Se afișează postările cu eticheta Despre mine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Despre mine. Afișați toate postările

vineri, 22 ianuarie 2016

Doua trei planuri de viitor

Nu stiu daca as mai putea munci in Romania pe un salariu minimum sau putin peste minimum. Si spun asta dupa numai doua luni dupa ce am inceput munca in Anglia. Tara asta mi se pare mult prea civilizata fata de Romania mea. Si oamenii de aici sunt mult mai buni, tocmai pentru ca nivelul de trai este unul decent si nu indeamna cetateanul de rand sa fure sau sa incerce sa obtina avantaje in mod ilegal de la stat. Sigur ca se intampla si asta, dar la o scara mult mai mica decat in Romania si probabil ca o parte din aceste nedreptati sunt facute de fapt tot de imigranti.

Si totusi visez sa ma intorc intr-o buna zi in Romania si sa imi incep propria afacere. Desigur ca pentru asta trebuie sa mai muncesc o perioada in Anglia si mai mult de atat trebuie sa fac economii serioase. De altfel mie imi place in Romania. Nu zic nu. Ca nu imi mai place Ploiestiul, orasul in care am crescut, asta este alta poveste. Nici nu e mare lucru de placut la un oras atat de poluat.






Dar asta nu inseamna ca nu ma pot intoarce intr-un oras de munte, ceva mai primitor si ceva mai aerisit. Nu stiu inca ce afacere as putea sa incep in Romania si sa aiba si succesul asteptat de mine,  dribland cat mai mult taxele din Romania, dar in acelasi timp fiind in legalitate. Sau macar la limita ei, asa cum se afla multe firme mici.

Stiu insa ca idei de afaceri am destule. Sigur ca niciuna nu garanteaza succesul daca nu ai ingredientele necesare. Nu e chiar ca in bucatarie, acolo unde ma apuc sa gatesc cu "ce am in casa" atunci cand ma apuca o "criza Masterchef". In afaceri ar fi cel mai bine sa fii pregatit atunci cand faci primii pasi, altfel risti destul de mult ca afacerea sa nu mearga sau sa mearga pe linia de plutire, ceea ce e tot cam pe acolo.

Si daca ma gandesc la afacerea mea, ma gandesc si la angajatii care vor lucra pentru mine si pentru care nu m-as gandi vreun moment sa ofer salariul minimum pe economie. Asta numai in cazul in care as putea oferi bonusuri de performanta, prime, etc. In cazul asta as putea sa recurg la salariul minimum, recompensand si motivand angajatii. Dar desigur ca bonusurile sa poata fi  accesibil de atins iar primele sa-si aiba rostul, astfel incat si eu si ei sa fim multumiti. Dar e clar ca toate aceste planuri depind de multi factori si de natura afacerii in primul rand.

Ma simt atras de partea de agricultura, ramura cresterea animalelor. Asta pentru ca mi se pare ceva mai usor sa te bucuri de darul "vietii" ca sa zic asa. Ma refer la faptul ca animalele se reproduc si capetele rezultate pot fi vandute dupa o perioada. Sa ne gandim la un porc de exemplu. o scroafa fata in medie cam 10 purcelusi din care supravietuiesc primelor saptamani critice 7-8 tot in medie. Asta in care nu e ghinionul prea mare si scroafa ori ii mananca, ori se aseaza pe ei, strivindu-i, ori cine stie ce alte cauze de moarte timpurie se mai poate ivi. Fiecare purcelus poate fi vandut dupa ce a fost intarcat si pe el poti incasa cateva sute de lei. Depinde de marime si de alti factori. Asadar, ai mai multe sute de lei dintr-o data, investind in mare parte numai in mancarea scroafei.

Stiu ca la o ferma de genul acesta si cheltuielile sunt mari, dar poti creste afacerea progresiv. Plus ca langa porci mai poti pune si cateva vaci iar laptele acestora il poti folosi sa hranesti porcii din cand in cand. Dar deja intram in prea multe detalii, poate inutile acum.

Una peste alta, ma simt atras de agricultura, in special ceea ce inseamna cresterea animalelor. Si pe langa asta, ma simt atras de Romania, chiar daca legile ei ne omoara cu zile, parlamentarii ne fura mai mult decat furam noi oamenii de rand din Europa, iar saracia este in floare. Viitorul e cam sumbru in Romania pentru majoritatea populatiei, dar asta nu ma impiedica sa visez ca pot razbi intr-o zi si imi pot castiga cinstit si decent existenta in tarisoara mea natala.

sâmbătă, 19 decembrie 2015

Bicicleta și chitara

Mi-am luat bicicletă aici în Anglia. Un fel de furia roșie turbo, ca mașinuța pe care o știu eu din copilărie. Sau să zic că e roșie ca focul ca să-mi surâdă  norocul (vorba cântecului). Abia ce am cumpărat-o și deja sunt încântat de ea. Și sper să-și facă treaba cât mai multă vreme de acum înainte, că orașul ăsta de unde a plecat Titanicul în cursa lui către fundul oceanului, este unul destul de măricel.

Tocmai pentru că orașul Southampton este unul măricel în sudul Angliei și pentru că merită explorat, mi-am luat bicicletă pentru a scuti banii dați pe taxi sau pe autobuz. Ca idee, un bilet dus din locul în care stau către centrul orașului Southampton, costă 4 lire. Scump domnule, scump. Dacă punem la socoteală că trebuie să mă și întorc din centru, atunci am de scos fără doar și poate 8 lire din buzunar. Și eu care credeam că prețul biletului pentru transportul în comun în Jersey este mare la 2 lire...

Același drum făcut de data asta cu taxiul, costă cam 12 lire. Asta dacă ai noroc și nu prinzi drumul aglomerat, că în caz contrar va trebui să mai adaugi câteva lire bune la cele 12 lire.

Am fost pentru prima dată într-un car-boot în Anglia. Destul de mare și destul de ofertant. Îmi aduce aminte de oborul din orașul natal, zona în care se vindea la mâna a doua. Cam așa și pe aici prin Southampton. Produsele noi sau la mâna a doua sunt împrăștiate pe jos sau pe mese improvizare, sau vândute pur și simplu din portbagajul mașinii.

Tot aici am văzut și o chitară. Era mai mică decât cea care are mărimea standard, dar arăta a fi în condiții bune. Nu am întrebat nici prețul, nici alte detalii, dar știu că nu va trece luna ianuarie fără să îmi cumpăr o chitară. Va fi cadoul meu mult așteptat, așa ca de început de an. Ca idee, prin Leeds am văzut o chitară, mărime standard, la second hand, la 40 de lire. Nu mi s-a părut scumpă deloc, având în vedere că arăta și destul de bine și de îngrijită.

Dar achiziționarea chitării în sine este un lucru simplu. Mai greu va fi să învăț să cânt la ea. Mi-ar plăcea să reușesc să învăț singur, eventual cu ajutorul lecțiilor de chitară de pe net. Și mai am de învățat să cânt și la pian acum că tot am unul la serviciu, pe care l-am tot deranjat, dar fără vreun rezultat... Nu am reușit să leg două note coerente la pianul de la  serviciu. Asta și pentru că nu știu nimic despre clape și note muzicale aferente.

Un lucru e cert... zace în mine un cântăreț nedescoperit încă. Dar o să-l descopăr eu!

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Monetar 2014

Anul asta am avut cateva mutari pe plan financiar. Nu ma asteptam la atat de multe schimbari in portofelul meu de-a lungul unui an intreg, dar iata ca s-a intamplat. Am luat si am dat bani, am muncit destul de mult pentru ei, dar ce este mai important este ca am reusit sa deschid larg ochii si sa realizez ca daca nu depun mai mult efort, risc sa ma plafonez si sa involuez chiar.

Cu rabdarea treci si marea


Asa se face ca anul 2014 mi-a adus doua schimbari majore pe plan profesional, respectiv financiar.
1. Am trecut de la programul de 8 ore de lucru la numai 6 ore de lucru la serviciu.
2. Am reusit sa lucrez de acasa mai mult si am facut banii din pat (la propriu)

Cele doua schimbari au fost ceea ce mi-am dorit pentru a-mi schimba cat de cat stilul de viata si pentru a castiga mai multi bani. Altfel, angajat cu norma intreaga si epuizat dupa o zi aglomerata si solicitanta, cu greu as mai fi facut fata sa scriu pe blog sau sa efectuez taskuri pe internet pentru care sa fiu platit.

Pentru 2015 mi-am propus sa ajung la o suma importanta castigata din activitatea online. Asta ar insemna sa lucrez mai mult si mai cu spor. Sper sa-mi iasa socotelile, iar la final de an sa prezint un bilant conform asteptarilor mele.

marți, 7 octombrie 2014

Dupa 900 de postari pe blog

Dupa 900 de postari pe blog sunt un om putin mai evoluat.


  • Am invatat multe, 
  • am descoperit lucruri ce asteptau sa fie descoperite, 
  • am castigat bani din blog, 
  • am cunoscut oameni, 
  • am participat la evenimente, 
  • am creat evenimente
  • am primit feedback
  • am castigat premii
  • am impartasit pareri
  • am facut descoperiri
  • am scris povesti
  • am invatat ca trebuie sa muncesti mai mult pentru mai mult
  • am trecut pe domeniu platit
  • am blog nou adrian-rotaru.ro
  • am sa pastrez in viata si blogul de fata.

vineri, 5 septembrie 2014

Greu cu bicicleta

De aproximativ doua luni de cand mi-am luat bicicleta am tot mers prin oras cu ea. Pregatesc usor-usor iesirea la un drum mai lung, dar pana atunci mai am de exersat. Nu ma mai simt atat de sigur pe mine atunci cand sunt in sa. Acum 12 ani pedalam zi de zi si nu aveam teama in trafic. Acum sunt destul de speriat cand ies in trafic si cam nesigur pe mine. Este adevarat ca traficul in Ploiesti este inzecit mai aglomerat decat acum un deceniu si la fel de adevarat este ca eu nu am mai pedalat mai deloc in ultimul deceniu pana sa imi cumpar din nou bicicleta.



Acum mai am o problema si la nivel fizic. Am impresia ca imi obosesc muschii picioarelor mai tare decat este cazul. Pe bune, inteleg ca nu mai am aceeasi zvacnire si vitalitate ca in copilarie, dar mi se pare totusi mult prea deosebit de deranjanta durerea de la nivelul muschilor picioarelor, atunci cand pedalez mai iute.

Sunt normale oare aceste dureri musculare pe care le am eu?

marți, 29 iulie 2014

Mi-am luat bicicleta

Uite ca am reusit sa imi cumpar si bicicleta. Am ales una luata din obor, in detrimentul uneia cumparata de la o firma de nisa de top in vanzarea bicicletelor. Am facut alegerea aceasta din doua motive: ca sa fac o investitie mai mica si sa nu platesc si brandul si pentru ca am nevoie de o bicileta pe care sa o alerg cat pot eu de mult pana cand imi trece euforia achizitiei si sa nu imi para rau de eventualele pagube care apar pe parcurs.

Asa ca ramane sa ma tot plimb cu bicicleta mea cea noua cat de mult pot eu, prin oras, pe trasee, pe langa oras si oriunde mai pot ajunge eu pedaland.

Deja mi-am gasit si cu cine sa merg cu bicicleta prin imprejurimile Ploiestiului si poate chiar mai departe in judetul Prahova. Pana atunci insa, trebuie sa am conditie fizica pentru a ma putea tine dupa ceilalti care au biciclete mai dichisite si mai rapide. Si pe langa conditie fizica mai trebuie sa acumulez si ceva dexteritate in condusul pe doua roti. Recunosc ca de cand aveam 14 ani nu am mai mers mai deloc pe bicicleta pentru ca nu am mai avut una. Mersul pe bicicleta nu se uita, insa reflexele si siguranta in trafic mie mi-au disparut in proportie mare. Sau mi-o fi venit mintea la cap si sunt mai atent in trafic? Ramane sa aflu... 

vineri, 4 iulie 2014

Am castigat un smartphone!

Am de facut doua anunturi:


  1. Am castigat un smartphone Nokia Lumia 630
  2. M-am portat de pe Vodafone pe Digi Mobil
Prima veste legata de telefonul castigat m-a bucurat foarte tare. Motivele pentru marea bucurie sunt mai multe. M-am bucurat pentru premiul in sine. M-am bucurat pentru ca am castigat in sfarsit un premiu mai consistent la un concurs. M-am bucurat pentru ca am fost creativ la concursul pe care l-am castigat, asadar am castigat pe munca si pe merit. Ideea concursului la care am participat pe blogul questioare.ro a fost sa public un comentariu care sa contina numarul 630. Am facut doua trei versuri si un Sudoku si le-am postat. 

Nokia Lumia 630



Ieri mi-am cumparat binoclu

Astazi am facut Sudoku,
Din cifrele doi si unu
Adunat-am ca nebunu’
Numere sute si zeci
Pan’ la sase sute si treizeci.
Rezultate colorate
Am postat pe Facebook frate!



Iar pentru cei care ma mai suna din cand in cand, am sa le dau o a doua veste. M-am portat din reteaua Vodafone in reteaua Digi mobil. Asadar cei care ma sunau folosindu-se de minutele in reteaua Vodafone, trebuie sa stie ca acum vor consuma minute nationale atunci cand ma suna pe mine. Numarul este acelasi cu 69 la sfarsit :)

joi, 29 mai 2014

Remy in doi

Hello! Ieri am avut o zi libera si mama a vrut sa jucam remy in doi. Am acceptat pentru ca nu mai jucasem de multa vreme si pentru ca stiu ca ii face placere sa joace remy. Am batut si de aceasta data destul de detasat. I-am invatat strategiile si castig mai mereu jocurile impotriva ei. Jucam varianta aceea pe etalate cu punctele numarate si adunate la sfarsit.

Ieri am avut un joc mai mare in care am facut 375 de puncte, dar ea cu numai 15 piese a facut 325 de puncte. A fost un joc in care eu am tot rupt cartile de jos, am tot facut formatii si le-am etalat, dar valoarea lor a fost mica la final in raport cu numarul pieselor. Piesele cu valoare mare s-au inghesuit pe tabla ei, astfel ca a facut un scor mare cu un efort minim.

Voi ce jocuri mai jucati in familie?

marți, 27 mai 2014

Am nevoie de o bicicleta!

A venit vara si m-a lovit un dor de duca nemaivazut. M-as plimba un pic prin judetul meu frumos (Prahova) si pentru asta am nevoie de un mijloc de transport. Nu sunt fan autoturism personal, dar sunt fan-miscare. Mi-ar prinde bine o bicicleta si poate o obtin din partea cuiva care nu o mai foloseste. Daca nu fac rost de una sa fie a mea, poate macar imprumut. As si cumpara una, dar ma tem ca vara asta este cam aglomerata din punct de vedere al investitiilor pentru mine.



Lansez asadar o rugaminte si o cerere totodata:

Mi-as dori o bicicleta de imprumutat sau de cumparat. 

  • Daca imi imprumuta cineva una, ne intelegem cumva asupra termenilor imprumutului.
  • Daca imi vinde cineva una, mai mult de 200 de lei nu-mi permit sa dau pe ea.
  • Daca vrea cineva sa-mi doneze o bicicleta, atunci este si mai bine.


Oricare dintre variantele de mai sus mi-ar conveni pentru acest moment. As prefera o bicicleta tip MTB pentru ca am de gand sa fac drumuri ceva mai off-road, insa nu spun nu nici altor tipuri de biciclete.

Nu ma judecati, nu ma criticati, dar poate doriti sa ma ajutati prin distribuirea acestui mesaj mai departe in lista voastra de facebook. Poate se gaseste cineva care nu mai are timp sa foloseasca bicicleta sau are una in plus. O primesc sub orice forma in situatiile descrise mai sus

miercuri, 21 mai 2014

800

Am ajuns la 800 de articole publicate pe acest blog. 800 de postari in 5 ani, zeci de ore de scris intens, zeci de idei de articole. Am scris amintiri din copilaria mea la tara, am scris despre stiri mondene si mondenitati, despre baschet, fotbal sau tenis de camp. Am scris poeziile compuse de mine si povestile inventate pentru diferite concursuri. Am scris articole pentru care am primit bani dar am facut si reclama gratuita si in mod benevol unor produse sau servicii care merita asta. Am incarcat zeci de imagini si fotografii facute de mine si am dat share unor videoclipuri care mi s-au parut mai interesante.

Am ajuns la 800 de articole si nu vreau sa ma opresc aici. Este blogul meu de suflet pe care nu mi-as dori sa-l pierd, indiferent daca voi continua sa scriu sau nu aici pe viitor.

Va multumesc celor care ati comentat cel putin o data pe blogul meu pentru ca astfel am acumulat 1243 de comentarii pana in acest moment si datorita voua am simtit nevoia sa mai scriu. Le multumesc tuturor vizitatorilor mei, indiferent de motivul pentru care au ajuns pe una din paginile blogului si sper ca au gasit de cele mai multe ori ceea ce cautau.

Si pentru ca mi-a fost foarte drag primul articol, vi-l mai impartasesc o data:

3 ore, 20 de minute, cateva secunde si 300 de metri garduri

vineri, 18 aprilie 2014

Să cred sau nu in zodii?

Sursă.
Imagine din Biserica Înălțarea Domnului - Catedrala Eroilor Tineri din Ploiești

M-am născut lângă Carpați pe, 28 aprilie
Taur eu sunt în zodiac, singurul din familie. 
Și am crescut cândva la sat și-am dus o viață faină
Pe dealuri joase am cântat și m-am hrănit cu slană.  
Acum mă dau blogger pe net și vreau a scrie versul
Ăsta nu-i advertorial, deși-am învățat mersul.
Și scriu acum, aici (de zodii) le pun în paranteze
Să știu Taurului de-i place cu Racul să flirteze.
Nu știu de poate-un Rac acum pe Taur să-l iubească
Dar știu că dac-ar fi Fecioară, nu avea cum să-l nască.
Doar de Maria-m auzit că a nascut Fecioară
Dar Duhul Sfânt a înzestrat-o cu o așa comoară.
Un Pește pe uscat de-aș fi, aș sări iar în apă
Sau Scorpion de m-aș numi, nu m-aș ascunde-n iarbă
Și Capricornul se mândrește cu-n caracter puternic
Dar eu nu sunt nici Vărsător și nici așa cucernic.
Și de Berbecu-aleargă-aiurea fără să înceteze,
E sigur că Săgetătorul vrea să-l însângereze.
Nu toți ne suntem frați alături,ne distrage averea
Doar Gemenii se pot mândri că pot împărți berea.
Să punem totul în Balanță, vă spun ultima oară
Că Leul este rege-n junglă, dar lenea îl omoară.
Ambițioși suntem cu toții și iubitori și buni,
Și avansăm zile la rând de luni și până luni.
Așa ne spune horoscopul că s-a ivit în stele
Că Marte este lângă Venus și Luna între ele.
Și zodiacul ăsta-i lung și tare mult sclipește
Dar tot ce spune Neti neața, nu mi se potrivește.
Nu știu să cred sau să nu cred, prefer să nu știu sorții
Că zodiacul ăsta zău că nu anunță morții.
N-am auzit nicicând spunând vreun astrolog la zodii
Ca vor muri la prânz sau seara, ci toți vorbesc în dodii.
De-aceea cred că este bine să nu mă-ncred în stele
Dar trebuie să recunosc că mă tot uit la ele.
Îmi spun sau nu îmi spun ceva, sclipesc pe cerul nopții,
Am să mă uit oricând la ele, să ne uităm cu toții!
Și ar mai fi ceva de spus, ceva ce mă uimește,
Că în Biserică la noi Zodiacul se ivește.
E mare, e din mozaic și-a iscat controverse
Dar asta nu-l împiedică pe Vărsător să verse.
Să fiu sau să nu fiu credul? Asta e intrebarea.
Dar nici nu cred c-am să pierd dacă ratez „strigarea.”
Dar dac-ascult azi horoscopul, până diseară-mi spun
Că totul s-a îndeplinit, iar eu sunt un nebun. 
Dar cum să cred eu horoscopul, când eu neangajat
Aud de dimineață-n zori un Taur avansat? 
Și prime tot primesc lunar, vreo trei, patru sau cinci,
Că nici nu știu câți bani mai am în conturi pe la bănci.
Eu scriu versuri până târziu, lumina mă trădează,
Pe Neti nu o mai ascult ca iarași mă fentează. 
Sunt Taur și am ascendent în Capricorn, nu-n Leu
Așa îmi spune Zodiacul din Europa (EU)!
În Zodiacul Chinezesc sunt Dragon de Pământ
Nu știu cum mă influențează dar îl cred pe cuvânt.
Și Floarea Soarelui eu sunt în Zodiac Floral,
În cel Druidic sunt un Nuc, bine că nu-s coral!
Și ar mai fi cel Indian în care sunt doar Foc
Bine că nu sunt eunuc, că nu-l credeam deloc.
Nu știu dacă acum poetul, poetul vă stresează,
Știu doar că nici el nu prea știe cum vă influențează.  
EL poezie a creat în 62 de rânduri, 
A pus-o repede pe blog, nu a mai stat pe gânduri.
Sursă


marți, 8 aprilie 2014

Ma mut primavara

Azi am facut in sfarsit pasul catre altceva in materie de blogging. Am trecut in sfarsit pe wordpress, urmatorul pas fiind probabil cumpararea unui domeniu. In timp ce unii se retrag din blogging sau inceteaza sa mai scrie in mod regulat, eu mai cred intr-o evolutie personala prin intermediul blogului personal. Si mai cred ca tinerii din ziua de azi ar trebui sa aiba propria pagina virtuala de acest gen. E bun si facebookul, dar blogul este si mai bun! Ofera mult mai multe oportunitati. Acestea fiind spuse, de astazi ne vedem si conversam si pe http://nicusoradrian.wordpress.com/
Noua mea casa are usile deschise tuturor celor care ma cunosc si tuturor celor ce au nevoie de parerile si informatiile impartasite de mine prin intermediul spatiului meu virtual.

miercuri, 2 aprilie 2014

Poveste de superblogger

        Aventurile unui superblogger
           Povestea aduce in prim plan bloggerii din Romania care se intersecteaza in circumstante mai putin obisnuite. Nu se cunosc, insa comunica periodic. Lupta pentru acelasi scop, dar nu se ataca unul pe celalalt. Singura unealta pe care o folosesc in aceasta lupta la distanta este blogul fiecaruia iar frontul de lupta este clasamentul Superblog. Fiecare dintre acestia are o pasiune deosebita pentru blogging si isi doreste sa ajunga cat mai cunoscut in Romania. Prin intermediul Superblog s-au cunoscut ca si adversari, dar scopul lor comun este sa scrie articole de calitate si sa primeasca note cat mai mari pentru a fi propulsati cat mai sus in ierarhia competitiei. 
          Lupta are loc in decursul anilor, iar cei mai buni se aleg de la o editie la alta. Firul povestii urmareste evolutia bloggerului Adrian Rotaru, care este personajul principal al filmului. Evolutia sa incepe in anul 2011 cand realizeaza ca are nevoie de ceva nou pentru el si blogul sau. Se inscrie astfel in competitia Superblog2011 in care spera sa termine cat mai sus. Incheie pe locul 44 obtinand o diploma de finalist si un premiu pentru clasarea in primii 50 de superbloggeri ai anului. Este bucuros de ceea ce a realizat, dat fiind faptul ca infruntase peste 250 de oameni. Face schimb de link cu www.Robintel.ro, blogger care castigase competitia si adauga alte pagini in blogroll. Aventura sa nu se opreste insa acolo. Pe masura ce timpul trece, blogul sau capata un alt scop. Nu mai scrie numai de placere, ci incepe sa monetizeze pasiunea sa de pana atunci. Vin momente de cumpana in care vrea sa renunte, dar se trezeste la realitate si continua aventura din spatiul virtual. Tot in 2011 ia contact cu bloggerii mai experimentati din Ploiesti, cu care se intalneste lunar in offline. Acestia il inspira prin activitatile lor, asa ca Adrian Rotaru se implica in propriile proiecte si se alatura unor campanii, crescandu-si imaginea de blogger, cel putin la nivel local. 
           In 2012 lupta sa cu bloggerii din Romania continua. Se inroleaza din nou in competitie, dar timpul nu-i permite sa ajunga la finalul acesteia. Ramane insa la curent cu desfasurarea concursului si descopera un nou castigator in spatele blogului www.mnealui.info. Castigatorilor Superblog din anii 2011 si 2012 li se alatura ca  bloggeri parteneri www.LexaVerzes.rowww.Nebuloasa.info,
www.Irealia.euwww.sexulslab.info si www.romaniistiuromaneste.wordpress.com
           In anul 2013 nu participa la Superblog. Are cateva proiecte strans legate de calitatea sa de blogger. In luna martie participa activ si cu succes in proiectul „100 de km impotriva sedentarismului”, proiect in cadrul caruia parcurge in mers pe jos distanta dintre Ploiesti si Brasov. Doua luni mai tarziu ajunge pe bulina rosie TedX unde intra in pielea unui personaj-vedeta si este aplaudat de un public exigent. 
           In 2014 ii revine pofta de Superblog si isi propune sa termine in primele 20 de locuri si trateaza cu seriozitate competitia, urmarind toate emisiunile Superblog de pe www.RadioLynx.ro.  Inevitabil, urca in topul zelist. Revenit cu picioarele pe pamant, filmeaza pentru Happy (in) Ploiesti si incepe o noua colaborare in sfera online datorita activitatii de pe blog.
           Povestea este intrerupta in mod subit in timpul competitiei SpringSuperblog2014, cu Adrian Rotaru pe un loc 13. L-a ajuns ghinionul, s-au norocul l-a propulsat spre inaltimea clasamentului? Filmul se termina in coada de peste, continuarea putand fi inchipuita de catre public, conform asteptarilor fiecarui individ.
Trailer-ul poate fi vazut in emisiunea „Destine ca-n filme” pe TVR2.
Scenariul este inspirat din realitate.

Articolul participa la competitia Spring Superblog2014.
             

duminică, 30 martie 2014

Schimbare ca prin farmec

                            Se dadu de trei ori peste cap si se transforma in print.
         Asa se intampla in basmele copilariei. Perosnajele se puteau schimba ca prin Farmec. In realitate insa schimbarile in bine nu sunt la indemana oricui. Mai ales cand vine vorba despre schimbarile de personalitate. Nu vi s-a intamplat niciodata sa nu va placa ceva la propria persoana, dar sa nu puteti schimba asta oricat ati dori? Mie mi s-a intamplat si mi se intampla in continuare. Am avut parte de o schimbare de comportament in trecut. Din rau in mai bine as zice eu. Cel putin acum sunt mai calm si nu mai ma mai agit din senin. Am devenit ceva mai ardelean din acest punct de vedere. Mai am insa cel putin un lucru major de schimbat la mine. Imi lipseste rabdarea. Uneori ma exaspereaza lipsa mea de rabdare si am de pierdut mult din cauza aceastei lipse acute.

O schimbare

         Acum un an am apelat insa la o proba de foc cu scopul de a-mi demonstra ca pot fi si rabdator daca-mi pun in minte cu tot dinadinsul. Asa ca am hotarat ca e timpul pentru o schimbare de look. Iar schimbarile de look cele mai simplu de realizat sunt legate de coafura, frizura, respectiv aranjarea parului facial la barbati. Cum barba inca nu prea am, am hotarat sa-mi las parul sa creasca. I-am dat termen un an pentru a creste si a lua o decizie in privinta aranjarii lui. Am trecut cu greu anul, prin nelipsitele critici si chicoteli din partea colegilor de serviciu pe seama parului meu nici prea mic nici prea mare, care nu se aseza de niciun fel. Si cu toate astea am avut rabdarea de a respecta termenul autoimpus.
          S-a facut martie 2014 si mie imi pica parul tot mai tare. Bretonul imi ajungea deja sub barbie, iar la spate il puteam prinde in coada. Mi-a placut schimbarea. Ceea ce nu-mi placea era parul care cadea in exces. Asa ca m-am tuns de doua ori in doua saptamani, pana am ajuns la o noua schimbare de look care ma face sa ma simt bine. Mi-am dat refresh cu un look primavaratic. Desigur ca parul inca imi cade, dar aceasta problema o voi rezolva in curand. Urmeaza sa incerc un kit de tratament pentru regenerarea parului. Gerovital Plant tratament actioneaza prin vitaminele A, E si B5 in vederea restructurarii parului degradat. Asta e si problema mea, iar regenerarea parului folosind acest tratament de la Farmec, este scopul meu final. Tratamentul ar trebui sa-mi regenereze firele de par, sa le impiedice sa cada, datorita extractelor vegetale pe care le contine. 

           Daca tot am reusit schimbarea de look si am dat dovada ca pot avea rabdare pe termen lung, ramane sa aplic aceasta metoda si pe termen scurt. Urmatorul obiectiv prin care sa-mi determin rabdarea sa-mi fie si prieten, nu numai dusman, este acela de a gestiona veniturile de la o luna la alta, indiferent de valoarea lor. In prezent nu reusesc sa tin de bani dintr-un salariu in altul iar acesta este un defect cauzat de lipsa de rabdare. Acestea fiind spuse, sa ne auzim cu bine, fericiti,sanatosi, rabdatori si cu bani pana pe 10 aprilie cand iau urmatorul salariu! 
            Voi avea oare parte de o schimbare ca prin farmec?

Acest articol participa la competitia SpringSuperblog2014.

duminică, 5 ianuarie 2014

Feedback bun pentru parul meu lung

Nu m-am mai tuns din luna martie a anului trecut. Am 9 luni de atunci si mi-am propus ca in martie anul acesta sa iau o hotarare daca sa revin la tunsoare scurta sau sa continui cu par semi-lung pe care sa-l port prins in coada sau cine stie cum asezat. Am tot indurat caterinca zi de zi a colegilor de serviciu, pentru ca nu ma tund, dar am trecut peste, iar acum de la aceiasi colegi care ma mistocareau, primesc un feedback pozitiv. Si mie imi place cum am reusit sa-l asez asa ca trebuie sa ma gandesc serios asupra deciziei de a renunta sau nu la el in luna martie. Chiar si mamei mele ii place cum imi sta, chiar daca o enerveaza faptul ca tot gaseste par de-al meu cazut prin casa. Peste vreo doua luni am sa revin cu decizia pe care o voi lua, desi nu cred ca-l voi tunde scurt-scurt de la prima incercare.

duminică, 7 aprilie 2013

Mergand pe improvizatie

Cand vine vorba de bucatarie, poti fi artist, amator sau necunoscator in aceasta. Eu sunt amator-necunoscator dar imi place sa gatesc, iar uneori mai si improvizez. Uneori nici nu trebuie sa-ti dai silinta sa gatesti si totusi preparatul iti iese. Asa facea bunica mea, odihneasca-se in pace. Intre cateva reprize de treaba prin curte, mai arunca din cand in cand cate un ingredient in ciorba sau mancarea care clocoteau la foc mare pe soba. Mancarea nu doar iesea gustoasa dar se facea si repede. Am vazut asta si la John Cristea o data. A procedat cam la fel cu o ciorba, care, pe cat de simpla , pe atat de gustoasa a fost.
Mie nu-mi iese chiar atat de simplu. Eu trebuie sa ma plimb mai mult prin bucatarie, sa citesc reteta de multe ori.
Tarta cu rosii pe care am incercat sa o gatesc azi, nu mi-a iesit tocmai cum am planuit. Foietajul a stat prea multa vreme in frigider si a mucegait, asa ca am incercat sa improvizez rapid, punand peste compozitia de rosii, coaja de paine. Diferenta nu ar fi trebuit sa fie foarte mare. Problema a fost ca am dat cuptorul cam tare si painea s-a ars. Am rams cu rosiile care s-au gatit bine si au fost gustoase.
Se intampla si lucruri neprevazute in bucatarie, dar ceea ce este important este sa pot trece peste ele, sa nu-mi pierd rabdarea, increderea si mai ales pofta de a gati in continuare.
Daca tarta cu rosii nu a putut fi salvata in intregime, salata de morcovi cu stafide pe care am preparat-o si al carei gust nu te indemna sa o termini, a putut fi "indreptata" cu cateva stafide puse in plus. Acestea au echilibrat gustul dintre dulce si acrisor si mi-au oferit sansa de a termina salata de morcovi alaturi de colegii de la KFC. Le-a placut si lor, ceea ce inseamna ca nu ma laud singur.

sâmbătă, 6 aprilie 2013

joi, 4 aprilie 2013

Sa trecem la treaba!

Am tot zis ca ma apuc de gatit si am tot amanat. Astazi insa, am facut rost de niste bani si intr-un moment binevenit, m-am hotarat sa-i investesc in viitorul meu gastronomic, ca sa spun asa. Imi place sa gatesc si mai mult imi place sa pot manca ce gatesc. Rare au fost pana acum ocaziile cand ceva ce am gatit nu a fost si comestibil. Totusi mi-as dori ca macar cu reteta in fata sa fac si eu bucatarie la mine acasa.
Am mers in Kaufland si mi-am cumparat niste condimente mai sofisticate. Nu toate gospodinele  folosesc oregano, busuioc, coriandru, curry sau tarhon. Cel putin nu acelea pe care le cunosc eu, asa ca mi-am permis sa generalizez putin, cam asa cum se face la sondajele de opinie (pe esantioane reduse)
Am cheltuit 25 de lei pe cateva plicuri cu condimente mai speciale, fara de care nu poti gati mancaruri mai speciale.
Totusi bugetul de acum nu mi-a permis sa cumpar si ingrediente de baza, asa ca m-am descurcat cu ce am avut pe acasa, pentru prima mea "gateala" din acest an. Sper ca dupa aceasta sa urmeze multe altele, iar succesul meu intr-ale bucatariei sa fie unul "bine patruns".
Gata cu atatea vorbe, metafore culinare si ghilimele. Sa va arat ce mi-a iesit pe ziua de astazi.

Piure de cartofi, piure de morcovi si chiftelute marinate (din carne de porc)
Chiftelutele marinate au fost facute de mama, eu practic am gatit doar cele doua tipuri de piure.
Stiu ca este ceva simplu, dar asa mi-am facut eu incalzirea. (Asezarea in farfurie imi apartine)




joi, 31 ianuarie 2013

Acum 16 ani eram blond . . . la propriu

In primavara anului 1996 eram inca blond. Aveam o sedinta foto la care participam fara voia mea si pozam cu un buchet de flori in mana, care ii era destinat mamei mele cu ocazia zilei de 8 martie. Eram la varsta in care faceam tot ce spuneau cei mari, pentru ca ei stiau ce era mai bine pentru mine.
Poza a stat apoi pentru multi ani in geamul vitrinei din sufragerie, precum un trofeu vanatoresc, iar acum a ajuns pe biroul meu. Astazi m-am gandit sa o fotografiez pentru a nu se pierde accidental. Inca arata bine desi a fost expusa 16 ani in vitrina cu pahare.
Copilaria mea a fost una frumoasa de care nu mi-e deloc rusine, ba chiar ma mandresc cu ea, avand in vedere cum evolueaza copiii in zilele noastre.