Se afișează postările cu eticheta bani. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bani. Afișați toate postările

sâmbătă, 12 decembrie 2015

ManeChin sau ManeQueen?

sursa imagine: google images

Care-i diferența dintre manechin și manequeen? Asta voi să-mi spune-ți. Eu vă spun deocamdată de unde și până unde mi-a venit ideea titlului. Manequeen se numește un site care face angajări videochat în București. Am căutat pe google „angajări” și din întâmplare am ajuns la căutări sugerate pe „angajari videochat Bucuresti”. Am aruncat o privire și am văzut un alt site de dicat videochatului. Probabil sunt zeci, dacă nu cumva chiar sute de astfel de site-uri numai în România. Adevărul este că româncele noastre sunt și deosebit de frumoase.



Dacă-mi permiteți să le compar cu englezoaicele, de exemplu, vă pot spune că unele femei urâte de pe la noi sunt mai frumoase decât unele femei frumoase de pe la ei. Sigur că este puțin exagerată comparația, dar am exagerat tocmai ca să scot în evidență frumusețea femeilor din România. Așa se face că în urma acestui raționament, constat că de aceea a și înflorit videochatul la noi. Mai sunt și activitățile celelalte mai puțin ortodoxe sau legale, în care sunt folosite femeile frumoase din România, dar acela este alt subiect și nu are niciun rost să le alăturăm.



Probabil că dacă aș fi fost femeie, aș fi făcut și eu videochat. Probabil multe tinere gândesc așa și nu cred că e ceva rău în asta. Videochatul nu înseamnă neapărat nuditate explicită. Sigur că poate fi vorba și despre asta, dar videochatul la bază are alte conotații. Probabil că cei mai mulți bani se fac în industria videochatului erotic, dar sunt convins că și videochatul non erotic este o nișă care merge destul de bine.

Nu are cum să nu meargă dacă ne gândim că există public pentru orice. Mai ales că româncele fac videochat pentru străini în mare parte. Iar străinii sunt dispuși să plătească pentru orice serviciu pentru că așa au fost ei crescuți și așa sunt obișnuiți.

sursa imagine: google images
Iar dacă e să judec după prezentarea paginii Manequeen, una dintre paginile online care promovează videochatul, atunci mă pot lega un pic de descrierea care sare în ochi de la prima accesare a paginii: Ai câștiguri mari pentru că meriți! Sigur că meriți! Așa cred și eu. Oricine face videochat trebuie să câștige bine că își pune o parte din intimitate la bătaie.

Dar dacă e să fiu mai cârcotaș decât trebuie, mă uit la adresa care apare la secțiunea contact: Strada Oițelor. Carevasăzică oițele domnului se dezbracă de lâna dezinhibată ca să facă bani, adică ochiul știm noi cum. Dar nu sunt cârcotaș deloc, așa că nu mă leg de chestia asta. Oricum, la cum am studiat ofertele lor de angajare la videochat, mai mai că m-aș angaja și eu. Dar cred că pentru videochat mi-ar trebui ceva mușchi lucrați la sală. 

Dar cum nu-mi place să trag de fiare și nici să mă dezbrac în fața oricui, mă abțin de la astfel de practici, deși din punct de vedere financiar, oferta de angajare la videochat îmi face cu ochiul de mamă, mamă!

Fac bani chiar și când dorm

Uite că nu a trebuit să ajung parlamentar ca să mă bucur de bani făcuți printre visuri. Am ajuns care assistant în Anglia și am constatat că pe schimbul de noapte pot fi plătit chiar dacă am o noapte ușoară și pot dormi în post. Asta este „awesome”. Chiar speram la un moment dat în viață să dau de un job ca ăsta.

sursa imagine: google images

Când aveam vreo 19 ani am fost angajat la Yazaki. Făceam cablaje auto pentru Toyota Yaris sau Ford pe schimbul de noapte. Era el de numai 7 ore și 45 de minute, dar era lung cât Zidul chinezesc. Nu numai că nu puteam să închid un ochi, dar nici nu puteam să stau pe scaun sau să mă relaxez câteva minute. Era același ritm alert ca pe schimbul de zi. Timp de o săptămână întreagă eram nevoit să nu dorm nopțile și să depun un efort intens pentru un salariu minimum pe economie. Mă gândeam la paznicii care câștigă cam cât mine dar măcar pot dormi două-trei ore pe noapte, fiind plătiți în timpul ăsta.

Apoi a urmat Kaufland. Aici aveam timp de pauză. Dar în acea jumătate de oră de pauză, era imposibil să nu-mi sune telefonul de serviciu în timp ce puneam capul pe masă să-mi odihnesc creierul câteva minute. Evident, se întâmpla pe schimbul de noapte. Iată că 8 ani mai târziu mă pot „bucura” de acest privilegiu. Pot dormi în post și sunt plătit în timpul ăsta. Mai mult de atât, managerul însuși ne-a sugerat că ar fi indicat să ațipim puțin, fie pe timpul de zi, fie pe cel de noapte, pentru a putea fi fresh în restul programului.

Iată că mai sunt și manageri umani pe lumea asta care înțeleg că omul și corpul lui, au niște nevoi. În timp ce mulți angajatori nu te lasă să stai pe un scaun, sau rezemat măcar câteva minute pe oră, alții îți sugerează chiar să dormi.





Nu știu dacă e cazul să fiu invidiat. De fapt nu ăsta e scopul poveștii. Scopul este de a sublinia faptul că unii oameni realizează că omul în general are niște limite pe care nu le poate depăși, așa că acționează ca atare. În timp ce alți oameni ne cer să ne depășim condiția umană și să devenim roboți cumva. Chiar dacă aceștia din urmă vor reuși ce și-au propus, eu tot pe primii o să-i laud și o să-i respect mai mult. Pentru că sunt om și pentru că îmi place să dorm atunci când corpul mi-o cere.