Surasul fetei din tramvai . . .
... cam asa incepe un poem scurt din Filantropica. Este filmul meu romanesc de suflet. Stiu ca sunt multe altele mai faine, dar mie pe asta mi s-a pus pata iremediabil momentan. Si ca sa adaptez putin vi-l spun asa: „Surasul fetei din 35 m-a fermecat definitiv, am inca-o drama la activ, la fel ca domnul Ion Susai.”
Si acum nu ca ar avea neaparat vreo legatura, dar v-am spus acest scurt „poem” ca mi-a venit in minte astazi cand ma urcam in autobuzul 35 din Ploiesti.
Cat am am stat in statie sa astept autobuzul era si o femeie in statie de etnie rroma. Era cam de trei ori cat mine, desi tanara. Ii spunea celei cu care o insotea ca are 17. Nu stiu daca era caterinca sau nu. Dar ce mi-a atras atentia la ea nu a fost statura impresionanta. Femeia canta „i can't remember to forget you” (de Rihanna si Shakira pentru cei ce nu cunosc melodia). Si nu canta numai bine ci si cu o pronuntie care m-a facut invidios dintr-o data. De voce nu mai zic, ca avea suficienta cat sa ma faca invidios si mai tare. Nu canta pentru bani, desi o facea pe ton ridicat, dar fara sa polueze prea tare audienta din imediata apropiere. Canta „just for fun” iar mie mi-a placut asta, mai ales ca repertoriul era pe placul meu. Apoi in autobuz a mai cantat o melodie dar de data asta numai pentru ea, dar ii citeam pe buze fiecare cuvant. Cunostea versurile melodiei, desi era o alta si era tot in engleza. Mi-a facut o impresie buna, dar nu i-am spus nici ca mi-a placut nici nimic altceva. Poarta cam 45 la picior, asa ca m-am temut sa nu aiba vreo reactie ciudata, chiar daca nu as fi jignit-o in vreun fel. Nu poti intui cum reactioneaza astfel de oameni, asa ca mai bine te abtii de la orice comentariu. In ultima vreme am tot avut ghinionul de a sta numai intre oameni cu pielea inchisa la culoare in autobuz. Si nu ca as fi rasist, dar prea emana mirosuri ciudate si parca prea au o privire patrunzatoare pe buzunarele si bagajele pe care le ai.
Parca mi s-a facut dor de Filantropica. Parca l-as revedea a enșpea oara. Nu m-am saturat de el.
Si acum nu ca ar avea neaparat vreo legatura, dar v-am spus acest scurt „poem” ca mi-a venit in minte astazi cand ma urcam in autobuzul 35 din Ploiesti.
Cat am am stat in statie sa astept autobuzul era si o femeie in statie de etnie rroma. Era cam de trei ori cat mine, desi tanara. Ii spunea celei cu care o insotea ca are 17. Nu stiu daca era caterinca sau nu. Dar ce mi-a atras atentia la ea nu a fost statura impresionanta. Femeia canta „i can't remember to forget you” (de Rihanna si Shakira pentru cei ce nu cunosc melodia). Si nu canta numai bine ci si cu o pronuntie care m-a facut invidios dintr-o data. De voce nu mai zic, ca avea suficienta cat sa ma faca invidios si mai tare. Nu canta pentru bani, desi o facea pe ton ridicat, dar fara sa polueze prea tare audienta din imediata apropiere. Canta „just for fun” iar mie mi-a placut asta, mai ales ca repertoriul era pe placul meu. Apoi in autobuz a mai cantat o melodie dar de data asta numai pentru ea, dar ii citeam pe buze fiecare cuvant. Cunostea versurile melodiei, desi era o alta si era tot in engleza. Mi-a facut o impresie buna, dar nu i-am spus nici ca mi-a placut nici nimic altceva. Poarta cam 45 la picior, asa ca m-am temut sa nu aiba vreo reactie ciudata, chiar daca nu as fi jignit-o in vreun fel. Nu poti intui cum reactioneaza astfel de oameni, asa ca mai bine te abtii de la orice comentariu. In ultima vreme am tot avut ghinionul de a sta numai intre oameni cu pielea inchisa la culoare in autobuz. Si nu ca as fi rasist, dar prea emana mirosuri ciudate si parca prea au o privire patrunzatoare pe buzunarele si bagajele pe care le ai.
Parca mi s-a facut dor de Filantropica. Parca l-as revedea a enșpea oara. Nu m-am saturat de el.