Covorul de iarba verde

Asa de mult imi place iarba verde, de parca as fi facut picnic in fiecare weekend in copilarie. Imi plac covoarele de iarba verde intinse pe pasuni, pe munti si dealuri. Chiar daca in copilarie alergam prin ierburi si buruieni mai inalte decat mine, acum parca iubesc mai mult intinderile acestea de iarba de pe munti, dealuri si pasuni. Acea iarba care iti da senzatia ca este tunsa de cineva, cu foarte mare atentie, ca sa nu cumva sa-i scape un fir de iarba mai lung. 

Tin minte cand am calcat prima data pe un stadion si am ajuns pe gazon la finalul meciului. A fost o senzatie extraordinara. Iarba verde deasa si racoroasa imi gadila talpile. Ma descaltasem sa o simt mai bine sub picioare. A fost o senzatie atat de frumoasa incat imi doream dupa fiecare meci sa ajung pe gazon. Nu se putea de fiecare data. Acum, peste 20 de ani de la acele vremuri, nu prea se mai poate deloc. Nu te mai lasa nimeni sa ajungi pe gazonul unui stadion de fotbal daca nu ai ce cauta acolo.

Iar eu nu sunt nici sportiv, nici ingrijitor al vreunui stadion, nici angajat al vreunei firme de insamantare gazon, nici nu am pile la stadion. Oricum, senzatia aceea din copilarie este greu de retrait pentru ca sentimentele unui copil si trairile acestuia sunt mai puternice decat ale unui adult. Copiii se bucura mult mai mult decat adultii de lucrurile simple. 

Sursa foto: nezta.com

Acum, ca adult, ce imi mai ramane de facut este sa imi duc copiii (atunci cand voi avea) pe terenuri de fotbal, sa alerge desculti prin iarba, sau sa ii dau la sporturi care se joaca pe terenuri  din gazon, sau sa insamantez cu gazon spatiul din jurul casei. (atunci cand voi avea una). Firme care se ocupa cu insamantarea gazonului se gasesc si sunt chiar si profesioniste unele dintre ele. Adica pe langa insamantare gazon, unele se mai ocupa si cu rulouri de gazon gata montate, amenajare spatii verzi, proiectarea acestora si irigarea lor, intretinerea acestora, etc.

Dar pana sa am gradina mea cu un mini iaz si cascada artificiale, mai am mult de munca. Si chiar muncesc si pun la cale proiecte potrivite fortei mele de munca si a resurselor pe care le detin in acest moment. Dar nu se stie cand va fi momentul cand voi calca descult in propriul covor de iarba verde.

Read More

Alergand dupa lacuste

Am vizitat Castelul Cantacuzino din Busteni si cat m-am plimbat pe acolo prin curtea interioara, am alergat si dupa niste lacuste care tot sareau prin iarba. Am prins doua exemplare, una pe gri si cealalta pe  verde, care si-au lasat imediat lichidul portocaliu inchis pe degetele mele.  Am uitat ce este acel lichid, dar stiu ca spusese Bear Grill despre el intr-una din emisiunile lui. Si tot ca sa-l imit pe Bear am zis ca o sa mananc una, dar nefiind in situatie de  criza am crutat-o ca altfel trebuia sa-i rup picioarele inainte sa o mananc. Ceea ce m-a nedumerit insa, a fost  faptul ca dupa ce alergam atat de mult dupa ele ca sa le prind, le tineam in degete, dupa care la  eliberarea din stransoarea degetelor, lacustele nu mai sareau. Ma gandeam ca vor fugi numaidecat, dar nu a fost asa. Una dintre ele chiar a stat mai mult pe mana mea, am pus-o sa stea chiar si pe nasul meu si tot nu a zburat si tot nu a sarit. Asa repede se ataseaza insectele de oameni, sau era doar obosita si speriata de nu a fugit imediat ce am eliberat-o?


Trimite prietenilor pe Messenger Daca ati gasit informatii necesare click pe butonul urmator. Astfel vor gasi si altii mai usor ceea ce cauta

Read More