Se afișează postările cu eticheta Povesti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Povesti. Afișați toate postările

marți, 14 octombrie 2014

Zâna Epiluța

Pornind de la ideea că nici o femeie nu ar trebui să se afișeze neepilată în fața iubitului, soțului sau privirilor insistente și cârcotașe ale străinilor, Zâna Epiluța a plecat într-o călătorie în care să ajute femeile să se epileze. Totul a început demult, atunci când oamenii trăiau în peșteri. Femeile își consumau mai tot timpul cu creșterea copiilor și protejarea acestora de prădători, boli, intemperii și alte pericole. Timpul pe care-l consumau pentru imaginea lor era aproape inexistent, la fel de inexistent precum oglinzile în acele vremuri. Chiar și așa Zâna Epiluța era îndreptățită să insufle dorința de înfrumusețare în sufletele femeilor.

Așa se face că a apărut în visele femeilor din peșteri și le-a spus să-și oglindească trupul într-un ochi de apă, să se admire și să-și imagineze cum ar putea să devină mai frumoase. Majoritatea au descoperit că arată precum partenerii lor, exceptând părul des pe care aceștia îl aveau pe tot corpul. Așa că și-au dorit ca pielea lor să fie netedă și delicată la atingere. Zâna Epiluța le-a recomandat să folosească pietre speciale care prin frecarea de corp să le indepărteze părul nedorit. O altă metodă pe care le-a recomandat-o a fost folosirea obiectelor ascuțite sau a cochiliilor de scoici, pentru îndepărtarea părului.
Femeile au început să se bucure de noile înfățișări și să înțeleagă ce reprezintă frumusețea. A fost un moment de cotitură al istoriei omenirii. Femeia a început să se ridice ușor-usor cu pretenții și să-i ceară bărbatului să descopere noi metode eficiente de epilare a părului nedorit, păr care era tentant pentru paraziți, deranjant la atingere și facilita apariția transpirației.

Epiluța nu contenea nici o clipă și călătorea continuu în toată lumea, ajutând femeile, prin intermediul viselor, să-și descopere feminitatea și frumusețea. Astfel femeile au început să folosească tehnici diverse pentru îndepărtarea părului nedorit.

O legendă spune că tehnica pensării are la bază povestea unei femei, îndrăgostită de un bărbat care juca la două capete. Aceasta îl aștepta acasă smulgându-și părul de pe picioare în timp ce rostea cuvinte precum „He loves me, he loves me not.” Ce-i drept avea să tot smulgă firele de păr și poate că și astăzi ar fi smuls dacă bărbatul nu ar fi surprins-o în acea ipostază. Legenda nu ne spune dacă cei doi au rămas împreună, dar ne spune că bărbatul a fost profund impresionat și i-a confecționat acesteia mai întâi o pensetă iar mai târziu un dispozitiv de ras.

Femeia a descoperit epilarea definitivă


Peste ani și ani femeia a folosit mai puțin penseta pentru îndepărtarea părului de pe picioare și a schimbat și replicile din timpul epilatului. A cântat la un moment dat versuri de Corina Chiriac, precum: „Vine sau nu vine, dați-mi un răspuns. Nu cred chiar de mine să se fi ascuns. Unde umblă, unde este? De mi-ar da măcar o veste, să știu că există și mi-ar fi de-ajuns.” A tot cântat aceste versuri în timp ce folosea primele epilatoare ceva mai profesioniste și poate că ar fi cântat și astăzi dacă nu s-ar fi inventat epilarea definitivă obținută prin diverse metode. Unele dintre femei folosesc astăzi Silkn Glide Epilator IPL  cu 50.000 de impulsuri pentru a scăpa definitiv de părul nedorit, iar timpul astfel economisit îl folosesc pentru diferite metode de impresionare a bărbaților. Poate că nu mai cântă atât de mult precum atunci când se epilau periodic, dar cu siguranță sunt mai atrăgătoare pentru că au mai mult timp de petrecut pentru tratamente de înfrumusețare. Iar pentru asta, noi bărbații, suntem recunoscători și datori să le oferim confort și siguranță.

Acum Epiluța a atins ultimul nivel al metodelor de epilare. Mai are de atins nivelul suprem conform căruia ar convinge-o pe Mama Natură să proiecteze femeia viitorului fără păr pe picioare sau în alte zone în care acesta este nedorit sau inestetic. 

Ar mai fi de știut că dacă nu ar fi existat moda îndepărtării părului nedorit, atunci ar fi existat probabil cele mai blănoase femei, îmbrăcate în blănuri de animale sau în haine confecționate din părul capilar. Indiferent cum ar fi existat lumea fără această tehnică, sunt convins că femeia rămânea la fel de superbă în definiția bărbatului, la fel de delicată și la fel de ... mamă!

Acest articol participă la concursul Superblog2014.

miercuri, 17 octombrie 2012

Poveste de Crăciun cu happy end

"Era iarna în care nici măcar zăpada nu picase cu generozitate din ceruri, aşa că nu te aşteptai cumva ca vreun străin să te abordeze de Crăciun şi să-ţi spună vreo vorbă bună. Şi totuşi cu picioarele îngheţate şi fără vreo speranţă se îndrepta spre locul în care mergea an de an însoţită de persoana dragă. Nu ştia de ce mai face asta, dar parcă ceva în inima ei îi spunea să respecte obiceiul.
Dintr-o oglindă zări un chip uscat, murdar şi fără pic de vlagă. Nu se mai recunoştea deloc şi în acel moment şi-a amintit din nou cât de frumoasă era în zilele de Crăciun de altădată. Şi-a şters faţa cu mâneca luminându-şi chipul. Din acel moment s-a gândit că nu ar strica puţin optimism. la urma urmei Crăciunul este pentru toţi. Până la bradul din centrul oraşului mai era puţin. Numai un bulevard plin cu magazine, ale căror vitrine luminate te opreau din drum, o despărţeau de amintirile frumoase. Încercă să mărească pasul şi simţi cum sângele i se puse în mişcare mai abitir. Totuşi dintr-o vitrină cu bijuterii Luxury Gifts ceva îi atrase privirea şi se poticni în loc. O amintire de mult uitată se reîntorsese prin gândurile-i răvăşite de prea multă suferinţă. Îşi adusese aminte de clipele în care juca roluri de mare doamnă şi purta tot felul de cercei si coliere. Asta se întâmpla însă de mult, cu 12 ani înainte. Pe atunci teatrul îi adusese faima, dar în cele din urmă tot el îi adusese şi sfârşitul unei vieţi normale. Răpită chiar după un rol în care purtase cele mai scumpe bijuterii, mulţi au crezut că totul a fost o tâlhărie, un gest mişelesc. Ziarele de atunci au scris că răpirea a fost regizată şi că bijuteriile care valorau peste 50000 de dolari la vremea aceea au fost vândute. Din acest motiv nimeni nu a crezut în răpire şi singurul motiv pentru care era căutată era acela de a fi prinsă şi arestată. În realitate numai ea şi răpitorii care o batjocoriseră şi o ţinuseră sechestrată ştiau că nu era vinovată. Atunci toate abuzurile îi păreau nedrepte, iar zilele în care a fost ţinută legată şi nemâncată i-au marcat viitorul şi i-au ucis demnitatea. În plus i se arătaseră ziare în care articolele o dădeau drept urmărită general. Acestea au fost motivele pentru care nu s-a întors mai repede în oraşul natal. Dar în acea zi nimic nu mai conta. Fugise şi se ascunsese prea multă vreme. Nu mai avea ce să piardă şi nici măcar nu mai credea că o va recunoaşte cineva.
Toate aceste gânduri îi trecură prin minte cu repeziciune. Nici nu simţi momentul când plecase din faţa vitrinei. Sclipirile bijuteriilor erau acum cele ale bradului de Craciun. Globuleţele şi luminiţele erau cele care sclipeau acum în faţa ei. Aici a fost momentul în care am recunoscut-o, momentul în care nu ştiam dacă să o trag la răspundere pentru ce a făcut, sau să o sărut mai degrabă. Sentimentele erau confuze, dar când privirile ni s-au întâlnit, am ştiut că era o mare suferinţă în inima ei. Ochii ei trădau acest lucru, mai ales din repeziciunea cu care s-au umezit imediat cum m-a văzut. Nu a mai contat nimic pentru mine. Am scos inelul pe care i-l pregătisem acum 12 ani de sărbători şi pe care urma să i-l dau în seara de Crăciun în acelaşi loc. Fără niciun cuvânt i l-am pus pe deget şi ne-am sărutat. Restul este o altă poveste mult prea lungă pe care mulţimea de oameni care ne înconjura atunci probabil că şi acum o ţin minte. Tot ce pot să spun este că aşa am redescoperit fericirea demult pierdută. Nici acum nu ştim exact cum de am ales amândoi să mergem în acea noapte în faţa bradului din centrul oraşului, dar important este că deciziile noastre ne-au schimbat destinele.Şi eu şi ea ne iubim mai mult ca oricând şi deja aşteptăm primele cuvinte ale gemenilor ce au venit pe lume tot într-o noapte de Crăciun.
Aceasta este povestea mea din miez de iarnă pe care o spun tuturor care mă cunosc pentru prima dată. "
Aceasta a fost povestea care m-a impresionat şi pe mine şi dacă aş fi trăit-o pe pielea mea, probabil aş fi făcut un film inspirat din ea.

Acest articol participă la Superblog 2012.

duminică, 15 iulie 2012

Abracadabra, Abramburica, Abramovici

S-au dus  zilele magice de sambata cand  eram mititel si ma uitam dis-de-dimineata la Abracadabra.  
Atunci  imi placea mult sa vad aventurile magicianului interpretat de  actorul Marian Ralea iar in alt rol  sa o vad pe Abramburica interpretata de copila de pe atunci Dana Rogoz. Ea  a ramas cu cel mai sonor  nume  din acel program pentru copii,  dupa 15 ani trecuti de la incheierea lui. Si a crescut si  a crescut frumos. Este la fel de frumoasa dar acum nu mai este urmarita de copii ci mai degraba de barbatii care ofteaza  dupa ea, mai ales acum cand aceasta s-a maritat si a avut parte de o nunta minunata, despre care eu nu auzisem ca este programata. Probabil  frumoasa blondina nu si-a mediatizat nunta asa cum fac  alte vedete din showbiz, dar  declaratii de dupa nunta au aparut in presa, in trustul Media pro din care face parte de aproximativ peste 15 ani.
Dana Rogoz si Marian Ralea Au Dansat Impreuna
 Parca mai ieri eram si eu  in scoala primara si mergeam pentru prima data in Sala Sindicatelor din Ploiesti pentru a-l vedea pe Magician si echipa lui de copii in turneul initiat prin tara. Mai mult de atat, urcam pe scena alaturi de alti copii  alesi aleatoriu din sala , pentru a spune povestea  lui Mos Craciun. Am urcat si eu desi nu stiam povestea integral. Vroiam sa o vad in special pe Abramburica pe viu  si chiar am vazut-o, ca doar ea mi-a tinut microfonul cand am  spus   o porcarie cu  voce tare (cum ca Mos Craciun i-a taiat o mana  si un picior sotiei sale. Aiurea,  i-a taiat el dar  nu o mana si un picior  ci  doar ambele maini. Nu-i vina mea ca povestea lui Mos Craciun este sadica, iar eu o faceam si mai sadica de atat).  Totusi amintirea este  memorabila ca sa spun asa.
Revenind la Abramburica, fetita aceea frumoasa si inocenta de pe atunci a  ajuns   frumoasa  blonda care s-a maritat si care sper  sa aibe  o casnicie  la fel de frumoasa  precum sufletul si caracterul ei, cel putin  ca acela pe care mi l-am conturat eu   in urma aparitiilor ei la TV.

Iar despre Abramovici nu am nimic de spus, dar incepea tot cu Abra si am zis  sa fie titlul mai lung.