Se afișează postările cu eticheta oameni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta oameni. Afișați toate postările

sâmbătă, 12 decembrie 2015

Fac bani chiar și când dorm

Uite că nu a trebuit să ajung parlamentar ca să mă bucur de bani făcuți printre visuri. Am ajuns care assistant în Anglia și am constatat că pe schimbul de noapte pot fi plătit chiar dacă am o noapte ușoară și pot dormi în post. Asta este „awesome”. Chiar speram la un moment dat în viață să dau de un job ca ăsta.

sursa imagine: google images

Când aveam vreo 19 ani am fost angajat la Yazaki. Făceam cablaje auto pentru Toyota Yaris sau Ford pe schimbul de noapte. Era el de numai 7 ore și 45 de minute, dar era lung cât Zidul chinezesc. Nu numai că nu puteam să închid un ochi, dar nici nu puteam să stau pe scaun sau să mă relaxez câteva minute. Era același ritm alert ca pe schimbul de zi. Timp de o săptămână întreagă eram nevoit să nu dorm nopțile și să depun un efort intens pentru un salariu minimum pe economie. Mă gândeam la paznicii care câștigă cam cât mine dar măcar pot dormi două-trei ore pe noapte, fiind plătiți în timpul ăsta.

Apoi a urmat Kaufland. Aici aveam timp de pauză. Dar în acea jumătate de oră de pauză, era imposibil să nu-mi sune telefonul de serviciu în timp ce puneam capul pe masă să-mi odihnesc creierul câteva minute. Evident, se întâmpla pe schimbul de noapte. Iată că 8 ani mai târziu mă pot „bucura” de acest privilegiu. Pot dormi în post și sunt plătit în timpul ăsta. Mai mult de atât, managerul însuși ne-a sugerat că ar fi indicat să ațipim puțin, fie pe timpul de zi, fie pe cel de noapte, pentru a putea fi fresh în restul programului.

Iată că mai sunt și manageri umani pe lumea asta care înțeleg că omul și corpul lui, au niște nevoi. În timp ce mulți angajatori nu te lasă să stai pe un scaun, sau rezemat măcar câteva minute pe oră, alții îți sugerează chiar să dormi.





Nu știu dacă e cazul să fiu invidiat. De fapt nu ăsta e scopul poveștii. Scopul este de a sublinia faptul că unii oameni realizează că omul în general are niște limite pe care nu le poate depăși, așa că acționează ca atare. În timp ce alți oameni ne cer să ne depășim condiția umană și să devenim roboți cumva. Chiar dacă aceștia din urmă vor reuși ce și-au propus, eu tot pe primii o să-i laud și o să-i respect mai mult. Pentru că sunt om și pentru că îmi place să dorm atunci când corpul mi-o cere.

Nu-i așa ușor să lucrezi cu oameni



Am fugit mai tot timpul de munca prestată în mod direct pentru client. Mi se pare greu să lucrezi direct cu clientul și să te mulezi perfect pe cerințele acestuia. Vorba din popor „clientul nostru, stăpânul nostru” nu e deloc falsă. Dar când lucrezi față în față cu clientul, atunci lucrurile devin de-a dreptul dificile. De aceea am apreciat tot timpul un vânzător, fie el și țăran tarabagiu din piață, care știe să lucreze cu clienții săi. Indiferent de preferințele clientului, tu cel care îi furnizezi servicii sau produse, trebuie musai să îi îndeplinești cerințele, pentru că banii sunt la el și decizia de cumpărare îi aparține.

sursa foto: google images




Ei bine, acum lucrez și eu într-un domeniu care mă pune față în față cu clientul. Am grijă de oamenii care nu se pot îngriji singuri. Unii au probleme locomotorii, alții boli mintale, alții deficiențe senzoriale. Partea care complică și mai mult lucrurile abia acum urmează. Lucrez cu oamenii aceștia în Anglia. Și cum nu sunt un vorbitor de engleză prea bun, îmi e greu să le fac pe plac de fiecare dată. Dar încerc să fac tot posibilul să le îndeplinesc toate cerințele. Managerul casei de îngrijire unde lucrez ne-a spus că oamenii comunică mai mult prin limbajul trupului decât prin cuvinte. Și a dat un procent de numai 9% pentru comunicarea verbală. Chiar atât de puțin transmitem atunci când vorbim? În cazul ăsta parcă nici nu e nevoie să deschizi gura pentru numai 9%...

În fine, revin la subiectul principal al gândurilor mele. A lucra direct cu clientul mi se pare cel mai groaznic lucru pentru un „muncitor”, mai ales dacă nu-i place să facă asta. De aceea consider că job-ul acesta pe care îl fac acum este un fel de provocare pentru mine. Probabil că într-o zi voi fi nevoit să strig „Sunt blogger, scoateți-mă de aici!”, dar până atunci o să încerc să dau ce e mai bun din mine în domeniul ăsta. După o săptămână de muncă, constat că mi-a cam ieșit.