nu trebuia. Sub deghizarea de preot se afla CEO-ul Delaco, fan branza înfocat, autoproclamat super-eroul Fan Brânză.

Am plecat de acolo, nu înainte de a lua anafura. În Biserica respectivă anafura era reprezentată de bucăți neregulate de pâine, pe care se relaxa o brânză pufoasă cu gust de somon.

Am fost deprimat trei săptămâni. M-am retras în casă, cheltuindu-mi ultimii bani pe vizitele la psiholog. Cel mai bun psiholog din oraș, Laura Brânză, mi-a spus din prima zi că nu are nicio legătură cu fostul candidat la președinția României, William Brânză. Nu știu de ce simțise nevoia să-mi spună asta. Nu o întrebasem și nici nu-mi ridicase vreo bănuială coincidența de nume. Oricum știam că William Brânză primise nenumărate voturi din partea comunității fan brânză din România.

Domnișoara psiholog mă servește la fiecare ședință cu bruschete delicioase ale căror ingredient special constă în brânza albă ușoară de la Delaco, cu 0% grăsime. Așa își servește toți clienții, dar pe mine m-a nimerit în plin. Am luat loc pe canapea și am început să mă destăinui. 

Bruschete cu branza alba usoara, 0% grasime

- Sunt Delaco-dependent!

- Ce înseamnă? Dezvoltați vă rog! 

- Nu mai suport viața departe de Sofia! Mă ungea pe suflet. Uneori mă simt gol fără aroma specifică pe care-l emana.

- Problema dumneavoastră domnule Adrian este că trăiți în continuare în trecut. Vă puteți reîntâlni cu Sofia la fiecare oră. Trebuie doar să găsiți puterea de a o împărți cu altcineva. Din cauza egoismului ați ajuns pe această canapea și sunteți în continuare Delaco-dependent.Atât de deendent încât sunteți gelos și posesiv pe oricine se atinge de Sofia. Încercați să deveniți mai bun, mai generos, mai altruist și semnele schimbării nu vor întârzia să apară. Bucata de cașcaval Sofia se găsește pretutindeni, însă dumneavoastră sunteți cel mai în măsură să-i dați forma de prezentare finală și contextul în care vă apropiați de alți oameni. Împărțiți micul dejun cu oamenii !

Vorbele domnișoarei psiholog îmi deschiseseră noi orizonturi. Eram gata să împart ultima bucată de cașcaval cu primul om care îmi ieșea în cale. Am mers acasă și am înșfăcat ultima bucată de cașcaval din frigider. Am coborât rapid scările și am dat nas în nas cu o doamnă cu copilul în brațe. Cerșea din ușă în ușă. Copilul la vreo trei anișori avea o fețișoară tristă. Am scos un pix din sacou și am transformat roata de cașcaval într-un emoticon vesel. I-am dăruit cașcavalul, moment în care a început să zâmbească și s-a întins să mă pupe.

Sursa foto: www.dreamstime.com

 În acel moment, în scara blocului și-a făcut apariția super-eroul Fan Brânză. De data asta era îmbrăcat în civil. Nu purta costum de super-erou fiindcă era în timpul programului. CEO-ul Delaco, deghizat cu alte ocazii în preot sau super-erou, mărturisise că venise să-mi înmâneze plicul ce conținea decizia de încetare a contractului de promoter Delaco. Surprinzându-mă dăruind cașcavalul fetiței, și-a schimbat plicul cu un altul pregătit pentru situații neprevăzute. Mi l-a înmânat spunându-mi:

- Mă bucur că te-ai schimbat!Soția mea te-a ajutat să te vindeci! Dar tot eu sunt cel mai mare fan brânză! 

(deci Laura este soția lui? omul ăsta e fan brânză adevărat! e pretutindeni!)

După ce a plecat, am deschis plicul. 

Felicitări, te-ai reintegrat! Ca tine au mai fost alți 100 de promoteri în țară. Ai fost ales să dai testul final. Ai la dispoziție o zi în rolul de promoter Delaco. O zi în care ne poți demonstra că ești în stare să servești produsele Delaco viitorilor clienți. O zi în care papilele tale gustative nu se vor atinge de niciun produs servit. Este ultimul test pentru a ne demonstra că meriți să fii repus în funcție. Profită! Arată-ne că ești Delaco-dependent cu măsură!

Fetița mușca zdravăn din bucata de cașcaval care-i acoperea fața. Eu mă simțeam în sfârșit împlinit și nu regretam momentul în care dăruisem ultima bucată de cașcaval din frigiderul meu. Mă vindecasem. Eram pregătit să împart cașcavalul cu oricine. Postul de promoter va fi al meu!

Am urcat în casa și am scris acest articol pentru Superblog 2014!

Read More

Cum „sendvișeau” bunicii mei

O companie de lactate care este Fan brânză, a provocat bloggerii să realizeze sendviș profile în funcție de diferite tipuri de oameni. Delaco este compania de lactate cea mai prietenoasă cu bloggerii și astfel îi tot provoacă la probe care mai de care mai deosebite. Și pentru că v-am povestit în trecut amintirile mele din copilărie, am să leg această provocare de amintirile mele în prezența bunicilor. Ei nu mai sunt în lumea aceasta dar mă ajută să fac sendvișuri de fiecare dată. Desigur că nu la propriu. Dar câte ceva din tehnicile lor tot am dobândit și eu.

Bunicii din partea mamei erau de la țară. Țărani veritabili și extrem de muncitori. Niciodată nu ar fi făcut un sendviș precum îl făcea bunica din partea tatălui, de la oraș. Dar ca să înțelegeți mai bine diferențele ,am să umblu iar în sertarul cu amintiri și am să-i supraveghez făcându-și sendvișurile.

E dimineață devreme. Cocoșii cântă țanțoși din buza cotețului, obligând găinile să iasă în ogradă și pe mine să-mi pun plapuma în cap ca să nu-i mai aud. Mamaie pune un vas cu apă pe plită. Pregătește ceaiul de dimineață. Cel de izmă îmi place cel mai mult și ea știe asta. E foarte atentă cu mine și mă drăgălește ori de câte ori are ocazia. Totuși nu mă poate scuti de mersul cu vacile la păscut. Este o fire puternică, spontană și independentă. Ar putea conduce o armată de oameni și ar putea asigura hrana unui sat întreg dacă ar fi cazul. Micul dejun pe care îl pregătește dimineața constituie o masă sănătoasă. Și când spun „sănătoasă” nu mă refer la recomandările medicilor nutriționiști ci la cantitatea de hrană din farfurie. Pe câteva felii gene(g)roase de pâine (prăjită pe plită), găsesc magiunul de prune delicios, unt cu șuncă deasupra, smântână groasă obținută din laptele văcuței mele preferate, ouă proaspete prăjite și brânză tot din laptele Joianei.
- Ia de mănâncă! O să-ți fie foame mai târziu!
Și încep și înfulec din sendvișurile all-can-you-eat făcute de mamaie. Jumătate de oră mai târziu termin și ultima îmbucătură. Acum cui îi mai arde de mers cu vacile la păscut? Tataie deja e în ogradă pregătind pelerinele de ploaie și restul celor necesare. Are un fel de raniță de soldat pe care o poartă pe umăr de fiecare dată când mergem cu vacile. El este tipul omului sobru. Rar poți glumi cu el și numai după ce ai gătat cu munca. Muncește mult și îi place să fie pe cont propriu. Nu-i reușește când e mamaie de față, așa că recuperează când e singur. Are o vorbă pe care i-o aruncă acesteia când se simte surmenat.
- Mai lasă-mă femeie! Cine a văzut un șef la un singur angajat?
Nu se vede trăind la oraș. Este mândru că-i țăran și se laudă cu o gospodărie care are de toate.
Mânatul vacilor este o adevărată aventură. Avem de respectat multe reguli nescrise. Așa că am de alergat mult. Cu burta plină e mai dificil. Dar nu imposibil...

. . .

De-o parte a dealului e pădurea. Trebuie să coborâm cireada de pe deal la marginea pădurii pentru că soarele bate prea puternic la amiază și deja avem nevoie de repaus la umbră. După ce vacile se așează și încep să-și rumege iarba înfulecată până la acea oră, tataie pregătește prânzul. Avem parte de un prânz 100% țărănesc. Îl ador! Pe un ziar despăturit (ok, ăsta nu-i chiar 100% țărănesc) începe și taie cu un cuțitaș vechi roșiile, castraveții verzi, brânza, șunca și ridichile. O ceapă mare o sparge cu podul palmei iar ouăle fierte le ciocnește de fruntea-i brăzdată de riduri adânci. Așa face mereu. După ce face semnul Crucii mă îndeamnă să mâncăm.  Sendvișul țăranului  este un fel de șaorma la farfurie din zilele noastre. Numai că este sendvișul țăranului la ziar.
Pentru tataie urmează somnul de după. Pentru mine siesta constă în ascultarea pădurii și privitul dealului.

. . .

După aproape trei luni la țară revin în oraș. Îi fac o vizită nocturnă bunicii. Trebuie să dorm cu dumneaei ca să „mă ierte” pentru cele trei luni în care nu ne-am văzut. Bunica are impresia că este oglinda societății, așadar noi (nepoții) trebuie să-i fim identici. De aici și pretențiile să-i vorbim folosind apelativul „dumneavoastră” și să avem comportamentul politicos când ieșim pe stradă. Dimineața este preferata mea atunci când mă aflu la bunica de oraș. Începem micul dejun cu o cafeluță. Pentru nepoți una mică, mică de tot. Dar chiar și așa mică eu tot o ador. Apoi urmează micul dejun. În cazul dumneaei micul dejun este unul conform așteptărilor, adică mic. Urmează sendvișurile econom. Iar când spun econom mă refer la niște sendvișuri pe care le înghiți din prima chiar și atunci când ai o guriță mică precum o am eu la șapte anișori. Acestea seamănă mult cu felul de a fi al bunicii. Deoarece pensia-i este mai mică decât cheltuielile pe care le are, aproape totul în ceea ce o privește. se referă la cantități mici. Un astfel de sendviș este alcătuit din primul strat constând în cremă de brânză iar al doilea dintr-o feliuță subțire de salam, atât de subțire încât vezi Parisul prin ea, dacă-ți pui ambiția. Al doilea sendviș este format dintr-un strat subțire de cremă de brânză cu verdeață și o feliuță de salam la fel de subțire.

Prânzul iese din tipar și este masa zilei care mă face să mă țin cu mâna de burtă de mult ce am mâncat.

 . . .

Acum că am retrăit o parte din clipele petrecute cu bunicii, parcă i-am simțit din nou aproape. Așa cum erau ei, am avut multe de învățat din experiența lor. Dumnezeu să-i odihnească și îi rog pașii să-mi călăuzească de acolo de unde se află acum. Cât despre mine, sendvisul care m-ar descrie cel mai bine este sendvișul trăsnet. Îi spun așa pentru că se face foarte rapid și constă în: colț de pâine proaspătă din care scoți miezul, îndeși câteva linguri de gem/dulceață/salată de icre/salată de vinete/etc. după care îndeși miezul la loc. Se face în mai puțin de un minut și ține de foame câteva ore. Mă definește pentru că este rapid și spontan ca și mine. Vă urez poftă trăsnet! :)

Poate că sendvișurile mele nu sunt atât de inedite precum cele cu care sunt obișnuiți alții. Știu sigur că au fost cele mai bune sendvișuri ale copilăriei mele și pentru asta le mulțumesc bunicilor mei!

Acest articol participă la Superblog 2014

Read More

Azi sunt Fan Brânză. Azi sunt regizor şi scenarist

Stai să vezi cum s-a născut povestea asta. Într-o dimineaţă de 1 Martie am aflat că s-a lansat Superblog 2014 ediţia de primăvară. Aşteptam cu nerăbdare să mai particip la Superblog, să-mi dau frâu liber imaginaţiei pe teme propuse de alţii şi să fiu notat în funcţie de inspiraţia si creativitatea de care am dat dovadă în momentul redactării articolului. Nu mă aşteptam însă să am parte de o probă care să mă facă să-mi storc creierii încercând să găsesc un scenariu potrivit unei reclame pentru caşcavalul Delaco. Dar iata ca s-a intamplat si bine-mi pare.
Povestea reclamei de mai jos pe care am creat-o impreuna cu Delaco este ceva mai ampla decat pare.
Cred cu tarie ca fiecare obiect din lumea aceasta comunica cu celelalte. Prin cuvinte, semne, pozitie, culoare, aspect, forma, marime, etc. Plecand de la aceasta premisa voi continua ca atare in cele ce urmeaza:

Intr-un frigider plin de culoare se aflau cateva zeci de produse alimentare. Fiecare avea cate o poveste de spus suratelor, iar timpul era limitat din pricina faptului ca oricand fiecare dintre ele putea sa fie separata de celelalte. Legumele erau multe si aveau povesti din cele mai interesante. Ceapa era mandra de evolutia sa de-a lungul vietii. Povestea cum a fost luata DELACOmerciantii din piata care vindeau seminte de rasad pentru parcele intregi de surate usturate. Cornel, taranul care a luat-o pe cand era doar o samanta a sadit-o cu toata dragostea sa intr-o jardiniera. DELACOrnel a urmat drumul catre un alt taran. Constantin era un producator cu certificat care vindea in piata tot felul de legume. A crescut frumos, s-a facut mare, iar toamna a fost cumparata DELACOnstantin de o doamna draguta si eleganta care i-a zambit frumos taranului.
Povestile legumelor erau semanau destul de mult si vroiau sa afle mai multe despre produsele lactate, despre mezeluri si bauturi. Cele mai multe dintre acestea spuneau ca ultima data au fost cumparate DELACOra.

Cascavalul era ceva mai vorbaret si datorita faptului ca era mereu asezat in centru precum Soarele in Sistemul solar, era auzit de toti martorii. Astfel acesta incepuse sa-si spuna povestea. Stia ca existenta lui in acel frigider se trage DELACOw & people si ca, de cele mai multe ori, deserveste tot acestora. Drumul sau lung si procedeele dificile prin care ajungea produs finit, matur, nici nu mai conta cand isi aducea aminte de informatia ADN-ului sau cu care a fost inzestrat. Avea in lapte (a se intelege sânge) gustul bun, grasimea optima necesara, culoarea extraoridnara si cel mai important bucuria. Pe aceasta din urma o impartasea oricui avea sa-l consume si o primea inapoi de la acestia. Astfel invatase DELACOpii cum mananca in joaca si cum se joaca mancand. DELACOnstructori invatase cum se zideste orice pe lumea aceasta prin munca, daruire si ambitie.
Avea multe povesti care proveneau din ADN-ul lui de cascaval iar printre cele mai importante era aceea ca  "Vechile obiceiuri nu dispar niciodata ci devin din ce in ce
mai speciale"

Acest articol participa la competitia SpringSuperblog2014.
Sursa foto & video Delaco.ro

Read More