Master Chef devine bataie de joc
Mi-a plăcut atât de mult prima ediție a Master Chef România, încât am decis să mă uit și la altele. Între timp însă, emisiunea devine o bătaie de joc, la adresa participanților și a bucătariei în general. Nu mă refer aici numai la farfuriile aruncate pe jos ci mai degrabă la probele la care sunt supuși concurenții. Mi se pare o prostie să ai pretenții de la un bucătar (fie el specialist, darămite amator) să refacă o farfurie în detaliu și ca aspect și ca gust și ca ingrediente, fără să-l lași macar să guste din preparatul pe care trebuie să-l imite. Fără gustat, fără mirosit. Păi ce să facă și bucătarul acela amator? Improvizează cum poate, după care este criticat la sange că nu a văzut chimenul dintr-un produs pe care a fost pus să-l vadă doar ca produs finit. Aici mă intrigă și mai mult, pentru că sunt oarecum pe domeniu. Gătesc și eu la serviciu fără să am voie să gust. Cum vă poate garanta un bucătar că produsul finit este bun, dacă el nu a gustat produsul? Asta trebuie să ne răspundă cei care se cred atât de deștepți încât să pună astfel de reguli. În cazul meu nu se aplică până la capăt ceea ce am spus (nu intru în detalii) dar este clar că un bucătar trebuie să se adapteze și să improvizeze atunci când gătește fără rețetă și fără să fi gustat vreodată din produsul pe care trebuie să-l realizeze.
Trecând cu greu peste acest aspect grav, am rămas cu un gust amar după ce am văzut proba în care bucătarii nu aveau voie să comunice între ei decât prin semne. La un moment dat șefii s-au simțit jigniți când li s-au arătat semne obscene. Păi nu ei au vrut comunicare prin semne? Altfel i-ar fi înjurat omul cu voce tare.
Au început să-i pună să gătească din ce în ce mai diferit, ceea ce ar ajuta la creativitate, dar în moduri care nu reprezintă realitatea. Începe cumva să nu îmi mai placă. Seamănă tot mai mult cu Top Chef de pe Antena 1.
După ultima ediție în care Chef Florin Dumitrescu a dat de pământ cu o farfurie în care gustul sărat se combina cu cel dulce într-un mod mai puțin fericit, acesta ne-a lăsat un mesaj pe facebook:
Trecând cu greu peste acest aspect grav, am rămas cu un gust amar după ce am văzut proba în care bucătarii nu aveau voie să comunice între ei decât prin semne. La un moment dat șefii s-au simțit jigniți când li s-au arătat semne obscene. Păi nu ei au vrut comunicare prin semne? Altfel i-ar fi înjurat omul cu voce tare.
Au început să-i pună să gătească din ce în ce mai diferit, ceea ce ar ajuta la creativitate, dar în moduri care nu reprezintă realitatea. Începe cumva să nu îmi mai placă. Seamănă tot mai mult cu Top Chef de pe Antena 1.
După ultima ediție în care Chef Florin Dumitrescu a dat de pământ cu o farfurie în care gustul sărat se combina cu cel dulce într-un mod mai puțin fericit, acesta ne-a lăsat un mesaj pe facebook:
Sa clarificam niste situatii de aseara:La sfarsitul acestui mesaj, bucătarul-jurat a mai adăugat:
- dulce si sarat nu il poate combina oricine. Sunt doua gusturi de baza, pe care daca le combini una trebuie sa primeze ( vezi caramel sarat, ciocolata cu fulgi de sare, carnuri cu dulceturi).
Daca gusturile astea doua sunt in cantitati egale iese o tampenie.
Sper sa intelegeti si daca tot nu sunteti de acord cu afirmatia mea, incercati voi acasa
- farfuriile aruncate pe jos... nu vin in urma unor frustrari de ale mele, sau ale colegilor mei, ci pur si simplu asta merita unii care isi bat joc de mancare, dar totusi au impresia ca sunt foarte buni. Ne ridicam la nivelul discutiei intotdeauna, ne spui ca ne aduci o capodopera si este o mizerie, hop, farfuria pe jos.
Asa ca, meseria noastra de bucatari, transpusa pe sticla poate deranja multa lume. Dar in momentul in care ajungeti intr-un restaurant si dati bani pe mizerii, se datoreaza faptului ca cei care ar merita sa le aruncati cu farfuria pe jos nu au ce cauta in bucatarie.
Multumesc!
P.s. degeaba ma injurati, eu tot voi continua sa fiu spumos.