Asesoft - Craiova, un meci plictisitor
Am fost la meciul de Cupa Romaniei pe care Asesoft si Craiova l-au disputat in Sala Sporturilor Olimpia din Ploiesti. Se pare ca ora 18:00 nu a fost una potrivita audientei, astfel publicul prezent in sala nu a fost deloc numeros , fapt ce a dat frau liber ecoului salii. Nici atmosfera nu a fost una extraordinara si nu stiu daca sa pun sau sa nu pun pe seama acestui fapt si jocul slab prestat de cele doua echipe.
A fost un meci la care am mers cu convingerea ca voi vedea un spectacol baschetbalistic oferit in special de favoritii mei. Nu a fost asa! Meciul a fost unul urat nu doar plictisitor, cu cosuri putine inscrise si ratari copilaresti. Poate doar suspansul de pe final a mai salvat usor din importanta meciului, altfel nici nu ai fi crezut ca acest meci a interesat in mod deosebit pe vreuna din cele doua echipe.
Si daca baschet nu prea am vazut, imi indrept atentia catre majorete care vin intr-o formula noua, mult mai numeroase si cu ceva coregrafii noi. De la baby majorete, continuand cu mini majorete si ajungand pana la majoretele „majore”, momentele au fost incantatoare. Cel putin pentru mine. Imi place sa vad neindemanarea majoretelor foarte mici, care in incercarea lor de a executa bine partea lor de coregrafie, uita de sincronizare (nici nu stiu daca coregrafa lor lucreaza in mod expres la acest aspect). Sunt atat de haioase cu pamponasele lor, mai ales atunci cand alearga catre centrul salii pentru a pregati dansul. Un zumzait cuprinde toata sala. Eu le-as imbraca in albinute pe minunile acestea mici.
Apoi intra mini majoretele, cu coregrafii usor mai dificile, dar cu o sincronizare mai aproape de adevar. Majoretele mari in schmb au refacut coregrafii si au conceput altele noi. In noile costume si in numarul mai mare, ofera cateva zeci de secunde de dans sportiv menite sa antreneze publicul. Nu stiu cat de mult raspunde publicul la energia transmisa de pe parchet de majoretele mari, dar mi-as dori ca acestea sa interactioneze mai mult cu publicul, sau sa-si faca show-ul si in timpul meciului de pe marginea terenului.
Si daca tot veni vorba de momente artistice, sa nu uitam de mascota clubului. Rechinul lipseste din peisaj, cu sau fara vreo motivatie, dar cei care s-au obisnuit cu acesta, chiar remarca absenta lui. Speram sa se intoarca degraba si sa „necajeasca” majoretele asa cum obisnuieste.
Am scris mai mult despre majorete intr-un text in care ar fi trebuit sa vorbesc despre baschet. Daca luam in considerare ca nu am prea avut despre ce sa vorbesc, atunci sa asteptam jocuri mai bune prestate de echipa noastra din Ploiesti, pentru ca Eurocup nu este departe, iar cu astfel de jocuri vom fi o prada usoara pentru orice adversar. Craiova nu a stralucit si totusi ne-a pus probleme majore.
Un joc slab nu reprezinta un esec ci doar un semn ca trebuie concentrare mai mare. Un joc slab nu inseamna ca nu trebuie sa mai mergem la sala ci dimpotriva, ca echipa are nevoie de sustinere si de scandari de bine (care momentan lipsesc). Un joc slab poate insemna o zi nefasta si in acelasi timp tragerea unui semnal de alarma.
Hai Asesoft Ploiesti!
A fost un meci la care am mers cu convingerea ca voi vedea un spectacol baschetbalistic oferit in special de favoritii mei. Nu a fost asa! Meciul a fost unul urat nu doar plictisitor, cu cosuri putine inscrise si ratari copilaresti. Poate doar suspansul de pe final a mai salvat usor din importanta meciului, altfel nici nu ai fi crezut ca acest meci a interesat in mod deosebit pe vreuna din cele doua echipe.
Si daca baschet nu prea am vazut, imi indrept atentia catre majorete care vin intr-o formula noua, mult mai numeroase si cu ceva coregrafii noi. De la baby majorete, continuand cu mini majorete si ajungand pana la majoretele „majore”, momentele au fost incantatoare. Cel putin pentru mine. Imi place sa vad neindemanarea majoretelor foarte mici, care in incercarea lor de a executa bine partea lor de coregrafie, uita de sincronizare (nici nu stiu daca coregrafa lor lucreaza in mod expres la acest aspect). Sunt atat de haioase cu pamponasele lor, mai ales atunci cand alearga catre centrul salii pentru a pregati dansul. Un zumzait cuprinde toata sala. Eu le-as imbraca in albinute pe minunile acestea mici.
Apoi intra mini majoretele, cu coregrafii usor mai dificile, dar cu o sincronizare mai aproape de adevar. Majoretele mari in schmb au refacut coregrafii si au conceput altele noi. In noile costume si in numarul mai mare, ofera cateva zeci de secunde de dans sportiv menite sa antreneze publicul. Nu stiu cat de mult raspunde publicul la energia transmisa de pe parchet de majoretele mari, dar mi-as dori ca acestea sa interactioneze mai mult cu publicul, sau sa-si faca show-ul si in timpul meciului de pe marginea terenului.
Si daca tot veni vorba de momente artistice, sa nu uitam de mascota clubului. Rechinul lipseste din peisaj, cu sau fara vreo motivatie, dar cei care s-au obisnuit cu acesta, chiar remarca absenta lui. Speram sa se intoarca degraba si sa „necajeasca” majoretele asa cum obisnuieste.
Am scris mai mult despre majorete intr-un text in care ar fi trebuit sa vorbesc despre baschet. Daca luam in considerare ca nu am prea avut despre ce sa vorbesc, atunci sa asteptam jocuri mai bune prestate de echipa noastra din Ploiesti, pentru ca Eurocup nu este departe, iar cu astfel de jocuri vom fi o prada usoara pentru orice adversar. Craiova nu a stralucit si totusi ne-a pus probleme majore.
Un joc slab nu reprezinta un esec ci doar un semn ca trebuie concentrare mai mare. Un joc slab nu inseamna ca nu trebuie sa mai mergem la sala ci dimpotriva, ca echipa are nevoie de sustinere si de scandari de bine (care momentan lipsesc). Un joc slab poate insemna o zi nefasta si in acelasi timp tragerea unui semnal de alarma.
Hai Asesoft Ploiesti!
