Eliminare

Hai că am dat-o de gard cu competiția care abia începuse. Vă mai amintiți că spuneam acum nici 36 de ore cum că provocarea de a scrie cel puțin un articol pe zi est mai grea decât pare la prima vedere? Ei bine eu am reușit performanța să nu mă țin de ea încă din a doua zi. S-a întâmplat să călătoresc cam toată ziua din România în Anglia. Drumul ăsta e și lung dar și obositor. Îmi ia cam 15 ore să ajung din patul din România în patul din Anglia și mai punem la socoteală și diferența de fus orar.

Nu am reușit să scriu articolul pe drum, nu am reușit nici când am ajuns acasă că am picat la așternut, dar nu pentru vreo noapte fierbinte ci pentru un somn imperios necesar. Vina îmi aparține în totalitate și chiar dacă am un motiv bun de folosit drept scuză, nu am de fapt nicio scuză.

În fine, să vă spun acum că am avut un zbor lin, dar ca de fiecare dată cele trei ore de zbor din București în Londra mi se par interminabile. Chiar mi-e frică de momentul în care va trebui să zbor în China de exemplu într-o călătorie pe care o am în minte de câteva luni. Ce o să mă fac și ce o să fac la un zbor de 12 ore sau cât se face din Anglia până în China? Fără să mi vorbim și de alți timpi intermediari de transfer sau alte tipuri de călătorie. O să mă urc pe tavanul avionului. Acolo sus în aer timpul parcă stă în loc.

Ca idee, în cele 3 ore de zbor am încercat să îmi ocup timpul cu diferite activități. Am dormit, am citit câteva capitole din biblie în limba spaniolă, am făcut exerciții pe Duolingo în limba spaniolă, m-am holbat din când în când în decolteul tipei de lângă mine care dormea la fel de adânc precum decolteul pe care îl avea. (Nu sunt foarte mândru de asta, dar prea era provocatoare). Am urmărit activitatea membrilor echipajului din timpul servirii, am folosit toaleta, m-am uitat pe facebook (atât cât îmi mai permitea feed-ul încărcat în prealabil). Timpul tot părea că stă în loc.

Voi cum reușiți să scurtați timpul de călătorie, cel puțin la nivel mental?

Read More

Am trecut prin Londra

În drumul meu din Leeds către Southampton am trecut prin mai multe orașe englezești. Mi-au plăcut nespus de mult. Am avut o senzație asemănătoare cu cea când am fost prima dată prin satele din Ardeal și am văzut casele acelea ce seamănă foarte mult între ele. Așa de mult mi-a plăcut că cele mai multe case seamănă între ele, încât am stat cu ochii numai pe geamul autocarului. Mi-a plăcut Leicester, Sheffield sau Chesterfield. Și mi-a plăcut mult și Londra. E adevărat că am văzut o foarte mică parte din ea, dar a fost suficient pentru a îmi face o idee. Îmi place. Este un oraș cu o mare diversitate de oameni. Prin centru sunt atât de mulți oameni pe trotuare încât te gândești că tocmai au ieșit de la un meci de fotbal.

Clădirile din Londra sunt diverse și cu arhitecturi diferite. Dar nu am văzut clădire în Londra care să stea să pice sau să arate deplorabil. Nici nu vreau să fac vreo paralelă cu Bucureștiul. Punct.


În Londra am simțit totuși un sentiment de nesiguranță. M-a încercat de multe ori și am scăpat de el abia când am ieșit și m-am depărtat de el. Nu știu cum pot trăi londonezii și imigranții într-un oraș în care po exploda bombe oricând. Nu știu nici cum putem noi românii să mai trăim într-o țară în care prețurile au explodat și continuă să explodeze zi de zi. Noi avem teroriști în parlament și guvern. Ei au alte tipuri de teroriști. În fine, senzația de frică mi-a trecut greu. Nu mi-e frică de moarte ci de procesul care duce la ea.



În Londra mi-a mai plăcut mult să văd că orice autocar care intră în London Victoria Coach Station este spălat cu jeturi de apă. De aceea mai toate autocarele arată impecabil la exterior.

Ce nu mi-a plăcut în Londra, a fost vremea. Pătura groasă de nori mă deprimă. O am deasupra capului și în Southampton, dar aș cam declara-o nulă, pentru că nu-mi e deloc pe plac.


Să ne auzim cu bine și să zâmbim mai des la soare ca să nu fim deprimați! Doar zic!

Read More

Work And Travel în Jersey

#Jurnaldecalatorie

Am ajuns în Jersey și deja mă simt precum un student plecat la studii în străinătate prin programul work and travel. Voi începe munca în curând dar o să încerc să-mi distribui timpul astfel încât să am timp de circuite turistice și insula Jersey să nu mai aibă secrete față de mine. De aceea îmi voi lua notițe și le voi trece aici într-un #jurnaldecalatorie 

Work And Travel pentru fiecare!

Săptămâna 1

• S-a nimerit să am două zile libere, așa că mi-am cumpărat o bicicletă. Din șa sau pe jos se vede mai bine decât din mașină. În plus de toate în Jersey bicicliștii nu numai că sunt respectați dar au disponibile așa numitele Green Lane pe care au prioritate totală în fața mașinilor.
• Încep să cunosc împrejurimile. Programul de la serviciu nu mă îcurcă prea tare. După ce termin treaba merg în St. Helier, în centrul administrativ al insulei, pentru a lua pulsul societății. Cunosc oameni noi și obiceiuri noi. Îi văd la terase, în tricou, savurându-și ceaiul la orice oră (nu numai la ora cinci). Eu am trei bluze pe mine și tot îmi e răcoare, dar ei transpiră și le e cald.

• Elizabeth Castle îmi face cu ochiul. Se vede de pe malul sudic al insulei, din St Helier iar apa îl înconjoară din toate părțile la flux. La reflux poate fi cucerit de oricine pentru că retragerea apei lasă la vedere un pasaj pietonal. Plin de istorie acest castel. L-am cucerit și eu pentru două ore și fluxul oceanului era cât pe ce să mă ude de tot. Am simțit pentru prima dată apa rece a Atlanticului de Nord. Elizabeth Castle a fost construit în secolul 16 ca alternativă de apărare a insulei, aături de Mont Orgueil Castle. Pe acesta din urmă l-am pus pe listă și o să-l vizitez curând.

Elizabeth Castle

Săptămâna 2

• Îmi continui planul de vacanță cu work and travel vizitând de data asta Vestul insulei Jersey. Am pornit din zona de unde lucrez, din St Brelade până în Sud-Vest la La Corbiere. M-am oprit în vârf de stâncă să admir în toată splendoarea ei coasta vestică a insulei. Off Dumnezeule cât de frumos se vede! Am lăsat în urmă penitenciarul, care se află apoape de La Corbiere și am pornit cu bicicleta în lungul coastei de Vest. Am oceanul în stânga și în dreapta mă tot uit la parapantiști. După ce depășesc acest loc, dau de Les Mielles Nature Reserve, un rai al păsărilor protejate prin lege. Mi-aș dori să fiu precum aventurierul Steve Irwin în conexiune cu toate animalele care se găsesc pe aici, dar mai aproape decât de ariciul care se joacă periculos lângă șosea, nu am mai fost atât de aproape de niciun alt animal.

Arhivă personală

Arhivă personală

• Soarele încă nu a asfințit și promite să-mi lumineze calea pentru încă două ore. Suficient cât să văd surferii în acțiune. Plaja asta din Vest oferă cele mai bune valuri pentru iubitorii acestui sport. Îmi place să-i admir așa că trag repede niște poze. Sunt foarte fericit că una din pozele realizate cu telefonul mobil mi se pare atât de reușită de parcă ar fi fost realizată de un profesionist pentru un catalog turistic în care găsești tot felul de vacanțe speciale. Nu am avut filtre, nici lumini difuze, dar eu sunt mai mult decât mândru de fotografia de mai jos.

Arhiva personala

• Ultima oprire este pe platoul Nord-Vestic al insulei Jersey, acolo unde razele soarelui încălzesc stâncile cu ultimele puteri. Jumătate de oră am stat cu fundul pe un ciot de stâncă, privind cum valuri înspumate se sparg rând pe rând în stânci. Este ceva de vis. Doar dacă iubești natura poți iubi și aceste lucruri simple și aparent neînsemnate. Așa a fost și iubirea mea pentru acele valuri. Mereu aceeași, mereu alta. Exact cum sunt și valurile: mereu aceleași și mereu altele. 
• Am încheiat ziua și am prins apusul printre ruine. Grosnez Castle și ruinele sale încheiau unul dintre cele mai frumoase circuite turistice la care aveam să particip pe insula Jersey.

Arhivă personală

Arhivă personală

Arhivă personală

Săptămâna 3

• Durell Wildlife Park - locul unde mi-aș dori să desfășor un job work and travel. Este mai mult decât o grădină zoologică. Este un parc al animalelor și totodată o rezervație. Aici sunt aduse animale pe cale de dispariție a căror populație se încearcă a fi controlată. Este DIVIN acest loc!
• Din rezervația Durell direct în sânul naturii. În această săptămână am umblat mai mult la pas decât cu bicicleta. Am străbătut orice footpath cu telefonul în mână, fotografiind tot ce se putea. Am prins în cadru o sumedenie de păsări, cât să le adaug într-un catalog. M-am luat de mână cu natura și pentru ore întregi am jucat după regulile ei. M-am hrănit cu mure și mere și m-am lăsat udat de ploaie.

• Am tot mers pe jos din La Greve de Lecq până în St John, Egypt și mai apoi Rozel. Hectare întregi de pădure mi-au stat la picioare. Le-am cucerit rând pe rând.

Săptămâna 4

• Incursiune istorică. Obiective: Jersey War Tunnels, Mont Orgueil Castle și St Chaterine's Wall. O fărâmă de istorie mai interesantă decât cealaltă. Chiar și pentru un amator precum sunt eu, povestea din spatele acestor obiective este una mai mult decât interesantă. Pe scurt: în Jersey War Tunnels m-am simțit claustrofob pentru prima dată, deși tunelurile nu sunt mai înguste decât cele din mina Cătălina-Monulești de la Roșia Montană. Sunt chiar generos de încăpătoare. Totuși când le afli povestea istorică și motivul pentru care nemții le-au săpat, devii brusc claustrofob. Dacă mai vezi și mesajele calde de pe imensele plăci reci și ruginite, deja te trec fiori de toate felurile.

Am descoperit uimitoarea insulă Jersey. Simt că mai ascunde ceva, de aceea vreau să revin cât de curând. Poate tot printr-un program work and travel. Și prin work and travel SUA vreau să ajung și în New Jersey, locul din America denumit după uimitoarea insulă pe care am cunoscut-o deja în mare parte.

Work and travel SUA

Articol scris pentru Superblog.

Surse foto: Imaginile notate cu „arhivă personală” îmi aparțin și sunt realizate cu telefonul Lenovo A859.
Celelalte imagini sunt surprinse pe insula Jersey și sunt luate de pe Google Images.

Read More

Inconjurat de tehnologie

Acum ceva timp am fost plecat la Brasov. Nu aveam prea multi bani la mine asa ca am zis sa economisesc din ei scutind banii pe transport si marind in acelasi timp doza de aventura. Parca e prea simplu sa faci totul ca la carte, sa te urci in tren si sa pleci pe acelasi drum plictistor cu biletul de tren la purtator. Asa ca am ales varianta autostopului. Mai nesigura, dar de cele mai multe ori mai iefina. Zis si facut! Am iesit la marginea orasului pe soseaua de centura, apoi am dat fix in DN 1. Intr-o benzinarie am acostat un sofer de tir pe care l-am rugat sa ma ia cu el daca merge spre Brasov.

- Pai eu merg la Cluj, zice omul. Un om la vreo 35 de ani, putin nearanjat (nebarbierit, nepieptanat) dar cu hainele curate si calcate de parca avea o munca de birou nu una de sofer de tir.
- Haide si urca!
Ma urc usor in tir si imediat ma gandesc ce sa fac. Sa ma descalt? L-am intrebat pe sofer daca este cazul. Cabina stralucea de curatenie si nu voiam sa-i stric ambianta caminului sau mobil. Al doilea lucru care m-a minunat de cum am pasit in interiorul cabinei a fost aparatura din cabina. Era dispozitiv langa dispozitiv si gadget langa gadget, toate instalate si functionale, „inmatriculate” cu stikere pe care scria www.titanicshop.ro . Nu m-am putut abtine sa nu-i admir cabina cu privirea si apoi sa-mi exprim uimirea in cuvinte.

Prin toata cabina erau insirate dispozitive precum, mp3 player, laptop, boxe sateliti, statie emisie receptie pentru tiruri, televizor, camere video de supraveghere, dvd player auto, doua gps-uri doua telefoane si o tableta. Pe langa acestea, omul avea trei tipuri de sisteme de siguranta impotriva hotilor dintre care unul era pe baza de curent pentru orice detectare de spargere a cabinei fara chei sau telecomanda. Eu nu mai vazusem asa ceva si ma minunam ca un copil mic caruia ii arati pentru prima data jucariile pe care si le doreste.

Dupa ce am epuizat o serie de intrebari despre fiecare gadget in parte, nu m-am putut abtine sa nu-l intreb de ce toate sunt inscriptionate cu numele site-ului titanicshop.ro
Mi-a raspuns ca prima sa achizitie, un gps a fost comandat de pe titanicshop.ro si pentru ca a fost multumit de pret si de conditiile de livrare a ramas fidel acestui magazin online. Uite ca am rezolvat si cu curiozitatea asta. Dar surprizele pentru mine nu se opresc aici. La un moment dat omul ma intreaba daca nu cumva sunt pasionat de fotbal si de jocul Fifa. Ii raspund ca am jucat destul Fifa la viata mea dar ca in ultima vreme  nu am mai practicat. Omul opreste tirul in prima parcare, scoate doua joystick-uri si incepem sa ne jucam Fifa.

Nu-mi venea sa cred ca gazda buna de calatorie mi-am gasit si peste ce om pasionat de tehnologie am dat. Nici nu a mai contat ca am luat bataie de 3 ori la Fifa din tot atatea meciuri. Distractia a fost garantata. Si daca nu as fi avut planificata calatoria pana la Brasov, cu siguranta mi-ar fi placut sa merg cu el pana la Cluj Napoca in cabina distractiei.

Read More

Ratacit in asternuturi

Obosit de atata drum cu trenul, am cazut in mireasma albului imaculat. Nu stiu cum s-a facut ca trei ore mai tarziu m-am trezit imbracat in pijamalele mele cele noi. Eram acelasi om de dinainte dar de trei ori mai fericit. In sfarsit concediu... De un an te astept! Stateam acolo cocolosit in cele mai albe si cele mai minunate lenjerii horeca de parca as fi fost in cel mai minunat culcus din lume. Nu-i usor sa mergi pe timp de noapte 12 ore cu trenul, singur, fara sa ai cu cine schimba o vorba si fara sa reusesti a pune geana pe geana. Acum ramanea intrebarea: oare ma pot ridica din pat inainte de pranz? Micul dejun l-am ratat, oricum nu eram in stare sa-l mai savurez. Poate nici nu as fi putut inghiti macar. Asadar asta nu mai conta. Conta doar fapul ca m-am odihnit si ca in curand ma voi putea ridica din pat ca sa conduc lumea. Mi-am amintit replica aceasta vazuta pe o fata de perna „As putea conduce toata lumea... asta daca as reusi sa ma dau jos din pat!”

Ma dau pe marginea patului sa ma intind usor. Ma dezmortesc cu greu si printre gene citesc eticheta unei pilote care imi tinuse cu brio caldura pe timpul somnului. B r oda K, nu-nu-nu B orda K. Parca nu scrie nici asa. Ma frec bine la ochi de parca avea cea mai mare importanta acea eticheta si fara sa o citesc nu m-as fi putut da jos din pat. B RO DANK - BRO DANK - BRODANK. Am repetat de cateva ori in gand si de alte cateva ori cu voce tare. Imi iesise in cele din urma si eram mandru de realizarea mea. Acum stiu si cine a creat minunatiile astea de asternuturi. Parca a meritat sa merg la hotelul asta de patru stele ca sa dorm in asa lenjerii. Restul nici nu mai conta in acel moment. Uite ca s-a facut tarziu si camerista intra sa dea cu aspiratorul.
- Nu e nevoie sa curatati ca abia am venit! Ii spun eu zambitor.
- Ma gandeam ca poate doriti sa va fac curatenie zi de zi in camera, zice ea. Unii clienti asa doresc, iar noi trebuie sa ne facem treaba.
- Stiu, stiu! Ii spun eu iar.
- Macar va pot schimba lenjeria? Ieri cand ati ajuns ati adormit direct pe ea, imbracat cu hainele de pe drum.
- Ieri??? Ati spus cumva „ieri”? Ma uit la telefon si vad data si ziua.
- Am dormit o zi intreaga???
A dat din cap zambind si a plecat din camera. E clar! Nu trebuie sa ratez pranzul azi. Prind forte si iau muntii la pas. Trebuie sa ma autopedepsesc pentru o noapte si o zi pierdute in van. Urmeaza o noua noapte in lenjerii pufoase. Totul e sa merit din plin acea noapte.

Read More

Am vizitat Cetatea Medievala din Sighisoara

Iata ca am ajuns si eu  in Sighisoara, in Cetatea medievala atat de apreciata de turisi indeosebi in perioada festivalului medieval. Apropo de festival, acesta a fost  concentrat  in mod oficial pe  numai 3 zile in anul 2012 deoarece se suprapunea cu referendumul, si "de aceea nu mai puteau turistii straini  sa vina la noi, sau cei romani sa voteze". (Dar in tara in care  unii primari merg cu turistele costumate in  bikini, la vot  este posibil orice, chiar si  bataia de joc  indreptata  catre un festival cu mare traditie in Romania)

Sighisoara cu Cetatea ei medievala este un obiectiv turistic  de luat in seama, dar pacat ca  in Romania  turismul cu sau fara promovarea vreunei blonde, ramane  in stadiul de involutie. Personal nu am fost multumit de ce am vazut in interiorul cetatii, fata de ce ma asteptam sa vad.  In afara de  cateva centre de vizitat din interiorul cetatii: Turnul cu ceas, Camera de tortura, Camera armelor si doua Biserici nu prea am mai avut ocazia sa las bani pe undeva, sau sa bag mana in buzunar dupa portofel pentru a  rasplati astfel comunitatea din  orasul vizitat. Chiar si  biletele  de intrare la obiectivele mai sus amintite  aveau un pret mai degraba simbolic, care  pentru strainii care-si  primesc salariile in euro,  semnificau maruntis si probabil nici nu si-l treceau  in  bugetul de cheltuieli de vacanta. Un pret de bilet care pentru ei putea insemna  moneda de  un euro pe care o dau cersetorului de la coltul strazii care  doar sta cu mana intinsa neoferind nimic in schimbul acelei monede.

Au fost si lucruri care m-au impresionat  in interiorul Cetatii: Turnul cu ceas, un obiectiv de vizitat. Ofera  o priveliste minunata din varful lui,  o portie insemnata de istorie si cultura, arhitectura si sculptura, cat si  un mecanism de ceas de turn la vedere,  ce reprezinta o ocazie rara pentru multe persoane de a vedea asa ceva.
Camera de tortura dupa cum o spune si numele reprezinta doar o camera si atat, in care nu ai prea multe de vazut, dar probabil ca si mirosul  si umiditatea din ea  faceau elementul torturii.
Camera armelor mi-a placut in mod deosebit. Aici sunt patru incaperi pline ochi cu tot felul de arme  medievale sau  arme de foc. NU sunt un impatitmit al armelor, fac parte din cei ce-si doresc sa nu se fii inventat vreodata, dar asta nu inseamna ca nu-mi pot atrage atentia daca tot exista si au fost perfectionate.

Cetatea ofera  privelisti superbe, fiind asezata pe o colina. Deseori  privirea panoramica ofera  un spectacol de culori  si forme, iar in cazul Cetatii din Sighisoara aceasta  priveliste este  de-a dreptul interesanta, dar nu tocmai cea mai cea din cate am vazut pana acum.

Am avut placerea sa vizitez  Sighisoara, respectiv cetatea  si in zi de festival si intr-o zi obisnuita si tin sa spun ca ma asteptam la mult mai mult fata de ce  am vazut.  Printre cele mai interesante  "evenimente" petrecute  acolo a fost participarea la o sceneta desprinsa din viata reala medievala in care  vrajitoarea  cetatii era dusa la judecata. Localnicii  imbracati in straie  medievale s-au strans ei stiu din ce cotloane intr-o ceata spontana si au mers la casa vrajitoarei pentru a o acuza de    strangere de averi  de pe urma vrajitoriei.  A urmat judecata si  pedeapsa vrajitoarei  care in timpul judecatii si-a tot luat biciuri pe spinare. A fost o sceneta cu happy end, vrajitoarea fiind ceruta de sotie de mincinosul satului pentru a o scapa  pe aceasta de pedeapsa pe care i-o   dadea judecatorul.  Pe  parcursul scenetei  spectatorii erau introdusi in poveste   intr-un mod inoportun, punandu-i pe acestia in pielea personajelor fara vointa lor. Chiar si asa cred ca oricine si-ar fii dorit  sa fie  ales  sa participe chiar si pentru cateva clipe in  povestea  expusa multimii.
Ceea ce nu mi-a placut insa, daca e sa gandesc  cu mintea unui turist strain, este faptul ca  sceneta   a fost jucata doar in limba romana si nu am vazut vreo  alternativa sau vreo versiune  in limba engleza cel putin. Asta e o bila neagra din partea mea. Cred ca se puteau organiza si scenete in limba engleza avand in vedere ca suntem o natie  de oameni care in curand  va vorbi limba engleza mai lesne decat  limba romana. Ma refer aici la generatia FB, la generatiile noi si la oamenii destepti care de obicei coincid cu cei ce isi fac si timp sa calatoreasca.

Din pacate am avut mai multe bile negre de dat decat albe  cu privire la spiritul si  mediul inconjurator al Cetatii, fata de ceea ce ma asteptam sa vad. Este drept ca vina  imi apartine, pentru ca m-am dus cu sperante mari si  ce am gasit acolo a fost sub asteptari.

Read More

Vacante speciale la ski in Alpi

           Acum cateva zile eram pe scaunul hair-stilistului si ma intreaba cum sa ma tunda. Eu ii zic sa imi recomande o frizura care crede ca mi se potriveste, ca doar este mai priceput decat mine. M-am lasat pe mana lui de specialist si se pare ca bine am facut. Asa mi-a venit ideea sa ma folosesc de oameni bine-pregatiti si in alte domenii. Vorbesc de specialisti, nu de amatori. Asa ca in domeniul ofertelor de vacanta m-am gandit sa apelez la CND Turism si sa-i intreb cam ce cred ei ca mi s-ar potrivi. Si pentru ca sunt profesionisti, iar eu sunt la prima colaborare cu ei (la recomandarea unui prieten), m-au indemnat sa le descriu vacanta mea speciala. Iar pentru asta am nevoie sa ma exprim diferit. Am sa va spun o povestioara vazuta cu alti ochi:

[...] iar isi fac bagajele si pleaca in vacanta. Iar raman singur in casa cateva zile. Macar sa fie cald sa mai ies in curte, sa stau tolanit la soare. Dar cu cine sa ma zbengui daca raman singur. Poate sa mai trec pe la vecina sa ma joc cu Bobi. El e mai mic decat mine cu cativa ani si alearga mult, iar asta imi place. Ne jucam cu mingea.
[...] Au zis ca pleaca la ski in Alpi. Le place atat de mult sezonul rece incat s-au casatorit pe partie. Nu oricum ci chiar in timp ce se dadeau cu snowboard-ul.

Sursa foto

Nu pot sa cred, au zis ca ma ia si pe mine! Asta da veste buna! Imi iau "coarda" si urc grabit in masina ca nu cumva sa se razgandeasca. Imi gasesc loc pe bancheta din spate printre genti si clapari. Ce o sa ma mai distrez, poate ma dau si eu cu placa, ca doar nu degeaba sunt renumit pentru asta in tot cartierul. Numai sa fi luat placa cu ei. Si sper sa mai fie zapada sa ne aruncam in ea.
             Acum el o saruta lung pe Diana si porneste masina. Calin conduce o masina de teren cu care am mai mers in vacante iarna. Cel mai mult imi place atunci cand ne oprim dupa cateva ore si facem un popas. Un aer nou din padurice ne inunda plamanii. Ma tot pitesc printre copaci, eventual ma intorc cu cate un con de brad si-l las langa masina. Uneori ma striga crezand ca m-am departat. Ce sa fac? Merg si eu in recunoastere ca doar nu stau locului cat ei beau o cafea si se fotografiaza. La poze stau destul de des, dar nu cand suntem la popasuri. Atunci imi place doar sa arunc o privire de ansamblu asupra locului, oprindu-ma din cand in cand pe sub copaci.
Se apropie pranzul si am ajuns intr-o poienita. Super! Vom face gratar! Calin se pricepe la asta. Masina parcata la intamplare; la cativa metri de ea facem gratarul. Ma duc sa caut ceva lemne, ma fac util. Vreau sa le placa sa ma ia cu ei in vacante. Muzica incepe sa cante; macar e ceva de bun gust daca tot a acoperit glasul padurii. In curand carnea sfaraie pe gratar. Ador carnatii de casa si mititeii. Astia cu Uniunea Europeana a lor vor sa ne schimbe reteta mititeilor. I-as manca de vii daca i-as vedea in fata ochilor.
Diana este mandra de Calin. Il premiaza din cand in cand cu cate un sarut si e atenta la fiecare detaliu. Se inteleg atat de bine impreuna incat sunt tare mandru sa fiu al lor si tare bucuros ca m-au luat cu ei.
Dupa ce mancam bine ne plimbam putin prin padure, dam de un parau si ii urmam cursul cateva sute de metri, topaind pe pietrele mari. Apa rece emana prospetime in vazduh, ici colo cate-un fluturas zburda in razele primavaratice ale soarelui, natura se trezeste la viata. In Franta vom schia pe Mont Blanc. In Alpii francezi mai este inca vreme de schiat. Iar acolo este una dintre putinele destinatii turistice in care am fost si eu. Tot acolo am inceput sa ma dau cu placa pe zapada, de se uitau oamenii la mine ca la circ.
[...] Ce imi place cel mai mult la drumurile acestea lungi pe care le facem cu masina, este ca oprim unde dorim si cand dorim. Noaptea dormim in cort. Eu am cortul meu mai mic, separat de al lor. Inainte sa adoarma nu stiu de ce dar tot scot niste sunete ciudate. Diana tipa uneori mai strident de parca ar fi lovita de Calin. In mod paradoxal spune printre dinti ca mai vrea. Au fermuarul tras la cort de fiecare data, asa ca nu am vazut niciodata ce se intampla acolo cu adevarat. Dar ma gandesc ca daca mai vrea, e clar ca nu e vorba de bataie. Probabil joaca jocuri de carti la lumina lumanarii, el castiga mereu, ea tipa de nervi si spune ca mai vrea. Probabil se gandeste la revansa si ca va castiga jocurile urmatoare. Mie imi place ca se distreaza, asa ca nu le stric joaca.
[...] Am ajuns si in Franta. Zici ca au dat in mintea copiilor! Au inceput sa strige: " - A venit vacanta cu trenul din Franta!" Se apropie clipa cea mare. Sa vedem daca mai stiu sa ma dau cu placa. Sunt atat de entuziasmat incat mi-e frica sa nu dau gres.

Sursa foto

[...] Pune placa jos si imi zice: " - Hai Rex arata-le ce poti!" Eu ma indrept catre placa, zeci de perechi de ochi ma urmaresc insistent iar eu cant in gand melodia Addei. Iti arat ca pot e refrenul pe care imi fac curaj sa urc pe placa, precum un boxer in ring. Dau din laba si am plecat. Alunec "Usor, usor!" pe o alta melodie a Addei in timp ce zeci de perechi de palme ma aplauda necontenit. Sunt un caine special!
Asta imi spun dupa ce primesc aplauze. Ok, mai primesc si recompense pentru ca am invatat bine la scoala ... de dresaj, dar astea-s si meritele mele.
- Ce zici omule, te joci cu mine frisbee?

Sursa foto

 - Promit sa te ajut sa faci poteca in fata vilei in care ne-am cazat. A nins destul in ultima vreme incat vei avea nevoie de ajutor.

Sursa foto

Sunt cel mai fericit! Daca ma intrebi ce destinatii externe prefer atunci cand calatoresc cu Calin si Diana, atunci sa stii ca orice statiune situata pe Mont Blanc imi este pe plac.

I-am transmis aceasta poveste reprezentantului CND Turism. Cainele meu se simte bine pe partie, eu m-am casatorit acolo. Dat fiind ca-mi place aventura in doi, ok in trei (a latrat Rex la mine) am sa-i las sa-mi recomande ceva destinatii bune de vizitat si in care sa putem petrece in trei asa cum am stabilit. Tineti cont ca il am si pe Rex si am nevoie de cazare pentru el, in cazul in care mai sunt hoteluri care nu au loc pentru animalele de companie.

Voua va plac vacantele in doi? Astept sa-mi raspundeti si sper ca nu-i spuneti lui Rex ce se intampla seara in cort. El inca crede ca joc carti cu Diana!
 
        Acest articol participa in competitia SpringSuperblog2014.

Read More

I learedt from Master Chef Romania

Dacă tot m-am uitat cu plăcere la Master Chef, am şi reţinut câteva chestii din bucătărie pe care nu le ştiam până acum. Şi nu numai că am reţinut, dar am şi pus în aplicare. Un lucru pe care l-am reţinut şi aplicat în bucătăria mea este acela că mierea la temperaturi ridicate devine toxică. Aşa că astăzi când mi-am făcut griş cu lapte am ţinut cont de acest amănunt şi nu am urmat reţeta din care mă inspirasem. Aşa că am adăugat puţină miere la sfârşit după ce am luat compoziţia de pe foc. Mi-a ieşit un griş cu lapte aşa cum îi iese şi mamei mele, aşa cum îmi place şi mie dealtfel. Am mai mâncat griş cu lapte acum o săptămână la un hotel de 3 stele. Totuşi bucătarul cred că gătea pentru diabetici că grişul lui nu avea zahăr mai deloc. Şi asta o spun eu care m-am lăsat de zahăr şi sare în exces de vreo 3 ani. Am ajuns să îndulcesc deşerturile şi ceaiurile cu moderaţie şi să
sărez mâncarea mai puţin decât o făceam înainte şi astfel gusturile mele s-au adaptat noilor obiceiuri. Şi cu toate acestea, grişul de la restaurantul hotelului nu mi-a plăcut, mai ales că avea ca sirop ceva cu aroma de căpşune probabil, dar pus cu o zgârcenie desăvârşită. Am mâncat astfel un desert care nu mi-a plăcut, dar mi-a deschis apetitul, aşa că l-am preparat singur şi mi-a iesit de minune având în vedere că a fost prima dată când l-am făcut.

Read More

Dotare in deplasare

De-aș avea eu destui bani așa cum visez de mic copil, aș tot călători în lumea asta, începând cu România, țărișoara noastră dragă. Mi-a și venit o idee de traseu odată cu răsfoirea albumului de prezentare a județului Brașov, intitulat ”Experiențe culturale de neuitat în inima Transilvaniei”. Am primit acest album de la standul de promovare a județului Brașov, stand care a fost prezent în pasajul pietonal Nichita Stănescu din Ploiești. Albumul prezintă imagini și explicații cu privire la Biserici fortificate, Mănăstiri, Cetăți și Castele și nu în ultimul rând a folclorului și artei populare din diferite zone ale județului Brașov. Răsfoirea lui mi-a redeschis apetitul de cunoaștere și dor de ducă. Și pentru ca escapada să fie diferită și completă, aș avea nevoie de câteva lucruri în călătoria mea. O tabletă Asus Transformer cu ajutorul căreia să-mi scriu pe blog în cel mai scurt timp posibil impresiile cu privire la ceea ce am văzut. Mi-aș mai lua un Binoclu Monarch 10X56 DCF cu ajutorul căruia să scrutez orizontul, peisaje pe care îmi doresc să le observ în detaliu. Desigur că o imagine face cât 1000 de cuvinte. Așa că nu aș putea rata imortalizarea locurilor văzute pe viu, în fotografii făcute de mine personalcu un Aparat foto Nikon D-SLR D5100. Acestea împlinesc o călătorie și te ajută la revederea acelor locuri în care ai fost numai privindu-le. De asemenea pozele te ajută să împărtășești mai ușor savoarea povestirii cu apropiații care vor să știe cum te-ai distrat și ce ai văzut in călătoria ta. Cu siguranță aceste obiecte, pe care le găsim și în magazinul online al evoMAG.ro, mi-ar face deplasarea mai frumoasă și pe placul meu.
Iată itinerariul meu de călătorie
Plecând din Brașov  unde aș vizita Cetatea Brașovului și Biserica Neagră din Piața Sfatului, către Feldioara cu oprire la Biserica Evanghelică Fortificată din Sânpetru. Feldioara merită văzută datorită ruinelor cetații cu același nume dar și a  peisajelor deosebite. Traseul ar continua către inima Transilvaniei traversând Oltul către Rupea unde avem de vizitat ruinele cetății Rupea, Muzeul Etnografic dupa care  urcam catre Fișer, Bunești, si Viscri unde avem de vizitat Bisericile Fortificate cu mari încărcări istorice.  Mă îndrept apoi către Făgăraș cu gândul  de a vizita Cetatea Făgărașului, traversez din nou Oltul. Mă îndrept către inima munților Făgăraș al căror peisaj minunat îmi va solicita la maximum  obiectivul aparatului foto.   Urmează Bran unde se poate vizita muzeul Satului și neprețuitul Castel Bran de care nu mă pot plictisi  niciodată.  Urmeaza pe lista  Râșnovul cu cetatea   aferentă acestuia iar apoi  mă îndrept către Brașov trecând prin Cristian și Ghimbav unde vizitez Bisericile fortificate locale.  Cam acesta ar putea să fie un traseu  de făcut într-un sfârșit de săptămână  cu  opriri peste noapte la  pensiuni rustice care să te ajute să uiți pentru câteva ore de larma și aglomerația urbană de acasă.

Dacă aveți și voi în gând o astfel de vacanță sau ceva mai interesant vă puteți scrie aceste gânduri intr-un articol și veți putea caștiga anumite premii oferite de evoMAG.ro dacă respectați cerințele de aici. Unul dintre premii este un troler cu ajutorul căruia să vă faceți bagajul mai comod.

Read More

Vizita la Rosia Montana

Am fost unul dintre norocosii care au putut vizita Rosia Montana in stadiul in care este acum si sa inteleg "fenomenele" pro si contra care au loc in acea zona cu privire la proiectul RMGC (Rosia Montana Gold Corporation). Vizita a fost organizata chiar de compania RMGC, care face toate eforturile pentru a reusi sa obtina toate autorizatiile necesare demararii acestui proiect. Una dintre autorizatii, care nu necesita neaparat stampile si contracte, este acordul populatiei Romaniei, care pana acum este impartita in mai multe tabere pro si contra, in functie de informarea fiecaruia si de viziunile asupra economiei, in masura in care se pricepe fiecare cetatean. Iata cum a decurs vizita:Joi 29 martie 2012

• ora 10:15 -  Plecam din Ploiesti intr-un microbuz. Suntem 10 persoane de profiluri si varste diferite.  Un tanar geolog, o tanara studenta, 3 profesori de  domenii diferite, un reprezentant al presei si patru  bloggeri. Alaturi de noi, insotitorul de grup si soferul. Grupul trebuia sa fie mai mare, insa multi si-au anulat participarea in ultimele momente, poate si din cauza ca aceasta  vizita a suferit o reprogramare.
• ora 10:25 - Lasam Ploiestiul in urma sub soarele  insistent al diminetii.  Eu nici nu-mi dau seama ce drum lung ne asteapta, desi  am mai fost  plecat  pe asemenea distante cu mijloace de transport asemanatoare.
• ora 10:33 - suntem pe DN 1 in dreptul localitatii Baicoi. Dragos Irimia imi arata langa punctul cel mai inalt al orasului Baicoi circuitul de motocross, iar mai apoi imi  arata in stanga drumului  fabrica de pufuleti Gusto, pe care sper sa ajung sa o vizitez anul acesta. In acest timp insotitorul grupului Marius Lacatus, ne imparte pliante  de informare generala   despre proiectul RMGC, pe care, rasfoindu-le rapid, le gasesc foarte  atragatoaresi interesante asa ca incep sa aprofundez. 
• ora 11:30 - Iesim din judetul Prahova si continuam in judetul Brasov, pe ruta Rasnov-Bran. Soarele a intrat intre nori de cand serpuim  printre munti iar zapada este inca prezenta pe marginile drumului. Drumul catre Rasnov  trece prin  localitatea Paraul Rece situata  intr-o vale, unde soarele ajunge ceva mai greu. Aici  nimic nu tradeaza venirea primaverii, desi aproape am trecut de prima luna a acestui anotimp. 
• ora 11:50 - Ne oprim din drumul cu serpentine pentru a face o pauza scurta de tigara pentru unii, sau  pentru o gura de aer proaspat si rece de munte, pentru altii. Deja recurgem la imbracamintea groasa pe care o avem la noi, dat fiind ca  mercurul din termometre sta putin peste limita de zero grade Celsius, iar vantul  agitat accentueaza frigul.
• 12:30 - Facem popas la Taverna Lupilor, un complex  frumos ce ofera cazare, restaurant si  alte centre de relaxare, in imediata  vecinatate a localitatii Bran. Aici luam prima masa. Pranzul este  generos, cu ciorbite bune si felul doi insotit de o salata de muraturi de-a dreptul  delicioasa.  
• 13:25 - Cu burtile pline, facem drum intors catre zona metropolitana a Brasovului. Isi face aparitia si soarele care este la fel de insistent acum , precum era de dimineata la Ploiesti. Trecand prin Rasnov, observam de la distanta cetatea Rasnovului, despre care se spune  ca a atras anul trecut mai multi turisti  decat Castelul Bran, desi nu  se poate vizita pe interior.  Acesta este si motivul pentru care autoritatile locale  intentioneaza sa declare localitatea Rasnov statiune turistica. Drumul ne poarta catre Sibiu prin localitatile Cristian, Codlea, Vladeni, etc. 
• ora 14:20 - Suntem nevoiti sa luam o pauza tehnica pe  fondul pauzei  soferului impuse de legislatia rutiera in vigoare.   Suntem la un popas in Bradet, judetul Brasov, unde plec la pas cu Dragos Irimia sa verificam zona. Mergem prin padure pe un drum care ne duce catre o gara,  care  pare situata in  pustietate. Nu am inteles rostul ei acolo, dat fiind ca nu am vazut prea multe asezari umane, in afara pensiunii pentru tiristi si a constructiei garii. in sine.
• ora 15:05 -  Parasim popasul si ne continuam  drumul  prin centrul tarii  cu tinta Albac, din judetul Alba.
• ora 16:40 -  Am ajuns in dreptul localitatii Sibiu si am oprit la o benzinarie pentru  alimentarea cu carburant si  rezolvarea nevoilor  fiziologice.
• ora 17:40 -  Suntem aproape de Sebes. Eu am senzatii de deja-vu la trecerea prin satele mici. Din cand in cand ne apare in drum cate un camp in flacari iar eu ma mir de faptul ca   un  foc nesupravegheat arde doar iarba uscata si nu se atinge deloc de  copaci, arbusti sau tufele mai inalte.  Culorile felurite din zare  imi plac. Vad parcele verzi, marginite de altele ninse,  unele arse de oameni, altele  abia arate si cu smocuri de iarba ici colo.
• ora 18:10 - Suntem in Alba Iulia si mai avem aproximativ 100 de km pana la destinatie.  Nu ne-am incadrat in timp precum ne propusesem si dam vina pe GPS care desi arata  ca vom ajunge in jur de ora 21:00, noua ni se parea defect. Totusi  a avut dreptate in cele din urma.
• ora 20:30  - Ajungem in cele din urma la pensiunea Steaua Ariesului din localitatea Albac. Ni se face imediat Check-in-ul in camere single sau double in functie de preferinte. Suntem invitati la masa apoi, unde imi face placere sa  ma servesc din  bufetul suedez . 
• ora 21:10 -  incepe sedinta  in cadrul careia vom fii familiarizati cu datele despre proiectul RMGC. Gazdele acestei prezentari Marius Todor si Elena par deschise oricarui subiect aprofundat de noi. Prezentarea in Power point este intrerupta de  reprezentantul presei din grupul nostru, Bogdan Stoica, cerand sarirea peste aceasta etapa si discutarea  intrebarilor punctuale pe care le are fiecare dintre noi. Cu prezentarea boicotata si lasata deoparte, gazdele noastre  sunt puse in fata unui tir de intrebari ce le par  nefamiliare sau cel putin ocolesc raspunsul. Nu mi-am dat seama exact, cert este ca Elena isi nota de zor   probleme pe care le ridica in special Bogdan Stoica.  Chiar si asa discutiile au decurs  civilizat, dar intr-o nota aparte fata de ce asteptau gazdele noastre.  Personal am fost multumit de  raspunsurile echilibrate date de ei. Mi s-a parut  ca nu vor sa ne convinga de ceva anume ci doar sa ne  prezinte ceea ce  se va intampla daca proiectul va demara.
• ora 23:05 - se incheie prezentarea, in urma careia am aflat  cateva lucruri pe care nu le stiam si pe care le voi trata separat intr-un alt articol.
• ora 23:10 -   Raman impreuna cu  Dragos Schiopu si Bogdan Simion in sala de conferinte discutand  pe teme blogosferice si foarte putin  despre ceea ce ne adusese acolo.

Vineri 30 martie  2012

• ora 01:30 - incheiem discutiile  ca sa apucam si cateva ore de somn, desi am mai fi avut multe de spus.
• ora 07:55 - Cobor din camera la sala de mese. Doar 5 persoane din grup gasesc la masa dintre care  Dragos si Bogdan cu care am stat pana tarziu, erau deja acolo.  In ciuda  faptului ca ne-am  bagat la somn tarziu, ne-am trezit devreme gata de  noi informatii si de o zi plina.
• ora 09:00 - Check-out si  plecare catre Rosia Montana.
• ora 10:00 -  Prezentarea proiectului  in centrul de informare din Rosia Montana. Ne sunt prezentate hartile zonelor exploatate si viitoarele  harti ale proiectului din perioade diferite din viitor. Ne mai sunt prezentate si situatii ale unor mine din lume care au avut  asemanari cu Rosia Montana.
• ora 11:00 - Plimbare libera in zona protejata a Rosiei Montane. Facem  poze,   colindam stradutele inguste, vorbim cu  satenii.
• ora 11:30 -  Ne pregatim de intrarea in mina. Punem pe noi echipamentele constand in salopeta, jacheta, cizme de cauciuc, casca de protectie, vesta reflectorizanta, lampa pentru iluminare in mina. Ni se face instructajul de protectie a muncii pentru vizitatori, semnam si primim o copie.
• ora 12:00 - Vizitarea   minei Catalina-Monulesti, cu un scurt istoric tinut la intrarea in mina de catre ghid.  Suntem   dusi in subteran la circa 200-300 de metri de galerii. Adancimea la care ne aflam este estimata la 20 de metrii fata de suprafata. Ni se prezinta   diverse galerii, unele datand din  perioada romana si pentru care  sunt prezenti  si arheologi care descarca  terenul de   orice obiect care ar putea ajuta  istoria.
• ora 12:45 - Suntem insotiti de  Marius Todor la  vechea exploatare miniera, unde vedem  urmele lasate de  exploatarea minei, incheiata in anul 2006.
• ora 13:10 - Mergem in continuare pe teren la centrul de epurare al apelor unde este amenajata o statie de curatare a apelor poluate care  provin de la  exploatarea improprie din timpul regimului comunist. Aici suvoiul de  apa care vine de la mina este  de culoare rosie, la fel si   vecinatatea lui. Ni s-a aratat prin comparatie cum arata apa care curge natural in acel izvor si  apa rezultata dupa epurare. Diferenta este de la cer la pamant. Ni s-a explicat si in mare procedeul, in  termeni chimici si ni  s-a spus ca apa rezultata nu este potabila ci doar este curata din punct de vedere chimic. Cu alte cuvinte nu murim daca bem din ea, dar  nu este nici in conditii optime  de consum. Langa acest centru am  vazut si un petec  in padurice plin cu ghiocei, care m-a surprins  teribil, mai ales ca era singura pata verde  din zona.
• ora 13:30 -  Ne-am dezechipat si ne-am pregatit sa luam masa rapid la cantina  RMGC.
• ora 13:45 - Am luat rapid masa pentru a ajunge in timp util la Ploiesti.
• ora 14:45 -  Ne-am  strans mana cu  Marius Todor, s-a facut  schimb de carti de vizita si  s-au tinut cateva discutii mai detasate de scopul vizitei noastre acolo.

Plecarea catre Ploiesti  a fost in jurul orei 15:00. Ne  gandeam ca vom ajunge  dupa miezul noptii, dar drumul a fost liber si fara incidente, astfel ca in ciuda opririlor normale in programul soferului, am ajuns  in Ploiesti la  22:30.

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Cum am petrecut anul 2011 (in imagini)

2011-le Meu  in Imagini Slideshow: Nicusor’s trip from Ploiesti, Romania to 7 cities Brasov, Slanic Prahova (near Sinaia), Baia Mare, Poarta (near Bran, Transylvania), Eforie, Busteni and Bucureşti (near Aurel Vlaicu) was created by TripAdvisor. See another Romania slideshow. Create a free slideshow with music from your travel photos.

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Dakar amical romano-ungar

[...] iepurasul  imi facuse cadou un concediu bine meritat pe care urma sa-l petrec  in cea mai buna forma. Mi-am luat sotia si am mers sa inchiriem o Toyota Land Cruiser, masina  care ne   facea inimile sa trepideze  cu gandul la adrenalina ce  urma sa ne cuprinda.  Era o ocazie unica de a  urma traseul din cadrul  seriei Dakar, regiunea central-europeana  desfasurat pe suprafata Ungariei si a Romaniei.
[...]
Eram in drum  catre  Baia Mare, cu gandul sa incepem de acolo traseul. Urma sa-l modificam putin fata de varianta originala, din motive  de  timp castigat si din motive de  acces, traseul nemaifiind disponibil  in varianta originala. Oprind la un restaurant  sa luam masa de dinaintea startului competitiei, spiritele s-au incins intr-un mod constructiv, adica a crescut entuziasmul si declaratiile  premergatoare evenimentului. Eram 4 echipe in 4 masini, fiecare barbat insotit de sotia sa  pe post de copilot. Astfel  echilibram perechile si mizam pe o apropiere intre  perechi, punandu-ne  la incercare spiritul de echipa in compania partenerilor de viata.
[...]

Sursa Foto

Dupa prima parte a  cursei eram pe primul loc, avand in spate inca doi competitori.  Terenul destul de greu era luat la bord, trepidatiile fiind foarte slabe. Sistemul KDSS al masinii isi facea treaba mai mult decat mi-as fi imaginat. Stabilitatea masinii imi dadea siguranta cu toate ca  nu eram un bun sofer la vremea aceea. Datorita  slabiciunii mele pentru masinile de teren alesesem Toyota Land Cruiser si ma bazam pe asistenta la  pornirea in rampa a masinii,  operatiune pe care nu o stapaneam deloc prea bine.  Trecand granita  am lasat-o mai moale si am pierdut si primul loc din cauza precipitatiilor. Nu-mi placea sa conduc pe ploaie, iar noroiul  pe alocuri imi dadea dureri de cap, trecand cu emotii prin acele locuri  mai ales in zonele de panta. Aici m-am bazat iarasi pe o calitate a masinii care mi-a fost de mare folos. Controlul activ al tractiunii (A-TRC) (care  infraneaza o roata care si-a pierdut aderenta) stabiliza masina si ma ajuta sa nu derapez in conditiile  de drum instabil.
[...]
In cele din urma calitatile mele de sofer, care lasa de dorit au fost  insuficiente pentru a ma mentine pe primul loc, insa  calitatile  si dotarile masiniim-au ajutat sa termin pe  locul 3. Nu locul a contat ci experienta minunata pe care am avut-o intr-o masina de teren, intr-o Toyota veritabila, pe un traseu off-road  suficient de  provocator.

Sursa Foto

 Acest articol participa la SuperBlog2011.

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Cand am castigat excursia NH Hotels...

... am fost "nevoit" sa-mi aleg destinatia de vacanta oriunde NH Hotels detine vreun hotel. Puteam alege  destinatii din America, din Africa, din Europa, dar fiind prins  de o promisiune  data unei prietene, nu am putut alege decat  o locatie care imi putea permite sa  duc la bun sfarsit promisiunea. As fi vrut totusi sa aleg Barcelona sau Amsterdam, de ce nu Timisoara (pe care nu am vizitat-o inca), dar nu eram sigur ca voi putea reveni la timp, asa ca am ales Bucurestiul. Promisesem cuiva ca la acea data ii voi fi alaturi in Bucuresti la o nunta asa ca nu am vrut sa-mi incalc promisiunea facuta mai ales ca aveam o alternativa foarte buna. Am ales sa merg la NH Bucharest si cu aceasta ocazie aveam sa mai impac o provocare primita de la un prieten, cea de a petrece un  weekend eco in orasul supraaglomerat Bucuresti.
Prima zi  a fost  interesanta. Am avut parte de o primire  interesanta din partea personalului hotelului.
Hotelul de 4 stele  situat in Bulevardul Mircea Voda Nr.21,  sector  3, mi-a facut o primire calduroasa. Receptionera, a fost foarte draguta, tot timpul cu zambetul pe buze in ciuda faptului ca-i puneam multe intrebari, unele poate  destul de ciudate. Mi s-a dat ocazia sa  aleg o camera  izolata fonic, camera pentru nefumatori, cu vedere pe ce parte doresc eu, etc. Am ales o camera simpla insa, pentru ca oricum nu aveam de gand sa stau prea mult in ea. Mi s-a spus ca hotelul promoveaza  activitatile eco si  se comporta in consecinta.
Din holul hotelului am luat un pliant pe care l-am rasfoit minute in sir in camera. In el am vazut locatii din toata lumea si am citit si despre serviciile eco pe care le ofera. Am fost surprins de cateva dintre ele, iar in special de cea cu  incarcatoarele masinilor electrice. Mi s-a parut deosebita, mai ales ca  masinile electrice sunt foarte putine in ziua de azi. Alt serviciu eco care vine in  ajutorul  turistului sau al clientilor care pun accentul pe asa ceva este  calculatorul emisiilor de dioxid de carbon disponibil pe site-ul lor.
Pe  pliantul  pe care il tineam in mana mi-a mai atras atentia un lucru. Conceptul Wake Up To A Better World pe care, dupa ce l-am citit mai in detaliu, l-am si inteles pe tot parcursul interactiunii cu personalul hotelului si cu imprejurarile acestuia. Atat cat mi-a permis timpul am realizat ca oamenii chiar sunt profesionisti, chiar si intr-un hotel destul de mic precum cel din Bucuresti.
A doua zi am reusit sa fac cateva lucruri in spiritul ecologist insuflat de  conceptul Wake Up To A Better World cat  si de provocarea lasnata de prietenul meu. Am petrecut o zi  mergand pe jos si pe bicicleta, sau folosind metroul. Am lasat masina in parcarea hotelului chiar si cand am mers la nunta insotind-o pe prietena mea caruia ii facusem promisiunea ca ii voi fi alaturi. Am fost incantat de un weekend petrecut frumos si intr-un stil inedit descoperind  cu aceasta ocazie si calitatile unui hotel de 4 stele  intrunite cu cele ale unui hotel din lantul international NH Hotels.



Acest articol participa la concursul Superblog 2011


Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

Emotia unui meci de Champions League: Nepretuita!

Marti, 18 octombrie 2011, am asistat la patru premiere dintr-un foc.

1. Asistarea la un meci de Champions League  live. Imi doream de mic copil sa fac lucrul acesta, indemnat si ambitionat  de reclama celor de la Matercard, care denumesc emotia  avuta la un meci ca fiind "nepretuita".
2. Vizitarea stadionului National Arena, pe caredoream sa-l vad anul acesta si pe care "l-am inaugurat" la un meci de Champions League.
3. Urmarirea live a echipei  favorite din Anglia, Manchester United, pe care o  apreciez cam din anul 2003.
4. Urmarirea pe viu a echipei Otelul Galati pe care nu o mai vazusem niciodata  ca spectator, iar acum am vrut sa le fiu suporter pentru  o zi, drept  multumire ca ne reprezinta in Europa in cea mai inalta competitie intercluburi.

Ziua de 18 octombrie a fost cu bune si cu rele. Relele au inceput in jurul orei 18:00 cand l-am sunat pe cel cu care trebuia sa merg la meci, sa vina sa ma ia cu masina.  Nu a raspuns la telefon, asa ca am revenit in  cateva randuri cu alte apeluri pe care deasemenea nu le-a onorat. Depindeam de cineva cu masina care sa ma duca si sa ma intorca la/de la meci, avand in vedere faptul ca nu aveam alta metoda de intoarcere mai convenabila.

Am recurs la planul B pe care insa nu-l luasem in calcul pana la acea ora, desi eram convins ca stiu cu cine voi merge la meci. Dar cum socotelile nu s-au potrivit am  recurs la cautarea unui mijloc de transport si al unui posesor care sa vrea sa mearga cu mine. Pe messenger nu am gasit pe nimeni, nici la prietenii prietenilor, sau la cunostintele cunostintelor. "Gluma" se ingrosa si s-a cam facut ora 19:30 cand am inceput sa sun  toate posibilele tinte din agenda telefonului. Chiar si la cei  cu care nu mai vorbisem de mult am  indraznit sa apelez, dar cu nicio sansa de izbanda s-au lasat incercarile mele.
Cand ma resemnsasem ca voi vedea meciul din fata  televizorului, un fost coleg de liceu, Gabi, m-a sunat sa ma intrebe de ce il apelasem mai devreme. I-am explicat de ce, dar el nu parea prea convins ca vrea sa mearga. El incerca sa vorbeasca cu mine pe alta tema iar eu incercam sa-l conving sa ne ducem impreuna la meci. A spus ca va reveni cu un telefon, dupa ce sta de vorba cu sotia. A revenit intradevar in scurta vreme si mi-a spus ca merge dar dupa ce mananca.  Si s-a facut cam 20:30 pana cand m-am intalnit cu el si am pornit catre Bucuresti. Norocul nostru a fost cu GPS-ul lui  si cu simtul lui de orientare in trafic. Eu nici cu GPS-ul in fata nu-mi dadeam seama care este strada pe care trebuia sa o urmam conform indicatiilor.  Am ajuns la stadion cu 20 de minute intarziere  si acelea cauzate faptului ca  nu gaseam loc de parcare. Am gasit in cele din urma un loc  inghesuit langa o trecere de pietoni, pe care a si calcat-o putin, dar totusi nu incurca circulatia pietonilor.  Am mers inapoi catre stadion cam 400-500 de metri ,iar la intrare am constatat ca nu eram singurii intarziati ci erau foarte multi intarziati.  Dupa ce am patruns pe stadion si m-am minunat de grandoarea sa minute in sir, ignorand aproape total jocul de pe teren, mi-am mai revenit din emotia  premierei, dar nu mi-am pierdut entuziasmul. Din cand in cand ii mai aratam cate ceva lui Gabi prin tribune sau eu stiu pe unde mai vedeam cate ceva interesant. Ecranul urias suspendat de acoperisul  arenei, m-a impresionat foarte tare.  Meciul din teren a cam lasat de dorit, spectacolul a lipsit, dar cu toate acestea am strigat  alaturi de mii de romani Otelul, Otelul!!!

A fost o ocazie frumoasa si o atmosfera in tribune destul de  buna, in ciuda faptului ca majoritatea  oamenilor erau prezenti pentru a-i vedea pe englezi jucand.  Scorul a fost 2-0 pentru diavoli dupa doua penaltiuri  date pe drept de catre arbitru. Otelul au avut parte si de cateva minute de superioritate  pe teren, un om al englezilor fiind eliminat. Spre sfarsitul meciului si ai nostri au primit un cartonas rosu si s-a restabilit egalitatea numerica din teren.
A fost o seara speciala pentru mine si pe aceasta cale ii multumesc lui Gabi pentru efortul de a ajunge in timp util  pana la stadion.


Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More

The future is bright

Prin circumstante  absolut intamplatoare am ajuns cercetator IT&C in echipa Oktal.ro si am fost trimis in viitor cu misiunea de a  culege date despre tehnologia avansata, in vederea incercarii de a dezvolta mai repede tehnologia din prezent.  Se pare ca am fost trimis in anul 2111 la un targ de informatica din New York. Chiar imi doream sa ajung aici. Sunt la cateva strazi de turnurile gemene reconstruite iar cladirea in care ma aflu este  imbracata in sticla transparenta, cu foarte putin schelet metalic. Evenimentul este organizat in cinstea celor mai mari informaticieni  de dupa anul 2000, fiind la a 11-a editie.  Sunt surprins sa aflu ca tehnologia pe care o cunosteam eu nu mai este deloc  la moda, nici macar pentru cei  mai nostalgici. Cum arata un calculator? Calculatoarele  nu mai exista in forma pe care o stiam  ci sunt mai degraba laptop-uri. Se pune mult accentul pe design-urile excentrice, imbinari de culori  din cele mai ciudate, pentru a putea ridica pretul  produselor IT care au devenit foarte accesibile in  tipurile de culori clasice. Piata este saturata si de aceea se pune accentul pe culorile, modelele si chiar formele  laptopurilor. Piesa de rezistenta a acestei editie este un prototip al  unei tablete de buzunar, al carei  display se extinde pana la  diagonala de doi metri. De fapt  creierul acestei tablete este cat un telefon mobil cu tastatura qwerty, avand  ca accesoriu acest display extensibil  pe baza de proiectie. Claritatea si  viteza de raspuns sunt  calitatile principale pe care le-am descoperit la acest gadget cu abilitati mai mari  decat ale unui calculator din 2011.  Calculatoarele  expuse, care arata ca laptop-urile din 2011 au foarte multe aplicatii disponibile, fiind adevarate enciclopedii. Ma mai  bucura faptul ca  acumulatorii acestora  se incarca pe baza de energie solara, iar la energia electrica se incarca in timpi considerabil mai mici.  La unele modele am vazut accesorii  pentru incarcarea  acumulatorilor, pe baza de energie eoliana, cu un soi  de "ventilatoare" ale caror palete ajuta la transformarea miscarii aerului in energie electrica.  Asadar  informatiile culese de mine  vor fi transmise catre inginerii  si informaticienii zilelor noastre care vor trebui sa reuseasca  descoperirea sistemelor care au dus la crearea gadget-urilor pe care le-am vazut eu peste 100 de ani.  Vor trebui sa  dezvolte resursele in favoarea lor, creand calculatorul  multifunctional si performant la dimensiuni reduse si cu aplicatii din cele mai ciudate si inedite, la care s-ar astepta cineva de la un calculator.


Acest articol participa la concursul SuperBlog 2011

Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel Vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More