Nu e simplu sa fii fotograf profesionist

Dupa ce am mers in miez de noapte in padure pentru a face fotografii cu cativa oameni pasionati de fotografie, am inteles ca aceasta pasiune este costisitoare chiar si dincolo de investitia propriuzisa in aparatura. Nu este suficient sa ai un aparat de fotografiat performant, unul sau mai multe obiective pe masura aparatului, trepiedul potrivit sau alte accesorii costisitoare si ele. Mai este nevoie sa ai o mare pasiune, uneori una innascuta, o pasiune care sa te arunce in tainele artei fotografice si sa te indemne sa-i cunosti toate misterele. Mai ai nevoie de bani investiti in transportul pana la locatiile de fotografiat si multa imaginatie. Ca na! Fotograful ar cam trebui sa fie regizorul si scenaristul fotografiilor sale.

Pierdut in zeci de termeni fotografici, in padure la Blejoi, acolo unde am mers pentru fotografii nocturne, nu am facut altceva decat sa pun intrebari banale unor fotografi nu foarte experimentati, dar dotati cu un bagaj de informatii de baza, esential de cunoscut de orice individ care activeaza in domeniu.
Atunci mi-am dat seama ca toata teoria invatata inainte se revarsa la sfarsit in apasarea butonului de declansare care are nevoie sa fie apasat la momentul oportun si pe cadrul potrivit. Nu e ca si cum mie mi-ar iesi aceeasi fotografie cu a unui fotograf profesionist, chiar daca as apasa declansatorul aceluiasi aparat folosit de el si pe acelasi cadru fotografiat de el inainte.

Pe internet gasim tot felul de persoane care au imreia ca sunt fotografi. Dar fotograful nu e cel care tine in mana un aparat, ci cel care stie ce sa obtina dintr-un cadru maximum posibil.
Nu ma intelegeti gresit! Nu dau vina pe cei care au pasiuni de nivel incipient si lipsa de experienta pentru faptul ca ajung sa fie fotografi oficiali ai unor evenimente importante din viata unui om. Cel care apeleaza la un fotograf amator si vrea fotografii profesionale este cel care isi asuma rezultatul. Daca am invatat ceva important in viata atunci acea invatatura este ca de cele mai multe ori serviciul mai costisitor iti aduce mai multa multumire la final. Aproape in orice domeniu este valabila aceasta invatatura pe care am tras-o. De exemplu pentru fotografii de nunta, eveniment important al vietii unui om, cred ca putem face o investitie serioasa si sa apelam la serviciile unui fotograf profesionist. Putem cauta aici fotograf nunta bucuresti pe google sau pe paginile dedicate fotografilor profesionisti. In acest fel ne putem asigura un portofoliu de fotografii . Un album incredibil ce ar surprinde ipostaze de neuitat de la evenimente rare si importante precum o nunta, o zi de nastere, un botez sau orice alt eveniment necesita atentie maxima. Asta in cazul in care ne dorim amintiri de neuitat.

Eu am tot cautat zilele acestea fotografii realizate de profesionisti si am gasit fotografii surprinzatoare. Doua dintre fotografiile pe care le-am gasit pe un site de fotograf din Bucuresti le-am atasat acestui articol. Va puteti da cu parerea daca merita sau nu sa apelam la un fotograf profesionist pentru evenimentele importante din viata noastra.

Read More

Am vizitat Cetatea Medievala din Sighisoara

Iata ca am ajuns si eu  in Sighisoara, in Cetatea medievala atat de apreciata de turisi indeosebi in perioada festivalului medieval. Apropo de festival, acesta a fost  concentrat  in mod oficial pe  numai 3 zile in anul 2012 deoarece se suprapunea cu referendumul, si "de aceea nu mai puteau turistii straini  sa vina la noi, sau cei romani sa voteze". (Dar in tara in care  unii primari merg cu turistele costumate in  bikini, la vot  este posibil orice, chiar si  bataia de joc  indreptata  catre un festival cu mare traditie in Romania)

Sighisoara cu Cetatea ei medievala este un obiectiv turistic  de luat in seama, dar pacat ca  in Romania  turismul cu sau fara promovarea vreunei blonde, ramane  in stadiul de involutie. Personal nu am fost multumit de ce am vazut in interiorul cetatii, fata de ce ma asteptam sa vad.  In afara de  cateva centre de vizitat din interiorul cetatii: Turnul cu ceas, Camera de tortura, Camera armelor si doua Biserici nu prea am mai avut ocazia sa las bani pe undeva, sau sa bag mana in buzunar dupa portofel pentru a  rasplati astfel comunitatea din  orasul vizitat. Chiar si  biletele  de intrare la obiectivele mai sus amintite  aveau un pret mai degraba simbolic, care  pentru strainii care-si  primesc salariile in euro,  semnificau maruntis si probabil nici nu si-l treceau  in  bugetul de cheltuieli de vacanta. Un pret de bilet care pentru ei putea insemna  moneda de  un euro pe care o dau cersetorului de la coltul strazii care  doar sta cu mana intinsa neoferind nimic in schimbul acelei monede.

Au fost si lucruri care m-au impresionat  in interiorul Cetatii: Turnul cu ceas, un obiectiv de vizitat. Ofera  o priveliste minunata din varful lui,  o portie insemnata de istorie si cultura, arhitectura si sculptura, cat si  un mecanism de ceas de turn la vedere,  ce reprezinta o ocazie rara pentru multe persoane de a vedea asa ceva.
Camera de tortura dupa cum o spune si numele reprezinta doar o camera si atat, in care nu ai prea multe de vazut, dar probabil ca si mirosul  si umiditatea din ea  faceau elementul torturii.
Camera armelor mi-a placut in mod deosebit. Aici sunt patru incaperi pline ochi cu tot felul de arme  medievale sau  arme de foc. NU sunt un impatitmit al armelor, fac parte din cei ce-si doresc sa nu se fii inventat vreodata, dar asta nu inseamna ca nu-mi pot atrage atentia daca tot exista si au fost perfectionate.

Cetatea ofera  privelisti superbe, fiind asezata pe o colina. Deseori  privirea panoramica ofera  un spectacol de culori  si forme, iar in cazul Cetatii din Sighisoara aceasta  priveliste este  de-a dreptul interesanta, dar nu tocmai cea mai cea din cate am vazut pana acum.

Am avut placerea sa vizitez  Sighisoara, respectiv cetatea  si in zi de festival si intr-o zi obisnuita si tin sa spun ca ma asteptam la mult mai mult fata de ce  am vazut.  Printre cele mai interesante  "evenimente" petrecute  acolo a fost participarea la o sceneta desprinsa din viata reala medievala in care  vrajitoarea  cetatii era dusa la judecata. Localnicii  imbracati in straie  medievale s-au strans ei stiu din ce cotloane intr-o ceata spontana si au mers la casa vrajitoarei pentru a o acuza de    strangere de averi  de pe urma vrajitoriei.  A urmat judecata si  pedeapsa vrajitoarei  care in timpul judecatii si-a tot luat biciuri pe spinare. A fost o sceneta cu happy end, vrajitoarea fiind ceruta de sotie de mincinosul satului pentru a o scapa  pe aceasta de pedeapsa pe care i-o   dadea judecatorul.  Pe  parcursul scenetei  spectatorii erau introdusi in poveste   intr-un mod inoportun, punandu-i pe acestia in pielea personajelor fara vointa lor. Chiar si asa cred ca oricine si-ar fii dorit  sa fie  ales  sa participe chiar si pentru cateva clipe in  povestea  expusa multimii.
Ceea ce nu mi-a placut insa, daca e sa gandesc  cu mintea unui turist strain, este faptul ca  sceneta   a fost jucata doar in limba romana si nu am vazut vreo  alternativa sau vreo versiune  in limba engleza cel putin. Asta e o bila neagra din partea mea. Cred ca se puteau organiza si scenete in limba engleza avand in vedere ca suntem o natie  de oameni care in curand  va vorbi limba engleza mai lesne decat  limba romana. Ma refer aici la generatia FB, la generatiile noi si la oamenii destepti care de obicei coincid cu cei ce isi fac si timp sa calatoreasca.

Din pacate am avut mai multe bile negre de dat decat albe  cu privire la spiritul si  mediul inconjurator al Cetatii, fata de ceea ce ma asteptam sa vad. Este drept ca vina  imi apartine, pentru ca m-am dus cu sperante mari si  ce am gasit acolo a fost sub asteptari.

Read More

Ce poti face cu o fotografie veche?

Am gasit o fotografie veche de acum 10 ani, in care seman cu colonelul Sanders, fondatorul retetei originale KFC. Si daca tot seman cu el, macar cu postura in care apare in toate logo-urile, am zis sa prelucrez putin imaginea sa semanam mai mult. Ia ziceti colegii mei, imi sta bine papionul, sau preferati originalul?

Read More

Uite cum zace colo-n sant motanul mort

M-am oprit din rulatul pe role, in dreptul acestei feline fara viata, care era asezata pe o bordura si insotita de mesajul : "Era un suflet nevionovat, daca nu aveti suflet, nu-l furati de la altii!"
Ma intreb acum care o fi povestea mortii acestei feline si daca mesajul a ajuns sau nu acolo unde trebuie, dar mai ales daca a sensibilizat sau nu pe cine trebuie.

Read More

Mers pe jos între Ploieşti şi Bucureşti

Sunt receptiv la provocări, mai ales dacă acestea nu sunt gen "pariu cu frica." Aşa că am acceptat imediat provocarea lansată de John Cristea de a străbate la pas distanţa dintre Ploieşti şi Bucureşti. Nu i-a luat mult să mă convingă. A reuşit din prima încercare. Poate mai mult i-a luat lui să se convingă că eu sunt omul potrivit cu care să pornească la drum în această aventură. Mi-am dat seama de asta datorită faptului că tot insista cu întrebări legate de rezistenţa mea la efort, de condiţia mea fizică, de mersul pe jos în ceea ce mă priveşte, coroborate toate acestea cu îndemnul de a încerca să mai pun câteva kilograme pe mine înainte de ziua plecării spre Bucureşti. Chiar dacă nu ne cunoşteam mai deloc unul pe celălalt (nu cred că am vorbit mai mult de 5 ore cumulate, de când ne-am cunoscut şi până la hotărârea luată, de a merge impreună pe jos spre Bucureşti), am picat de acord să facem acest drum. Nu a ştiut mai nimeni de nebunia pe care urma să o facem. John mi-a mărturisit că a mai vrut să facă asta în trecut cu mai multe persoane şi cu o mediatiyare serioasă a evenimentului. Nu i-a reuşit atunci din cauza neseriozităţii de care au dat dovadă posibilii camarazi de "expediţie". Între timp el nu a renunţat la idee şi iată-ne puşi pe fapte mari. Am creat si un haştag pe Twitter pentru a ţine conectaţi în online cunoscuţii şi pentru a face cunoscut evenimentul exact în momentul desfăşurării lui. Sâmbătă, 22 septembrie 2012, m-am trezit cu noaptea-n cap cu gândul că voi porni în provocarea vieţii mele. Nu ştiu cum văd alţii această iniţiativă dar mie mi se pare de-a dreptul nebunească într-un secol al vitezei, când alţii ar prefera să se deplaseze cu mijloace de transport cât mai rapide. Vineri spre sâmbătă noaptea, somnul meu a avut de suferit. Am avut emoţii şi le-am resimţit în vise. Aşa se face că nu am dormit decât 4 ore. Nici John, cu care m-am întâlnit la ora 05:20, nu dormise prea mult, după cum mi-a spus chiar el. În timp ce aşteptam primul troleibuz al zilei, ne-am făcut inventarul câtorva lucruri care ne trebuiau pe drum. Totul părea a fi ok, iar noi eram dornici de aventură. Am străbătut Ploieştiul cu mijloacele de transport în comun, ne-am făcut câteva poze în faţa gării de Sud a oraşului. Am ajuns la ieşirea din Ploieşti spre Bucureşti şi am luat-o imediat la pas, nu înainte de a porni pedometrul.  Va urma...

Read More

La pas prin istoria Ploieștilor

Pe blogul lui Lucian Vasile a apărut următoarea invitație:

Am placerea de a va invita la primul tur istoric si arhitectural organizat in cadrul proiectului RepublicaPloiesti.net. Vom merge prin zona centrala a Ploiestilor pentru a vedea ce a mai ramas din patrimoniul vechiului oras si cum acesta a fost modificat pe rand de boom-ul imobiliar antebelic, bombardamentele aliate, cutremure si sistematizarea din perioada comunista. In ciuda tuturor greutatilor, strazile ploiestene pastreaza inca un numar semnificativ de cladiri cu valoare istorica si arhitecturala, dar care astazi au cazut in anonimat, pierzandu-si o parte din identitatea lor.

Pe traseul turului vom admira case de secol XIX, cu povestile din spatele lor, constructii interbelice care isi pastreaza eleganta deceniilor trecute, sedii de institutii publice sau private care au o intreaga poveste ce asteapta sa fie spusa si ne vom opri in locurile unde au avut loc diferite evenimente importante din istoria orasului Ploiesti.

Turul va avea loc duminica, 23 septembrie 2012, de la ora 12:00. Locul de intalnire este pe bulevard, in fata casei Radu Stanian, fosta Casa a Casatoriilor.

Duminică 23 septembrie ploieşteanul Lucian Vasile  a susţinut  un scurt tur istoric al Ploieştiului. Fiind pasionat de istorie  Lucian a lansat online  prin intermediul  blogului pe care îl deţine,   invitaţia de mai sus, pentru cei interesaţi să afle mai multe despre Ploieştiul vechi. Accentul a fost pus pe clădirile vechi din centrul oraşului. Turul a început la ora 12:00  şi a strâns  peste 10 persoane. Punctul de pornire a fost  bine ales,  în faţa fostei Case a căsătoriilor din Ploieşti.  Primele cuvinte pe care Lucian ni le-a adresat la începutul turului au fost despre istoria şi atestarea Ploieştiului ca localitate.  Turul a continuat către  centrul oraşului, prin împrejurimile  actualului  sediu al tribunalului din Ploieşti. S-a stat  în faţa fiecărui imobil atâta timp cât cu existat întrebări din partea auditoriului.
Lucian a arătat că este bine pregătit  şi a răspuns la majoritatea întrebărilor. Puţine au fost acele întrebări la care ghidul nostru a răspuns  "Nu ştiu." S-a mers pe strada teatrului, iar apoi pe strada Basarabi.  Aici am ascultat de existența și apariția moscheilor  Sinagogilor  din Ploiești, 5 la număr la un moment dat. Ni s-au prezentat clădirile vechi cu istoria fiecăreia în parte, cu stilul arhitectural, cu  proprietarii de-a lungul timpurilor și cu activitățile desfașurate în fiecare dintre ele. S-au adus în iscuție chiar și clădiri pe lângă care nu am trecut, precum: Liceul I.L. Caragiale, Catedrala Sf. Ioan, Halele centrale, Piața Anton. Au fost amintite și clădirile care nu mai există din motive diferite. Fie au fost demolate, fie distruse de bombardamente, cert e că ele au însemnat ceva  și au meritat să fie amintite.

În încheiere ne-am imaginat cum arăta configuraţia străzilor şi a clădirilor din spatele  palatului administrativ.  Turul s-a încheiat după două ore dar discuţiile despre trecut au  continuat la Berăria  teatrului unde Lucian  a răspuns şi altor întrebări celor ce s-au alăturat  în continuare  grupului însetat de istorie locală.  Piesele de rezistenţă ale mini expoziţiei de fotografii şi cărţi poştale pe care Lucian Vasile ni le-a pus la dispoziţie spre răsfoire au fost ţinute departe de orice lichid de pe masă. Ţigările aprinse au stat şi ele departe  de aceste materiale foarte importante şi valoroase ajunse cu mare greutate dar şi noroc în posesia lui Lucian care a plătit pentru ele. Ar mai fi de spus că turul istoric a fost  recompensat de către participanţi  cu sume opţionale, care cel
mai probabil vor fi reinvestite în obiecte şi deplasări  ce ţin de istorie.  Celor pasionaţi de istoria oraşului Ploieşti le recomand  să "răsfoiască" articolele  de pe blogul lui Lucian Vasile  http://www.republicaploiesti.net/ .

Read More

Cât de lung e drumul București-Ploiești ?

Dacă ați răspuns  între 50 și 60 de km la întrebarea din titlu, este posibil să aveți  dreptate. Dar eu fac pe Toma necredinciosul și nu cred până nu mă conving cu ochii mei. Așa că în această zi de sâmbătă am acceptat provocarea lansată de John  și am pornit la drum  #spreBucuresti  fără  vreun mijloc de transport și ca unitate de măsură, dacă îmi este permisă formularea, pasul uman.
Este o nebunie  și o provocare în același timp.  Dacă mă întrebați ce vreau să demonstrez prin asta, vă pot răspunde că nu știu  motivul exact pentru care am acceptat această provocare. Dar răspunsuri pot fi multe. De pildă:

• Merg la concertul lui Leonard Cohen
• Vreau să ajung la București dar nu am bani de bilet.

• Vreau să-mi dau seama cum se deplasau oamenii acum 2000 de ani. Mă refer la deplasările fără  ajutorul vreunui animal pe care să încalece, sau al altui mijloc de transport cu tracțiune animală.
• Vreau să  văd dacă sunt în stare să fac asta și vreau să demonstrez oamenilor că nu  ai nevoie de bani pentru a te deplasa pe distanțe lungi ci mai degrabă de timp.
• Vreau să  se  vorbească despre mine  la modul pozitiv și cineva să admire curajul de a mă angaja la un astfel de drum. Asta în cazul în care ajung cu bine la destinație.
• Dacă cumva ajung la știrile de la ora 17:00  poate lansez un anunț cum că -- merg la București să-mi caut de muncă, toate companiile să apeleze la mine!-- . Glumesc, dar asta nu înseamnă că nu-mi caut de muncă în continuare
• Aș face asta și în scop caritabil. Dacă se găsește vreo firmă care vrea reclamă de pe urma acestei  nebunii mă găsește între Ploiești și București sau la telefon 0723367469. Banii pe care mi i-ar propune pentru purtarea unui banner ar merge  în scop caritabil la o fatî care are nevoie de operație de reconstrucție a feței. Poate vreun producător de  pantofi sport vrea reclamă, iar atunci trebuie să știe că port mărimea 39-40.

Așadar motive sunt multe și se pot găsi și mai multe. Este și un test de voință și de rezistență propriu-zisă. Din localitate în localitate voi scrie pe  twitter și voi răspunde celor ce scriu pe  hastag-ul #spreBucuresti. Ne vedem la București sau ... nu!

Read More

Mai animalule, ca bine spunea Iliescu!

Scriam intr-un articol anterior despre cineva care si-a abandonat pisica tinuta de 15 ani  in casa. Revin cu fotografia de mai sus si inscriptia de pe ea, drept raspuns la motivul primit - Cred ca si ea vroia sa plece ca  tot o zbughea pe usa de la intrare cand aceasta se deschidea -  .

Una e sa vrei sa mai schimbi aerul  din cand in cand si alta e sa fii obligat sa-l schimbi obligat fortat probabil definitiv.

Read More

Ce am vrut si ce a iesit!

Rau te scarpini cu mana altuia si la fel  faci cam orice lucru cu mana altuia. Am vrut si eu o poza   din care sa reiasa un mesaj aparte. O poza care sa transmita  un mesaj, vorba aceea "sa faca cat o mie de cuvinte". Nu s-a putut insa ca   fotograful de ocazie nu a prins exact ceea ce vroiam eu sa reiasa din fotografie.

Fiind in trecere prin cetatea medievala din Sighisoara, am vazut o domnisoara  cu trasaturi asiatice destul de frumoase. Exceptand fata  turtita pe care o au  majoritatea  oamenilor din rasa galbena, trasaturile ei erau chiar  placute ochiului desi  parca ceea ce a iesit in fotografie nu coincide cu otiginalul. Pun asta pe seama   autorului fotografiei, luminii puternice (deci tot fotografului, care nu a gasit un unghi mai bun sau  sa faca setarile necesare)

Cum  fotografia nu a iesit asa cum mi-am dorit, cred ca nu se va prinde nimeni de mesajul pe care am vrut sa-l transmita fotografia, chit ca as lasa si descriere cu litere de tipar sub ea.  Dar las ca o pub pe Facebook :D

Read More

Reuniune de clasa in Ploiesti

In cele din urma . . .

A venit si vremea reuniunii de clasa mult asteptate si mult amanate. A fost o reuniune improvizata, la care au participat oamenii care si-au dorit cu adevarat sa isi vada fostii colegi de scoala generala si oamenii care au luat in calcul aceasta reuniune si si-au facut timp in program indiferent daca ea s-ar mai fi tinut sau nu. Din fericire pentru reusita acestei intalniri, au avut placerea si disponibilitatea sa vina la intalnire urmatorii:

1. Buleandra  Elena Alexandra
2. Carstea Claudia
3. Carstea Cristian
4. Stoicescu Dragos
5. Toader Vladimir
6. Rotaru Nicusor Adrian (eu)

Intalnirea a inceput de la ora 19:00 in fata  centrului comercial Omnia. Alexandra  a fost  mai mult decat punctuala si si-a facut aparitia prima, am urmat eu, Stoicescu Dragos care tot dadea tarcoale de cateva minute prin zona, dar cand i s-au terminat tarcoalele[sic!]  s-a oprit  langa noi, Carstea Claudiu si apoi Toader Vladimir.

Hei tramvai . . .

Daca  am fost  numai cativa prezenti, Vladimir a preluat initiativa si ne-a dus  la Tramvai  vis-a-vis  sau vizavi (ca sa folosesc un  cuvant  convertit). Dupa cateva discutii si-a facut aparitia si Claudia, pe care am primit-o  cu    drag in tramvaiul nostru.

Niciun subiect TABU . . .

S-a vorbit despre orice subiect adus in discutie, cate  putin din toate, cate putin despre fiecare dintre cei prezenti, barfe la greu despre cei absenti, nimic de rau  malefic despre cei absenti, doar pareri pro si contra  catorva persoane  legate de vreo amintire discutata. Eu am fost cel cu amintirile legate de colegi, restul  si-au  umplut memoriile cu  lucruri mai importante din viata lor. Alianta  formata dupa plecarea gemenilor, intre  mine, Alexandra si Vladi s-a napustit cu argumente pro telefonie si contra febrei Facebook pe care o sustinea sus si tare Dragos.  Au avut loc si alte discutii mai incinse, fara incidente neplacute, din care Dragos sper sa traga cateva  concluzii pozitive pentru  persoana lui. Oricine  poate sa faca mai mult pe orice plan, daca  macar crede in sansa lui. 

Dragos, asculta la mine, ca niciunul din cei  prezenti la  mini-reuniune nu s-a suparat pe tine si nici macar nu-ti vrea raul.

Daca vrei  cu adevarat, iata ca se poate . . .

Unii din cei ce au venit la aceasta reuniune au facut ceva in plus pentru a fi prezenti.

• Alexandra a venit special din Bucuresti pentru aceasta ocazie care era cat pe ce sa nu se concretizeze. Desi are  niscaiva resentimente fata de acest oras, a venit din placere pentru a revedea niste colegi si din pacate pentru ea, nu a avut parte de prea multi pe care si-ar fii  dorit neaparat sa-i vada. Spre exemplu cu mine nu a avut mari tangente in scoala  primara cat am fost colegi, si totusi a avut parte de mine, in loc de altul cu care a avut mai multe in comun. (Nu ca nu i-a facut placere sa ma revada, sa nu intelegeti gresit)
• Claudia a  reusit sa ajunga si ea la aceasta reuniune, venind tot din Bucuresti, desi anuntase ca-i este greu sa-si faca timp in programul  ei zilnic. Multumesc de incantatoarea prezenta!
• Eu am   plecat  inainte de termen de la  ziua nepoticai mele care a implinit primul ei anisor de existenta. Desi am  putut manca din primul ei tort in care statea infipta banala lumanare in forma de cifra 1,  puteam sa mai stau lejer sa particip la discutiile care erau in toi.

 Pe cand o reuniune adevarata . . .

Desi ne-am simtit bine, simteam nevoia fiecare sa vedem cate-un coleg drag cu care ne-am avut mai bine. Ne-am  dori sa  existe o reuniune  in adevaratul sens al cuvantului  la care sa participe si initiatoarea noastra  doamna invatatoare Totea Elena, care desi batea  cu  batul  la palmele  noastre precum Maestrul betiv  pe Bruce Lee, ne-a dat o educatie si  o conduita importanta. Daca nu  vom reusi  marea reuniune  anul acesta, sper sa reusim  acest lucru anul viitor cand, dupa socoteala Aluisei - pe care o cred pe cuvant ca a facut calculul bine- vom face 10 ani de cand am incheiat clasa a opta. Unii impreuna, cazul majoritatii, altii   mergand pe alt drum cu alti colegi, cazul meu.

Daca o poza face cat o mie de cuvinte . . .

    

Pozele sunt  nemodificate ca eu nu am pretentii de fotograf si nici nu-mi place sa denaturez imaginile surprinse.

Pentru pareri si comentarii folositi cu incredere  formularul de comentarii de mai jos!

Multumiri speciale . . . 

Pentru Carmen , via Manu  pentru  aprinderea scanteii, a dorintei de revedere.

Nu-l uit nici pe Vladimir care s-a comportat ca o gazda, sau ca sa-l plasez in contextul actiunii: a fost vatmanul Tramvaiului si a oprit in toate statiile, pana la ultimul calator.

Read More

Cadoul perfect de Valentine's day

Am gasit reclama Perfect Diva pe Facebook a  acestei firme care are si un mod foarte expresiv de expunere a produselor pe care le vinde. Am dat click pe reclama si apoi am admirat piesele superbe de lenjerie intima si/sau sexy expuse pe cele mai interesante modele. Fetele si femeile ca re poarta lenjeriile intime, isi dezvaluie  formele superbe in toata splendoarea lor. E si pacat sa nu  le faci reclama. Iar eu cum sunt un tip generos le fac publicitate gratis daca tot i-am vizitat si mi-a placut ce am vazut.  La drept vorbind, piesele  pe care le vand par de colectie si sunt puse in  valoare de niste manechine perfecte. Iata cateva dintre ele:

Sursa foto

Sursa foto

Sursa foto

Sursa foto

  Am pus doua blonde si doua brunete ca sa nu zica cineva ca sunt partinitor vreunei culori. Cu mai multe lenjerii intime va puteti delecta aici.



Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Cadou de Valentine's Day de la F64

Firma F64 are un  super concurs pe care-l  promoveaza in online, prin intermediul retelelor de socializare  cum ar fi Facebook spre exemplu si prin intermediul bloggerilor  care nu pot trece cu vederea  posibilitatea castigarii unui weekend romantic la Venetia. Exact!  Acesta este premiul cel mare oferit prin tragere la sorti tuturor persoanelor care achizitioneaza in perioada campaniei orice aparat compact Canon cumpărat de la F64. Cumpara in perioada 01 -14 februarie  orice aparat compact Canon si intră automat în tragerea la sorţi pentru marele premiu (excursia la Veneţia) şi 10 premii F64 (chiar şi cei care cumpără direct din showroom)!

Asadar nu mai sta pe ganduri ValiOvidiu, BogdanCojo, ApostolViorel,  DinuTurcanu. Sunteti pasionati de asemenea aparate si de  fotografie si  puteti castiga  si o excursie daca achizitionati din magazinul F64.
Apor la cumparaturi si succes tuturor clientilor care achizitioneaza aparate compacte Canon de la F64 si participa implicit la tregerea la sorti pentru premiile puse  la bataie.




Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Gandeste-te de doua ori cand "imprumuti" o fotografie.

Eu, Vali Ovidiu, proprietar al domeniului www.valiovidiu.ro și editor al blogului cu același nume, am publicat pe site-ul meu în data de 11.03.2011 în cadrul articolului „Palatul Culturii Ploiești” o fotografie a Palatului Culturii din Ploiești. Respectiva imagine a fost preluată fără acordul meu scris așa cum este menționat explicit în footer-ul blogului conform legii drepturilor de autor, de ziarul Ploieștii, în cadrul articolului intitulat “Palatul Culturii, în deceniul II de consolidare”.

Ziarul Ploieștii prin tipărirea și comercializarea neautorizată a fotografiei mai sus menționată, utilizată la ilustrarea articolului intitulat “Palatul Culturii, în deceniul II de consolidare” în cadrul ediției tipărite nr. 1545 din data de 26 ianuarie 2012, a săvârșit o infracțiune prin încălcarea drepturile de autor conform Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe modificată și completată prin Legea nr. 285 din 23 iunie 2004 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 123 din 1 septembrie 2005, fapt ce se constituie ca furt de proprietate intelectuală.

În urma contactării echipei redacționale a publicației, încercările mele în vederea soluționării pe cale amiabilă nu au avut nici un rezultat.

Dat fiind faptul că pentru procesarea imaginii în cauză s-a folosit tehnica HDR (High Dynamic Range), dovada faptului că eu sunt autorul acesteia se poate demonstra prin posesia celor trei imagini originale în format RAW, la rezoluția originală, conținând datele complete EXIF generate de aparatul foto, proprietate personală.

Ca posesor și autor de drept al acestei fotografii îmi rezerv toate drepturile de a acționa în vederea rezolvării conflictului și a recuperării prejudiciului.

În final, îmi exprim regretul că în Ploieștiul anului 2012, o publicație care are beneficii materiale obținute prin comercializarea ediției tipărite, recurge la furtul de imagini (de proprietate intelectuală) pentru a ilustra articolele publicate.

Sper că Dumneavoastră, mass-media prahoveană, ca reprezentanți și formatori de opinie, să luați atitudine împotriva acestor fapte și acțiuni ce nu fac cinste și nu respectă deontologia profesiei de jurnalist, să preluați și să transmiteți mai departe acest comunicat pentru ca astfel de fapte să nu se mai întâmple.

Despre mine: sunt fotograf amator, membru al Asociației Foto Club Ploiești chiar de la înființarea clubului, afiliat al A.A.F.R. – Asociația Artiștilor Fotografi din Romania, editor al site-ului www.valiovidiu.ro, participant la expoziții de grup și la activitățile desfașurate în cadrul A.F.C.P.

Pentru orice alte informaţii suplimentare, vă stau la dispoziție și mă puteți contacta telefonic la 0764.441150, via email valiovidiu@gmail.com sau folosind pagina de contact.

Mai jos aveți imaginea “împrumutată” cât și un scan al articolului din ziar care o conține.

 Oricine poate prelua acest articol și posta pe site-ul său, astfel vom arăta cum o publicație care are beneficii materiale obținute prin comercializarea ediției tipărite, recurge la furtul de imagini (de proprietate intelectuală) pentru a ilustra articolele publicate … ceea ce e trist, foarte trist!!!

Sursa:  http://www.valiovidiu.ro/comunicat-de-presa

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Cum am petrecut anul 2011 (in imagini)

2011-le Meu  in Imagini Slideshow: Nicusor’s trip from Ploiesti, Romania to 7 cities Brasov, Slanic Prahova (near Sinaia), Baia Mare, Poarta (near Bran, Transylvania), Eforie, Busteni and Bucureşti (near Aurel Vlaicu) was created by TripAdvisor. See another Romania slideshow. Create a free slideshow with music from your travel photos.

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Photowalk Ploiesti - 15 noiembrie 2011

In data de 15 noiembrie 2011  m-am intalnit cu Bogdan in fata Universitatii de Petrol si Gaze din Ploiesti pentru a pleca intr-un photowalk improvizat dintr-un grup de doi. Eu si el, fiindca altii nu au vrut sau nu au putut participa. Mi-a dat o camera foto, pentru ca eu nu am una si am mers sa facem cateva fotografii. Am facut o serie de fotografii pe traseul UPG-Gara de Sud-Bulevardul Independentei-Gara de Vest-Billa.

Copii infofoliti alergand

Tema fotografiilor "Noiembrie in Ploiesti"

Lacul din Parcul Tineretului

Bulevardul lung si singur

Terenul de baschet-pustiu

Balaurul cu N-spe capete

Biciclist prea infrigurat ca sa mai tina ghidonul

"Babele" varianta verde

Frunzele cazute stau la barfa pe foisor

Vita de vie coloreaza gazonul

Doar el si panoul

Mesteacanul luminos

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Ce fantezii are doamna Ciuta

Eu vad un porc cu malformatie

Larisa Ciuta, cica e si ea o scriitoare de articole. Lucreaza intr-un trust mare si mincinos, demn de povestea Petrica si lupul, unde stie sa minta si sa le infloreasca cat de mult si bine se poate. Ultimul exemplu care mi-a atras atentia, este fantezia acestei Larisa Ciuta. Fata asta, domnisoara, doamna, femeie, sau care i-ar putea fi incadrarea pe scara feminitatii, mai mai ca vede  prin haine.  Si vede asa de la departare. Cam din Romania si pana in  Statele Unite ale Americii.  http://www.click.ro/sport/fotbal_global/Uite-David-Beckam-Si-a-FOTO_0_1259874105.html      

Asta ar fi o fantezie pentru ...

In imaginea prezentata in articol se vede cum David Beckam isi ridica pantalonii (nu stiu din ce motiv si nici nu ma iau dupa comentariul Larisei) formandu-se niste cute normale in zona inghinala. Dar Larisa biata de ea, epuizata dupa o zi grea de comentat imagini cu barbati sau nesatisfacuta in nu stiu ce fantezii o fi avand ea, vede  "barbatia" lui David prin pantaloni. Te pomenesti ca era si cu doua capete sau poate chiar 3 ca d-aia arata asa cum a vazut-o ea. O provoc pe Larisa sa-si traga o pereche de budigai pe dumneaei, apoi o pereche de budigai in genul lui Beckam, iar apoi sa faca acelasi gest ca fotbalistul, in timp ce se uita in oglinda. Daca fanteziile ei vor functiona si la acea ora, isi va da seama ca s-ar putea sa fie barbat. Si atunci s-ar putea sa inceapa si o partida de sex cu finalizare prin dedublare, ca vorba aia, are imaginatie.
Daca are chef de comentarii mai apropiate de adevar pe viitor, o invit sa citeasca o carte minunata: Totul despre sex si casnicie, scrisa de  M.J. Exner. Poate asa isi va face o alta idee despre organul genital masculin in timpul unei partide de. . .  fotbal.



Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Mandru de martienii din Ploiesti

Debut cu dreptul pentru martienii din Ploiesti in prima etapa a sezonului Ligii 1 2011/2012 .
Cu putin noroc si munca multa Petrolul Ploiesti  a reusit sa se impuna in fata campionilor din Galati cu scorul de 2-1 dupa un meci destul de animat si echilibrat. 
Prima repriza a fost echilibrata pana in minutul 39 cand autorul singurului gol al campioanei a fost eliminat pentru cumul de cartonase galbene.
Desi aflati in inferioritate numerica, galatenii nu au cedat si s-au tinut bine pana in minutul 72 cand, coplesiti de atacurile numeroase ale galben-albastrilor si de a doua eliminare pentru cumul de cartonase din minutul 67 a lui Antal, au pierdut avantajul de pe tabela. Oprita a reusit primul gol intr-un meci oficial in tricoul galben albastru. Jocul a continuat dupa cum era de asteptat cu atacuri multe din partea ploiestenilor care  nu gaseau insa resursele necesare marcarii golului victorios. Cand nimeni nu se mai astepta la un alt rezultat in afara celui de egalitate, galatenii cantonandu-se in defensiva, Oprita a reusit o actiune personala la marginea careului de 16 metri si a reusit un sut de zile mari invingandu-l pe portarul campionilor. Sutul bine plasat si in forta a adus in minutul 90 avantajul gazarilor sustinuti din tribune de o galerie numeroasa. Dupa 7 ani de absenta Petrolul revine in Liga lui Mitica si reusesc un meci demn de  cupele europene. Un meci cu ritm  bun si ocazii numeroase de ambele parti.
Desi meciul s-a jucat la Buzau, stadionul Ilie Oana nefiind terminat inca, jucatorii Petrolului nu au simtit  ca ar fi pe teren neutru.

Foto

Avem 3 puncte, avem un golgheter dupa numai o etapa, suntem pe locul 4 si mergem la Vaslui sa   demonstram ca  cei 7 ani pierduti in liga a doua  si cu un viitor incert, au fost ani grei de reconstructie. Speram ca New Petrolul Ploiesti va ajunge din nou ce a fost odata. 
Ploiestiul devine din nou un oras important  pentru fotbalul profesionist din Romania, cu doua echipe  dornice de afirmare mai mult ca oricand.
Succes Astra si succes Petrolul echipa de suflet a ploiestenilor.
Astept cu nerabdare meciurile din prima liga de pe teren propriu. Ilie Oana va fi  arhiplin cu siguranta. Noul stadion  va sustine meciuri pentru suporterii galben albastrii in curand.

Trimite prietenilor pe Messenger Ador aurul pe femei in masini sanatoase

Read More

Prima poza cu nepotica

Ieri m-am dus la nepotica mea sa o vizitez. A fost a treia vizita pe care i-am facut-o in prima ei luna de viata. Tot mica a ramas si dupa prima luna. S-a "ingrasat" un kg, ajungand astfel la 3,6 kg. Dar promite mai mult de atat. Am si asistat la baita ei de seara, si la biberonul supt in graba. Si daca tot am trecut pe la ea, i-am facut si o poza la prima imbratisare. Am tinut-o prima data in brate, de fapt e primul copil atat de mic pe care il tin vreodata in brate. Si chiar am avut mari emotii. Las acum doua poze cu printesa parintilor ei si cu unchiul ei dragut :)

1 iunie 2011

Click pe poze pentru marire

Comentarii ?

Read More