Să tot mergi la Straja și la Vila Alpin

Despre Straja am auzit numai lucruri bune. Straja este o stațiune montană situată în Munții Vâlcan, județul Hunedoara, perfectă pentru vacanțe deosebite și concedii de neuitat. Este situată la altitudinea de 1440 de metri și dispune de 7 pârtii de ski de dificultăți diferite. Eu am auzit de această stațiune montană acum doi ani și am primit cele mai bune recomandări despre aceasta. Un loc deosebit pentru a petrece orice concediu sau vacanță este Vila Alpin. Asta tot din recomandări am aflat, dar este clar că toate recomandările bune se transformă la un moment dat în experiențe proprii.

Peisaj din Straja

Pentru că iubesc răcoarea aerului de munte într-o zi de vară, îmi imaginez cum ar arăta un team building la Straja în vila Alpin, alături de colegii mei de serviciu. De când am ajuns să avem relații strânse atât profesionale cât și amicale, ne-am dori nespus de mult să ne putem strânge toți în același loc și să petrecem împreună. Faptul că firma în care activăm lucrează la foc continuu în fiecare zi a anului, ne împiedică să transformăm în realitate această idee. Așadar eu visez în continuare la acea zi în care să putem pune lacătul pe ușa restaurantului pentru un weekend și să ne mutăm tabara la Straja în vila Alpin.


Acolo mi-aș dori să pun în aplicare afacerea pe care eu o am în minte. Îmi doresc să creez un restaurant în care să lucreze toți colegii mei actuali. Dar mi-aș dori ca toți colegii mei să fie „jucători- antrenori” în acel restaurant, în sensul că toate investițiile și toate veniturile să fie împărțite în mod egal. Fiecare coleg să muncească pentru același scop. La fel se întâmplă și acum, numai că profitul enorm pe care îl produce restaurantul în care lucrăm se duce către altcineva. Eu le-am indus ideea de a fi patron și mi-aș dori să le demonstrez că dezvoltarea personală o poate face orice om, la orice nivel s-ar afla. Mi-aș dori să mă apropii de ei și mai mult de atât, să ne putem petrece o zi în parcul de aventură Straja care este situat lângă vila Alpin. Aici ar urma să ne cunoaștem mai bine abilitățile fizice și să petrecem timp împreună în sânul naturii, într-un cadru complet străin de cel în care suntem obișnuiți să ne vedem zi de zi.

Sala conferințe Vila Alpin

Seara ne-am retrage în sala de conferință a vilei Alpin pentru a discuta mai în amănunt proiectul pe care eu îmi doresc să-l pun pe picioare alături de ei. O echipă atât de unită și niște oameni deosebiți precum colegii mei, merită mult mai mult decât un salariu minim pe economie. Sunt convins că dacă vom fi față în față și vom vorbi pe rând, am ajunge la un consens. Am putea descrie detaliile proiectului astfel încât să ne dăm seama de ce avem nevoie și de ce dispunem deja. Intimitatea oferită de o sală de conferințe, poate da idei bune și un suflu important oricărei întâlniri. După expunerea datelor proiectului și discuțiile pe această temă ne-am destinde la o masă tradițional românească, servită în restaurantul vilei Alpin. Aici am putea discuta față în față, fiecare cu fiecare, să râdem, să glumim și să ne apropiem mai mult.

Restaurant Vila Alpin

În acest fel aș vedea eu un team building la munte alături de colegii mei excepționali. Timpul petrecut într-un cadru primitor precum vila Alpin, despre care multe recenzii spun de bine pe internet, ne-ar da ocazia să ne gândim serios la proiectul meu, sau la alte idei de afaceri pe care le-am putea pune pe picioare împreună.

Cum credeți că ar arăta un weekend alături de colegii de serviciu? V-ar face acest lucru mai uniți, mai apropiați unii de ceilalți?

Acest articol participă la Superblog 2014.

Read More

Arata-i sefului tau ca nu-i cel mai bun

A venit momentul să-i arăt șefului că nu este cel mai bun. El așa crede în sinea lui. Mereu se dă cocoș, de parcă le-ar ști pe toate și le-ar putea face pe toate. Este drept că pe poziția lui își face treaba foarte bine. Asta nu-i dă dreptul să se creadă cel mai bun în toate. Și totuși asta face. Așa că l-am provocat la activități în afara serviciului ca să îi arăt că se înșeală atunci când se crede cel mai bun în toate domeniile. Desigur că nu m-ar deranja să-mi demonstreze contrariul. Sub pretextul organizării unui team building la Straja, am reușit să strâng laolaltă toată echipa pe care o conduce.

Scopul principal: să-i demonstrăm că nu e cel mai bun la toate, așa cum se crede.
Probe de foc: schi alpin în stațiunea Straja și abilități  fizice dovedite în Parcul de aventură din Straja.

Ne-am distrat la schi în Straja și am mers în parcul de aventură

Am ales astfel de activități, dat fiind faptul că niciunul dintre colegi nu era as în vreunul din domenii. Asta ca să nu ne dăm tocmai noi cocoși.
Șeful e un tip înalt, corpolent ușor rigid în conversații și plin de el, așa cum v-am mai spus. Nu s-a temut să meargă cu noi la schi. Ba mai mult tocmai el ne-a învățat anumite mișcări de echilibru. Buuuun zic. 1-0 pentru șefu. Păi ce facem băieți? Ne facem de râs? Ne-am dat cu fundul de zăpadă dar nimeni n-a pățit nimic în cele din urmă.

În Parcul de aventură din Straja a urmat partea neplăcută. Ajunși la fața locului șefu a zis că nu încearcă tiroliana pentru că îi este frică de înălțime. Nu încearcă nici cățărarea sau alte activități la înălțime. Noi am tot insistat până ce l-am făcut să cedeze presiunilor.  Tiroliana tot nu a încercat-o pentru că i-a fost frică. În schimb a făcut echilibristică la înălțime pe bârnele suspendate. La un moment dat a călcat ciudat și și-a luxat încheietura. Nu era cel mai stăpân pe situație acolo la înălțime. Pariul cu frica în fața căruia îl pusesem noi, l-a doborât mai degrabă fizic decât moral. Un picior luxat iar celălalt julit foarte urât pe o suprafață generoasă. Partea cea mai dificilă a fost să-l coborâm cu picioarele pe pământ. Din cauza înălțimii și a greutății, ne-a fost dificil să-l aducem jos și să-l transportăm până la Vila Alpin, acolo unde eram cazați. Proba noastră de foc s-a terminat într-un mod crunt și toți ne simțeam vinovați că am insistat să se urce acolo.

În final am învățat o lecție importantă. Nu forța un om să-și învingă temerile indiferent cât de fălos ar fi. La finalul zilei nu a mai contat faptul că șeful se dădea atotștiutor la serviciu. Ne-am dat seama că noi am vrut să ne „răzbunăm” cumva, chiar dacă nu acesta era modul în care prevedeam noi „răzbunarea”. Am greșit și ne-a părut rău. Am promis însă să revenim într-o vacanță la Straja pe care să o petrecem într-un mod mult mai constructiv și lipsit de evenimente neplăcute. Ne vom întoarce pe timp de vară.

Acest articol participa la Superblog2014!

Read More