Am trecut prin Londra

În drumul meu din Leeds către Southampton am trecut prin mai multe orașe englezești. Mi-au plăcut nespus de mult. Am avut o senzație asemănătoare cu cea când am fost prima dată prin satele din Ardeal și am văzut casele acelea ce seamănă foarte mult între ele. Așa de mult mi-a plăcut că cele mai multe case seamănă între ele, încât am stat cu ochii numai pe geamul autocarului. Mi-a plăcut Leicester, Sheffield sau Chesterfield. Și mi-a plăcut mult și Londra. E adevărat că am văzut o foarte mică parte din ea, dar a fost suficient pentru a îmi face o idee. Îmi place. Este un oraș cu o mare diversitate de oameni. Prin centru sunt atât de mulți oameni pe trotuare încât te gândești că tocmai au ieșit de la un meci de fotbal.

Clădirile din Londra sunt diverse și cu arhitecturi diferite. Dar nu am văzut clădire în Londra care să stea să pice sau să arate deplorabil. Nici nu vreau să fac vreo paralelă cu Bucureștiul. Punct.


În Londra am simțit totuși un sentiment de nesiguranță. M-a încercat de multe ori și am scăpat de el abia când am ieșit și m-am depărtat de el. Nu știu cum pot trăi londonezii și imigranții într-un oraș în care po exploda bombe oricând. Nu știu nici cum putem noi românii să mai trăim într-o țară în care prețurile au explodat și continuă să explodeze zi de zi. Noi avem teroriști în parlament și guvern. Ei au alte tipuri de teroriști. În fine, senzația de frică mi-a trecut greu. Nu mi-e frică de moarte ci de procesul care duce la ea.



În Londra mi-a mai plăcut mult să văd că orice autocar care intră în London Victoria Coach Station este spălat cu jeturi de apă. De aceea mai toate autocarele arată impecabil la exterior.

Ce nu mi-a plăcut în Londra, a fost vremea. Pătura groasă de nori mă deprimă. O am deasupra capului și în Southampton, dar aș cam declara-o nulă, pentru că nu-mi e deloc pe plac.


Să ne auzim cu bine și să zâmbim mai des la soare ca să nu fim deprimați! Doar zic!