Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările

vineri, 22 ianuarie 2016

Doua trei planuri de viitor

Nu stiu daca as mai putea munci in Romania pe un salariu minimum sau putin peste minimum. Si spun asta dupa numai doua luni dupa ce am inceput munca in Anglia. Tara asta mi se pare mult prea civilizata fata de Romania mea. Si oamenii de aici sunt mult mai buni, tocmai pentru ca nivelul de trai este unul decent si nu indeamna cetateanul de rand sa fure sau sa incerce sa obtina avantaje in mod ilegal de la stat. Sigur ca se intampla si asta, dar la o scara mult mai mica decat in Romania si probabil ca o parte din aceste nedreptati sunt facute de fapt tot de imigranti.

Si totusi visez sa ma intorc intr-o buna zi in Romania si sa imi incep propria afacere. Desigur ca pentru asta trebuie sa mai muncesc o perioada in Anglia si mai mult de atat trebuie sa fac economii serioase. De altfel mie imi place in Romania. Nu zic nu. Ca nu imi mai place Ploiestiul, orasul in care am crescut, asta este alta poveste. Nici nu e mare lucru de placut la un oras atat de poluat.






Dar asta nu inseamna ca nu ma pot intoarce intr-un oras de munte, ceva mai primitor si ceva mai aerisit. Nu stiu inca ce afacere as putea sa incep in Romania si sa aiba si succesul asteptat de mine,  dribland cat mai mult taxele din Romania, dar in acelasi timp fiind in legalitate. Sau macar la limita ei, asa cum se afla multe firme mici.

Stiu insa ca idei de afaceri am destule. Sigur ca niciuna nu garanteaza succesul daca nu ai ingredientele necesare. Nu e chiar ca in bucatarie, acolo unde ma apuc sa gatesc cu "ce am in casa" atunci cand ma apuca o "criza Masterchef". In afaceri ar fi cel mai bine sa fii pregatit atunci cand faci primii pasi, altfel risti destul de mult ca afacerea sa nu mearga sau sa mearga pe linia de plutire, ceea ce e tot cam pe acolo.

Si daca ma gandesc la afacerea mea, ma gandesc si la angajatii care vor lucra pentru mine si pentru care nu m-as gandi vreun moment sa ofer salariul minimum pe economie. Asta numai in cazul in care as putea oferi bonusuri de performanta, prime, etc. In cazul asta as putea sa recurg la salariul minimum, recompensand si motivand angajatii. Dar desigur ca bonusurile sa poata fi  accesibil de atins iar primele sa-si aiba rostul, astfel incat si eu si ei sa fim multumiti. Dar e clar ca toate aceste planuri depind de multi factori si de natura afacerii in primul rand.

Ma simt atras de partea de agricultura, ramura cresterea animalelor. Asta pentru ca mi se pare ceva mai usor sa te bucuri de darul "vietii" ca sa zic asa. Ma refer la faptul ca animalele se reproduc si capetele rezultate pot fi vandute dupa o perioada. Sa ne gandim la un porc de exemplu. o scroafa fata in medie cam 10 purcelusi din care supravietuiesc primelor saptamani critice 7-8 tot in medie. Asta in care nu e ghinionul prea mare si scroafa ori ii mananca, ori se aseaza pe ei, strivindu-i, ori cine stie ce alte cauze de moarte timpurie se mai poate ivi. Fiecare purcelus poate fi vandut dupa ce a fost intarcat si pe el poti incasa cateva sute de lei. Depinde de marime si de alti factori. Asadar, ai mai multe sute de lei dintr-o data, investind in mare parte numai in mancarea scroafei.

Stiu ca la o ferma de genul acesta si cheltuielile sunt mari, dar poti creste afacerea progresiv. Plus ca langa porci mai poti pune si cateva vaci iar laptele acestora il poti folosi sa hranesti porcii din cand in cand. Dar deja intram in prea multe detalii, poate inutile acum.

Una peste alta, ma simt atras de agricultura, in special ceea ce inseamna cresterea animalelor. Si pe langa asta, ma simt atras de Romania, chiar daca legile ei ne omoara cu zile, parlamentarii ne fura mai mult decat furam noi oamenii de rand din Europa, iar saracia este in floare. Viitorul e cam sumbru in Romania pentru majoritatea populatiei, dar asta nu ma impiedica sa visez ca pot razbi intr-o zi si imi pot castiga cinstit si decent existenta in tarisoara mea natala.

duminică, 22 noiembrie 2015

Din Inima Bucovinei

Aici gasesti o parte din copilaria ta, pe care o credeai pierduta!

Așa te îndeamnă pensiunea Inima Bucovinei să îi calci pragul. Este interesant mesajul! Cel puțin pentru oameni ca mine, care au rădăcini și amintiri adânc înfipte în trecutul și copilăria lor. Și nu este singurul motiv pentru care această pensiune, Inima Bucovinei, te cheamă în Bucovina. Îndemnul de chemare continuă pe pagina lor:

Vino la Putna daca ti s-a facut dor de Stefan! Vino la Voronet, daca ti s-a facut dor de albastrul cerului! Vino la poalele Obcinilor, daca nu ai mai simtit de mult natura respirand prin tine.

Zău că m-am îndrăgostit din prima de un site pe care am ajuns pentru prima dată. Dragoste la prima vedere, cine ar fi crezut? Așa zicea Gil Dobrică într-unul din cântecele pe care le interpreta. Parcă nu era cântecul lui original, dar eu la el l-am auzit prima dată, așa că pe el îl menționez. Și merg mai departe cu  captarea de informații despre Bucovina în aceeași pagină. Aici vei găsi pensiunea Bucovina Gura Humorului și vei descoperi tradițiile pe care alți români le-au uitat sau nu le-au cunoscut niciodată.




Recunosc că nu am văzut prea multe colțuri de rai de prin România. Dar știu că ele există. În Ardeal, în Maramureș și în Bucovina sunt doar câteva dintre zonele în care găsești ținuturi de vis. Prin Bucovina am mers o singură dată și am mers cu trenul. Mi-a rămas întipărit adânc pe retină cum șerpuiește trenul printre dealuri și pajiști. Vezi un verde crud de jur împrejur, mai ales dacă nimerești și într-o perioadă în care a plouat mult. Vegetația într-un astfel de momet al anului este de un verde aprins. E uimitor!

Și la fel de uimitor mi se pare să te cazezi la o pensiune și să uiți pentru câteva zile de toată agitația din viața cotidiană. Nu știu dacă împărtașiți cu mine același sentiment, dar eu  mărturisesc că aș putea trăi într-un sat din Bucovina fără internet și fără cine știe ce tehnologie. Sigur că asta nu ar ănsemna să trăiesc în sihăstrie. Dar ar însemna să duc o viață mai puțin zbuciumată și să reînvăț să mă bucur de lucrurile simple.

Pensiunea Inima Bucovinei, pe al cărei site unde am găsit descrierile frumoase pe care le-am folosit în debutul articolului, se află în Județul Suceava, în localitatea Frasin, la o aruncătură de băț de Gura Humorului. V-am lăsat și un link mai sus ca să puteți să vă delectați și voi cu texte din descrierea Bucovinei. Și nu pot să închei fără a mai lăsa încă un paragraf care mi-a sărit în ochi:

Jupanesele noastre ti-or gati bucate alese, in care ademenesc miresme si dichiseli cum numai in Bucovina poti afla.

miercuri, 4 noiembrie 2015

A iesit poporul in strada

A iesit poporul in strada si spune ca s-a saturat de coruptia din ultimii 25 de ani. As spune si eu cam acelasi lucru, dar nu stiu cat impact ar avea. Stiu doar ca oamenii s-au mobilizat extrem de repede si deja au de gand sa iasa in strada zi de zi cam toata luna lui noiembrie. Dar problema cea mai mare nu este daca isi dau sau nu demisia politicienii ci daca cei ce vin din urma vor face diferenta si schimbarea Romaniei va fi in bine. Mai avem vreo sansa? Ce trebuie sa facem de fapt pentru ca revolutia sa aiba efect?



Tin minte ca dupa ce s-a prabusit un avion in Apuseni si dupa ce au murit niste oameni din cauza ca nu s-a reusit localizarea lor, oamenii au iesit in strada. Au cerut zile a rand demisii. intre timp au ales si un nou presedinte. Cateva luni mai tarziu nici acesta nu mai este bun. Asasdar cercul vicios nu pare a se incheia, dar un element este repetitiv precum un lait motiv dintr-un roman. Tragedia este elementul esential care azmute romanul contra politicianului si musca din el pana isi da demisia.

Nu-mi place deloc politica desi stiu ca este necesara. Nu-mi place tocmai din cauza ca oamenii care au ajuns acolo si-au tras jarul pe turta lor si au uitat de alegatori. Dar nici nu as striga demisia din luna in luna sperand ca voi rezolva ceva. Inainte sa strig demisia m-as gandi ce e de facut daca o voi obtine. Si problema e ca noi nu prea stim cum ne dorim sa arate acest "bine" al tarii, dar stim ca il vrem.

Vom obtine ceva sau protestam de dragul de a protesta? E bine ca macar se incearca, dar ideal ar fi ca cei care vor ajunge sa ne conduca sa fie oameni buni si sa le pese de cei pe care ii conduc. Sa e pese si de tara asta si sa o duca intre primele tari din Europa, chiar daca procesul poate dura mai bine de un secol. Dar vrem sa vedem schimbarea si trendul ascendent.

Romania trezeste-te!

marți, 3 noiembrie 2015

Ar trebui sa se nasca din nou

Romania ar trebui sa se nasca din nou. Cred ca ar merita mai degraba o noua varsare de sange, poate aceeasi varsare de sange prin care s-a scris istoria tarii, decat sa ne taram in mizeria in care ne aflam. Avem mult prea multe bile negre in diferite domenii si prea putine solutii pentru a le transforma in bile albe. La anumite capitole mergem din ce in ce in mai rau si deja ne afundam tot mai tare intr-un cerc vicios pe care nu stiu cum il vom putea depasi.

Stiu ca nu e deloc rational sa gandesc asa, dar ca in cazul multor probleme pe care le are Romania, si in acest caz cred ca rescrierea istoriei acestei tari, renasterea ei, ar insemna un rau mai mic decat continuarea in aceeasi directie.



Romania trebuie sa faca fizioterapie daca renasterea nu este posibila. "Romania este in caruciorul cu rotile acum si este condusa prea mult de cei care ii sunt asistenti sociali doar din interesul de a incasa pensia de handicap". Este o comparatie cruda dar e destul de adevarata. Avem totusi nevoie de acel asistent social care sa isi doreasca sa mergem asa cum merge el. Avem nevoie!

Cand se va intampa acest lucru nu imi dau seama. Probabil nu in timpul vietii noastre. Dar asta nu inseamna ca ne putem da batuti si ca nu putem lupta din rasputeri pentru o viata mai buna. Macar vom muri incercand. E mai bine decat sa murim resemnati!

luni, 25 august 2014

Romania mai aproape de calificarea la CE 2015

Duminica 24 august, echipa nationala de baschet masculin a Romaniei a mai obtinut o victorie importanta in drumul spre calificarea la Campionatul European din 2015. Asa se face ca Romania a ajuns la 4 victorii in 5 partide si mai are de trecut un singur hop pentru a putea sa se califice direct la turneul final al CE 2015.

Ultima partida a grupei va avea loc miercuri 27 august in Romania in compania Letoniei, echipa care se afla momentan pe prima pozitie a grupei. Meciul va fi unul decisiv si va califica direct castigatoarea dintre Romania si Letonia, ocupanta locului doi fiind nevoieta sa mai joace meciuri de baraj pentru calificare.

Rezultatele inregistrate de Romania in cele 5 meciuri din grupa sunt:

  1. Slovacia-Romania 69-81
  2. Romania-Suedia 77-72 (dupa prelungiri)
  3. Letonia-Romania 88-65
  4. Romania-Slovacia 90-86
  5. Suedia-Romania 86-88
Rezultatele au fost destul de echilibrate, dar echipa Romaniei este inca in formare, ceea ce reprezinta o performanta notabila. Astfel asteptam o prestatie buna pe teren propriu in ultimul meci din grupa contra Letoniei. Miercuri 27 august trebuie sa ne sustinem echipa nationala si sa speram intr-o victorie, chiar si la un punct, care sa ne califice direct la turneul final al CE 2015.

miercuri, 16 iulie 2014

Vatra Dornei tur-retur - prima parte -

Iata ca am ajuns inapoi acasa. Concediul s-a gatat si eu am ramas dator cu cateva fotografii din drumul meu pana la Vatra Dornei si retur. Va atentionez insa ca nu sunt fotograf profesionist, nici macar pasionat de fotografie. Sunt amator numai, asa ca nu vreau sa-mi aud vorbe rautacioase legate de calitatea fotografiilor.
Sa incepem! Drumul a fost extraordinar de obositor, mai ales cel pana la Vatra Dornei pe care l-am facut pe timp de noapte.

















Priveliste din balconul hotelului Carol

Hotel Carol Vatra Dornei

sâmbătă, 12 iulie 2014

Cateva din Vatra Dornei

Sunt in Vatra Dornei pentru un mini concediu. Am cateva chestii amuzante sau interesante de distribuit.
  • Biserica din parcul central este supraetajata. Sunt doua Biserici intr-una, cum ar veni. Intregul arata ca o singura Biserica. In realitate sunt doua Biserici. Una la subsol si cealalta deasupra. Dar ambele sunt destul de incapatoare.
  • O cioara care nu putea sa zboare, umbla pe o alee a parcului. Altele doua o flancau in copacii de deasupra si se manifestau in fel si chip in speranta ca eu nu le voi ataca surata. Ma asteptam chiar si la un atac fizic din partea lor la cat de zgomotos se manifestau.
  • Aici oamenii par mai tineri? Nu stiu cum se face, dar am fost intrebat in doua case de pariuri daca sunt sau nu minor. Si nici nu am fost crezut pe cuvant. Mi s-a cerut si buletinul.
  • Peste tot vezi anunturi de angajare. Asta inseamna ca oferta de munca este mai mare decat cererea, sau ca salariile ar fi foarte mici incat aceste locuri de munca sunt evitate?

vineri, 4 aprilie 2014

Am vizitat Cetatea Medievala din Sighisoara

Iata ca am ajuns si eu  in Sighisoara, in Cetatea medievala atat de apreciata de turisi indeosebi in perioada festivalului medieval. Apropo de festival, acesta a fost  concentrat  in mod oficial pe  numai 3 zile in anul 2012 deoarece se suprapunea cu referendumul, si "de aceea nu mai puteau turistii straini  sa vina la noi, sau cei romani sa voteze". (Dar in tara in care  unii primari merg cu turistele costumate in  bikini, la vot  este posibil orice, chiar si  bataia de joc  indreptata  catre un festival cu mare traditie in Romania)

Sighisoara cu Cetatea ei medievala este un obiectiv turistic  de luat in seama, dar pacat ca  in Romania  turismul cu sau fara promovarea vreunei blonde, ramane  in stadiul de involutie. Personal nu am fost multumit de ce am vazut in interiorul cetatii, fata de ce ma asteptam sa vad.  In afara de  cateva centre de vizitat din interiorul cetatii: Turnul cu ceas, Camera de tortura, Camera armelor si doua Biserici nu prea am mai avut ocazia sa las bani pe undeva, sau sa bag mana in buzunar dupa portofel pentru a  rasplati astfel comunitatea din  orasul vizitat. Chiar si  biletele  de intrare la obiectivele mai sus amintite  aveau un pret mai degraba simbolic, care  pentru strainii care-si  primesc salariile in euro,  semnificau maruntis si probabil nici nu si-l treceau  in  bugetul de cheltuieli de vacanta. Un pret de bilet care pentru ei putea insemna  moneda de  un euro pe care o dau cersetorului de la coltul strazii care  doar sta cu mana intinsa neoferind nimic in schimbul acelei monede.

Au fost si lucruri care m-au impresionat  in interiorul Cetatii: Turnul cu ceas, un obiectiv de vizitat. Ofera  o priveliste minunata din varful lui,  o portie insemnata de istorie si cultura, arhitectura si sculptura, cat si  un mecanism de ceas de turn la vedere,  ce reprezinta o ocazie rara pentru multe persoane de a vedea asa ceva.
Camera de tortura dupa cum o spune si numele reprezinta doar o camera si atat, in care nu ai prea multe de vazut, dar probabil ca si mirosul  si umiditatea din ea  faceau elementul torturii.
Camera armelor mi-a placut in mod deosebit. Aici sunt patru incaperi pline ochi cu tot felul de arme  medievale sau  arme de foc. NU sunt un impatitmit al armelor, fac parte din cei ce-si doresc sa nu se fii inventat vreodata, dar asta nu inseamna ca nu-mi pot atrage atentia daca tot exista si au fost perfectionate.

Cetatea ofera  privelisti superbe, fiind asezata pe o colina. Deseori  privirea panoramica ofera  un spectacol de culori  si forme, iar in cazul Cetatii din Sighisoara aceasta  priveliste este  de-a dreptul interesanta, dar nu tocmai cea mai cea din cate am vazut pana acum.

Am avut placerea sa vizitez  Sighisoara, respectiv cetatea  si in zi de festival si intr-o zi obisnuita si tin sa spun ca ma asteptam la mult mai mult fata de ce  am vazut.  Printre cele mai interesante  "evenimente" petrecute  acolo a fost participarea la o sceneta desprinsa din viata reala medievala in care  vrajitoarea  cetatii era dusa la judecata. Localnicii  imbracati in straie  medievale s-au strans ei stiu din ce cotloane intr-o ceata spontana si au mers la casa vrajitoarei pentru a o acuza de    strangere de averi  de pe urma vrajitoriei.  A urmat judecata si  pedeapsa vrajitoarei  care in timpul judecatii si-a tot luat biciuri pe spinare. A fost o sceneta cu happy end, vrajitoarea fiind ceruta de sotie de mincinosul satului pentru a o scapa  pe aceasta de pedeapsa pe care i-o   dadea judecatorul.  Pe  parcursul scenetei  spectatorii erau introdusi in poveste   intr-un mod inoportun, punandu-i pe acestia in pielea personajelor fara vointa lor. Chiar si asa cred ca oricine si-ar fii dorit  sa fie  ales  sa participe chiar si pentru cateva clipe in  povestea  expusa multimii.
Ceea ce nu mi-a placut insa, daca e sa gandesc  cu mintea unui turist strain, este faptul ca  sceneta   a fost jucata doar in limba romana si nu am vazut vreo  alternativa sau vreo versiune  in limba engleza cel putin. Asta e o bila neagra din partea mea. Cred ca se puteau organiza si scenete in limba engleza avand in vedere ca suntem o natie  de oameni care in curand  va vorbi limba engleza mai lesne decat  limba romana. Ma refer aici la generatia FB, la generatiile noi si la oamenii destepti care de obicei coincid cu cei ce isi fac si timp sa calatoreasca.

Din pacate am avut mai multe bile negre de dat decat albe  cu privire la spiritul si  mediul inconjurator al Cetatii, fata de ceea ce ma asteptam sa vad. Este drept ca vina  imi apartine, pentru ca m-am dus cu sperante mari si  ce am gasit acolo a fost sub asteptari.

sâmbătă, 29 decembrie 2012

Cateva laude pentru Romania

Era un banc facut de romani despre ei si tara lor: "Daca Apocalipsa ar veni maine, Romania ar fi singura tara care ar scapa de la distrugere, pentru ca este cu 100 de ani in urma celorlalte." Chiar daca ne ducem de rapa, se mai gasesc inca oameni care sa aduca laude acestei tari si locuitorilor ei. Iata cumin videoclipul de mai jos sunt prezentate cateva realizari din diferite domenii ale romanilor.



Apropo de oina, mai stie cineva ca acesta este de fapt sportul nostru national? Mai stie cineva cum se joaca? L-a jucat cineva vreodata? Exista macar o liga nationala care sa se intreaca in acest sport?

miercuri, 3 octombrie 2012

Perioada buna pentru mine

Dacă  anunţam acum două săptămâni că am avut o activitate mai mare care a lăsat câteva urme în blogosfera prahoveană, acum pot scrie despre alte câteva lucrui care mi s-au întâmplat între timp. Înainte de asta vreau să le mulţumesc celor ce mi-au oferit feedback, fiindcă nu îi pot trece cu vederea. Şi datorită lor am mai crescut puţin în online şi am fost motivat să mă implic în mai multe acţiuni.

  • 22 septembrie - Am mers pe jos  pe distanţa dintre oraşele Ploieşti şi Bucureşti.
Încă mă simt mândru de faptul că am mers alături de John Cristea #spreBucuresti şi am început să scriu despre asta pe blogul meu, mai în detaliu, despre cum am trăit eu această experienţă. Vor mai fi câteva  postări pe această temă, sper eu cât mai curând.

  • 23 septembrie - Am participat la acţiunea realizată de Lucian Vasile "La pas prin trecutul ploieştilor"
După o refacere miraculoasă, după o zi în care am mers 11 ore, am găsit mai multe resurse decât mă gândeam vreodată că pot găsi în corpul meu după un asemenea test de rezistenţă. Astfel am putut participa alături de mai mulţi oameni la turul istoric realizat de Lucian Vasile prin centrul oraşului Ploieşti. Turul a constat în principal în descrierea istoriei caselor vechi din Ploieşti cât şi a oamenilor remarcabili care le-au locuit, proiectat sau construit. Despre asta am scris aici.

  • 23 septembrie - Am participat la preselecţiile Asesoft Junior
În a doua zi de preselecţii ale proiectului Asesoft Junior, am mers să văd atmosfera viitoarelor talente ale baschetului românesc. Spun asta pentru că trag speranţă că Asesoft Junior va creşte viitorii campioni  din România în această disciplină. Despre aceste preselecţii mi-am dat cu părerea aici.

  • 24 septembrie - Am scris primul articol pe pagina oficiala Asesoft Junior
Interesul prezentat de mine pentru baschet mi-a adus ocazia de a scrie pentru proiectul Asesot Junior. Deşi cele mai multe dintre articolele mele referitoare la baschet, de pe blogul personal, au rămas necomentate, am continuat să scriu despre această disciplină. Iată că în cele din urmă am fost observat de cineva şi mi s-a propus să scriu pentru proiectul Asesoft Junior. Primul meu articol poate fi citit aici.

  • 25-30 septembrie - Am primit alte oferte de a scrie articole.
Activitatea din ultima vreme mi-a adus o vizibilitate mai bună, în ceea ce priveşte blogul meu fie el personal şi neprofesionist. În ceea ce mă priveşte pe mine ca om şi prezenţa mea în spaţiul online am avut  iar de caştigat. Mi s-a propus să scriu pentru alte două site-uri în afară de Asesoft Junior şi am fost contactat pentru a scrie un advertorial. Am dat curs ofertelor şi acum sper că va fi tot mai lungă colaborarea.

  • 1 octombrie - A început concursul SuperBlog2012



M-am înscris în această competiţie încă din a doua zi de înscrieri. O aşteptam cu drag şi este pentru al doilea an când particip. Ştiu că unii vor spune că nu merită să faci atâta reclamă unor companii care asta urmăresc, dar pentru mine competiţia alături de peste 250 de bloggeri înseamnă mai mult decât un posibil premiu câştigat. Însemnă recunoaşterea pe care mi-o împărtăşesc alţi oameni referitor la stilul meu de abordare al unor teme. Nu înseamnă o diplomă de Superblogger, ci meritul de a scrie mai bine decât alţii. Faţă de câţi oameni înscrişi în această competiţie voi scrie mai bine, asta rămâne de văzut. Anul trecut am terminat pe locul 44 din circa 280 de participanţi. 

  • 3 octombrie - Am început un curs de ospătari
Dacă nu am avut succes cu angajarea cu normă întreagă la vreo firmă, am decis că nu ar fi rău să fac un curs. Fie că mă voi angaja sau nu cândva pe poziţia de ospătar, noţiunile pe care deja am început să le acumulez încă din prima zi probabil îmi vor prinde bine la un moment dat. Dacă nu, vor rămâne cel puţin în cultura generală şi probabil în deprinderea de a duce 3 farfurii pe braţ în acelaşi timp.


luni, 1 octombrie 2012

Mers pe jos între Ploieşti şi Bucureşti

Sunt receptiv la provocări, mai ales dacă acestea nu sunt gen "pariu cu frica." Aşa că am acceptat imediat provocarea lansată de John Cristea de a străbate la pas distanţa dintre Ploieşti şi Bucureşti. Nu i-a luat mult să mă convingă. A reuşit din prima încercare. Poate mai mult i-a luat lui să se convingă că eu sunt omul potrivit cu care să pornească la drum în această aventură. Mi-am dat seama de asta datorită faptului că tot insista cu întrebări legate de rezistenţa mea la efort, de condiţia mea fizică, de mersul pe jos în ceea ce mă priveşte, coroborate toate acestea cu îndemnul de a încerca să mai pun câteva kilograme pe mine înainte de ziua plecării spre Bucureşti. Chiar dacă nu ne cunoşteam mai deloc unul pe celălalt (nu cred că am vorbit mai mult de 5 ore cumulate, de când ne-am cunoscut şi până la hotărârea luată, de a merge impreună pe jos spre Bucureşti), am picat de acord să facem acest drum. Nu a ştiut mai nimeni de nebunia pe care urma să o facem. John mi-a mărturisit că a mai vrut să facă asta în trecut cu mai multe persoane şi cu o mediatiyare serioasă a evenimentului. Nu i-a reuşit atunci din cauza neseriozităţii de care au dat dovadă posibilii camarazi de "expediţie". Între timp el nu a renunţat la idee şi iată-ne puşi pe fapte mari. Am creat si un haştag pe Twitter pentru a ţine conectaţi în online cunoscuţii şi pentru a face cunoscut evenimentul exact în momentul desfăşurării lui. Sâmbătă, 22 septembrie 2012, m-am trezit cu noaptea-n cap cu gândul că voi porni în provocarea vieţii mele. Nu ştiu cum văd alţii această iniţiativă dar mie mi se pare de-a dreptul nebunească într-un secol al vitezei, când alţii ar prefera să se deplaseze cu mijloace de transport cât mai rapide. Vineri spre sâmbătă noaptea, somnul meu a avut de suferit. Am avut emoţii şi le-am resimţit în vise. Aşa se face că nu am dormit decât 4 ore. Nici John, cu care m-am întâlnit la ora 05:20, nu dormise prea mult, după cum mi-a spus chiar el. În timp ce aşteptam primul troleibuz al zilei, ne-am făcut inventarul câtorva lucruri care ne trebuiau pe drum. Totul părea a fi ok, iar noi eram dornici de aventură. Am străbătut Ploieştiul cu mijloacele de transport în comun, ne-am făcut câteva poze în faţa gării de Sud a oraşului. Am ajuns la ieşirea din Ploieşti spre Bucureşti şi am luat-o imediat la pas, nu înainte de a porni pedometrul.  Va urma...

sâmbătă, 22 septembrie 2012

#spreBucuresti

Sunt în drum #spreBucuresti  este destul de răcoare dar  sunt destul de fresh pentru această oră. Merg deja de câteva ore cu gheozdanul în spate. Nu uita că putem ține legătura pe twitter la hashtag-ul #spreBucuresti.

Accept și mesaje de încurajare și donații și lichide hidratante și  sandvișuri. Asta dacă treceți dinspre/spre București.

Cât de lung e drumul București-Ploiești ?

Dacă ați răspuns  între 50 și 60 de km la întrebarea din titlu, este posibil să aveți  dreptate. Dar eu fac pe Toma necredinciosul și nu cred până nu mă conving cu ochii mei. Așa că în această zi de sâmbătă am acceptat provocarea lansată de John  și am pornit la drum  #spreBucuresti  fără  vreun mijloc de transport și ca unitate de măsură, dacă îmi este permisă formularea, pasul uman.
Este o nebunie  și o provocare în același timp.  Dacă mă întrebați ce vreau să demonstrez prin asta, vă pot răspunde că nu știu  motivul exact pentru care am acceptat această provocare. Dar răspunsuri pot fi multe. De pildă:
  • Merg la concertul lui Leonard Cohen
  • Vreau să ajung la București dar nu am bani de bilet.
  • Vreau să-mi dau seama cum se deplasau oamenii acum 2000 de ani. Mă refer la deplasările fără  ajutorul vreunui animal pe care să încalece, sau al altui mijloc de transport cu tracțiune animală.
  • Vreau să  văd dacă sunt în stare să fac asta și vreau să demonstrez oamenilor că nu  ai nevoie de bani pentru a te deplasa pe distanțe lungi ci mai degrabă de timp.
  • Vreau să  se  vorbească despre mine  la modul pozitiv și cineva să admire curajul de a mă angaja la un astfel de drum. Asta în cazul în care ajung cu bine la destinație.
  • Dacă cumva ajung la știrile de la ora 17:00  poate lansez un anunț cum că -- merg la București să-mi caut de muncă, toate companiile să apeleze la mine!-- . Glumesc, dar asta nu înseamnă că nu-mi caut de muncă în continuare
  • Aș face asta și în scop caritabil. Dacă se găsește vreo firmă care vrea reclamă de pe urma acestei  nebunii mă găsește între Ploiești și București sau la telefon 0723367469. Banii pe care mi i-ar propune pentru purtarea unui banner ar merge  în scop caritabil la o fatî care are nevoie de operație de reconstrucție a feței. Poate vreun producător de  pantofi sport vrea reclamă, iar atunci trebuie să știe că port mărimea 39-40.
Așadar motive sunt multe și se pot găsi și mai multe. Este și un test de voință și de rezistență propriu-zisă. Din localitate în localitate voi scrie pe  twitter și voi răspunde celor ce scriu pe  hastag-ul #spreBucuresti. Ne vedem la București sau ... nu!

miercuri, 19 septembrie 2012

O săptămână neobișnuit de plină pentru mine

În săptămâna 10-16 septembrie 2012 am avut ceva activitate. Iată că din calitatea mea de șomer în care mă aflu am reușit să fac și câteva lucruri notabile zic eu, de care sunt mândru.
Luni am mers la Negoiești împreuna cu Kriogen și Raluca pentru a  face  începutul de an școlar  mai frumos pentru 4 copii ai unei familii  nevoiașe.  Acțiunea a prins contur pe  baza unei idei  pe care am prezentat-o  la întâlnirea bloggerilor din luna august. Deși  cauza mea nu s-a transformat în evenimentul gândit de mine inițial, din motive logistice, scopul caritabil a fost atins. La predarea rechizitelor copiii au fost încântați de parcă ar fi primit jucării  și nu  rechizite. Iată pe scurt acțiunea realizată la fața locului în videoclipul următor realizat de echipa de la ziaruloval.ro,:


Marți a fost ziua în care  am început să  urmăresc emisiunea Generația lui John de pe postul local PrahovaTV, încercând să mă obișnuiesc cu  gândul că-mi va veni rândul să stau pe scaunul invitatului. Invitația de a apărea într-o emisiune în  direct, n-o puteam refuza, chiar dacă nu știam exact  despre ce voi vorbi.
 Miercuri  a venit  greu și a trecut la  fel de greu cel puțin până la începerea emisiunii. De ce îți e frică de aia nu scapi se spune în popor și am simțit-o pe pielea mea. Îmi era frică de faptul că voi avea trac și exact asta s-a întâmplat. La începutul emisiunii m-am blocat câteva secunde  fără să mai pot scoate  o vorbă  iar  acele secunde mi-au părut interminabile chiar în momentul trecerii lor. Am simțit pentru prima dată poate că timpul stă în loc doar pentru mine, realizând totuși că trebuie să-mi revin și să spun orice banalitate.  Am revenit cu picioarele pe pământ în cele din urmă și  sper că  publicul  a tras măcar  câteva concluzii bune din amalgamul  de idei pe care le-am spus. Sper să ajung să văd înregistrarea emisiunii în care am fost protagonist pentru a-mi da seama cât de penibil sau nu am fost.
Joi  am făcut dosarul pentru înscrierea la un curs de ospătar sau bucătar prin   ANOFM. Măcar mai fac ceva teorie,  dacă în practică nu mă angajează nimeni.
Tot joi am avut  plăcerea de a participa la  conferința de presă susținută de echipa de baschet  CSU Asesoft Ploiești. Invitația a venit din partea președintelui CSU Asesoft, Ionuț Georgescu, pentru bloggerii prahoveni. Am acceptat această invitație  și am luat loc la masa bloggerilor alături de   Bogdan Simion si Silviu. Am și lansat o întrebare în cadrul acestei conferințe de presă ca din partea blogosferei.
După conferința de presă am facut și o poză cu  trofeul   de campioană al CSU Asesoft, cu cel cu care s-au prezentat la  conferință, surprinzându-l în plan secund și pe antrenorul  secund de la  echipa  ploieșteană și de la echipa națională a României la baschet masculin, Sorin Hartman.

Am zâmbit pentru cineva!



Am gasit pe blogul lui Chinezu un îndemn la zâmbete răsplătite. În mod normal nu aș aștepta ceva la schimb pentru un zâmbet, dar având în vedere că acesta a fost cumva la comandă, Colgate îl răsplătește.
Pentru fiecare zâmbet încărcat în galeria de zâmbete prin această aplicație, Colgate donează un produs către Crucea Roșie România.
Zâmbetul meu nu este deloc printre cele mai prețioase, însă am avut ocazia să-l "monetizez" în beneficiul cuiva.
Iată zâmbetul încărcat de mine:




Poți încărca și tu zâmbetul tău aici. Îi poți da și share, pentru că nu se supără dacă donează mai multe produse către Crucea Roșie România.

luni, 17 septembrie 2012

Campionii CSU Asesoft incep de jos

Baschetul prinde contur din ce in ce mai tare in România de astăzi. CSU Asesoft, echipa de baschet din Ploiești și cea mai titrată din ultimul deceniu încurajează acest lucru. De curând un nou proiect  a luat naștere și are nevoie de aportul iubitorilor acestui sport pentru a se dezvolta.
Asesoft Junior este proiectul  care își dorește să inițieze  copiii în baschet și pentru acest lucru organizează preselecții sâmbătă și duminică, 22-23 septembrie în Sala Leonard Doroftei din Ploiești.
Sâmbată  vor fi selectați copiii cu vârste cuprinse între 7 și zece ani, băieți sau fete, inițiați sau nu în acest frumos sport.
Duminică este rândul copiilor cu vârste cuprinse între 10 și 14 ani să arate că vor și pot  face performanță în baschet.
Asesoft Junior este proiectul de care are nevoie baschetul românesc pentru a nu se face de râs  la nivel înalt în următorii ani.  Este un proiect  condus de oameni tineri care au acumulat repede experiență și vor să o împărtășească la rândul lor  copiilor.
Baschetul este un sport care solicită mult mai mult corpul uman și îl dezvoltă mai bine decât fotbalul de exemplu. Este un sport de echipă, de precizie, practicat intr-un mediu curat, un sport corect în care jucătorii  se resepectă reciproc. Un sport în care nu auzim înjurături din tribună și nu vedem jucătorii scuipandu-se între ei sau scuipând pe jos. Un sport în care fiecare secundă contează iar spectacolul este nelipsit.
Asesoft Junior își propune să ofere mai mult decât baschet  juniorilor pe care îi selectează astfel încât aceștia să aibă parte de o educație civică  și culturală dar și socializare cu  colegii de antrenament.
Unii vor face performanță, alții probabil vor realiza că nu e de ei baschetul, dar toți vor avea de câștigat de pe urma practicării acestui sport, primind o educație fizică corectă și o conduită sportivă adecvată.
Dragi părinți, luați-vă copiii de mână și arătați-le drumul în viață aducându-i la  preselecțiile Asesoft Junior!
Mai multe detalii aici.

sâmbătă, 18 august 2012

Sperantele viitorului in baschetul feminin

Echipa de baschet feminin sub 20 de ani a Romaniei  a dat dovada de unitate  si daruire pe terenul de baschet, intr-un meci pe care l-au disputat in compania Belgiei.  Desi era cotata cu sansa a doua la castigarea acestui meci Romania a dat dovada de mare caracter reusind sa  se tina   bine  pe durata primei reprize, reusind   sa  stea la numai doua puncte in spatele Belgiei. 37-35 a  fost scorul la pauza.

A doua repriza a adus  sfertul de efect al Romaniei  care s-a detasat la  8 pucncte la sfarsitul acestei perioade. Rand pe rand Ardelean, Sonia Ursu, Bigica, Ionescu si Cursaru au  pus puncte pe tabela in dreptul Romaniei. De fapt ele au fost singurele 5 jucatoare care au inscris in acest meci.  Chiar daca au castigat  sfertul al treilea   cu 10 puncte si a condus la sfarsitul acestuia cu 8 puncte romancele au avut  momente de cadere libera. Pe final de meci  cand mai erau numai  doua minute de joc tricolorele  noastre conduceau cu 62-56, dar nu au putut pastra avantajul si  Belgia a inscris  7 puncte in acest timp, primind unul singur in schimb. Finalul sfertului 4 a adus egalitatea pe tabela si meciul a mers in repriza  de prelungiri care dureaza 5 minute.

In repriza de departajare Romania a   fost  decisiva, inscriind repede 6  puncte prin Sonia Ursu (4) si Ardelean  (2), primind in schimb  5 puncte , singurele reusite de belgience  in aceasta repriza suplimentara.  Sonia Ursu si-a asumat responsabilitatea  la finalizare reusind sa inscrie in aceasta repriza 9 puncte  din cele 15   realizate in total. Scorul final  dupa repriza de prelungiri a fost de  76-68 in favoarea Romaniei.

Alte date din meci:
  • Doar  7 jucatoare au fost  prezente pe parchet de-a lungul intregului meci pentru Romania, in timp ce la belgience s-a folosit tot lotul de 12 jucatoare.
  • Sonia Ursu si Bigica au stat fiecare  44 de minute si 46 de secunde  pe parchet si fiecare a inscris cate 15 puncte.
  • Ardelean a stat  numai 32 de minute si 3 secunde pe parchet si a inscris 21 de puncte fiind lidera echipei  din punct de vedere al punctelor marcate.
  • Moyombo a marcat pentru  Belgia 25 de puncte in 42 de minute si 17 secunde petrecute pe parchet.
  • Opt este numarul cosurilor  de 3 puncte reusite de  Belgia in timp ce Romania a inscris numai 3
  • 29 din 51 de aruncari de doua puncte au fost transformate de romance in timp ce belgiencele au reusit 16 din 33
  • 11 a fost cota  medie la casele de pariuri pentru ca Romania  sa castige acest meci

Salvati de o coreeanca

Sonia Ursu este jucatoarea   de baschet nascuta din mama romanca si tata sud-coreean. Are 19 ani si 1,72  m inaltime.

In meciul cu Belgia a fost jucatoarea decisiva  in repriza de prelungiri inscriind 9 din cele 13 puncte. Ultimele 3 puncte au provenit dintr-o aruncare de la mare distanta, aproape de mijlocul terenului, puncte care o vor ajuta in statisticile proprii in viitor.
6. Sonia Ursu (Romania)
Sursa photo

Te bate Dumnezeu

Cunosc pe cineva care  avea o pisica pe care a  dat-o  afara din apartament, dupa  o convietuire de  cel putin 15 ani, timp in care  animalutul  domesticit a devenit   dependent de om,  dependent de viata alaturi de un stapan care sa te ingrijeasca si sa-ti dea mancare atunci cand mananca el, sau atunci cand are el chef. Nu m-ar mira ca saracul animalut sa  isi fi pierdut  instinctele de felina, eventual nici sa nu stie ca soarecii si sobolanii se  vaneaza iar apoi se mananca, ca  vrabiile si pasarile in general, cel putin cele de talie mica, pot fi pandite si transformate in  hrana. Probabil ca nici nu stie ce-l asteapta la iarna  pe frigurile de -20 de grade  noaptea, atunci cand  nu ai da pe nimeni afara din casa, daramite un  animal sau un om nepregatit care nu este pregatit sa indure asemenea intemperii.

S-a zis cu  saracuta felina care   de acum va trebui sa   caute apa in vara asta torida si secetoasa si nu va sti incotro sa  mearga. Pisicile  strazii care cresc de mici  fara stapan stiu sa se descurce, pe ele  le-ai putea obisnui sa le iei din mediul natural si sa le bagi in casa, dar nu poti face  la fel cu cele de casa. Nu le poti lua  dupa 15 ani  si sa le dai cu sutul in coada dupa ce  in tot timpul asta s-au gudurat pe langa tine, au mieunat atunci cand te simteai singur, ti-au tors in poala si ati adormit impreuna, sau s-a asezat pe  locul in care aveai dureri dupa un  accident casnic stupid si probabil minor.

Chiar daca nu spun mami sau tati, asta nu inseamna ca nu vor sa o spuna ci ca pur si simplu au un altfel de limbaj pe care noi ca si fiinte rationale  ar trebui sa-l intelegem mai degraba sau macar sa ne prefacem ca  am inteles. Exact asa cum facem cu un bebelus ale carui intentii nu le nimerim de fiecare data, chiar  in ciuda faptului ca-l vedem plangand.

Si in incheiere va pot spune ca  eu nu prea sufar pisicile, dar asta nu inseamna ca nu pot sa judec pe cineva care  nici macar nu a incercat sa dea un amarat de anunt  pe internet sau in ziar in care sa-i caute stapan bietului animal.

Cat pot sa ma oftic ca  nu exista o politie a animalelor  in Romania precum cea din Statele Unite ale Americii. Dar probabil ca exista cineva , un Legiuitor  si Judecator suprem care iti va da dupa sufletul tau.

joi, 16 august 2012

Suntem Romani si ne permitem sa pierdem duelurile precum copacul isi pierde frunzele

In ultima vreme   pare ca Romania se cam duce de rapa. Suntem pe cale sa intram în criza precum a intrat Grecia, numai ca la noi s-ar putea sa fie mult mai rau, pentru ca noi ne permitem sa vindem mai usor decat altii  bunurile tarii, numai ca si alea nu prea mai sunt multe, ca am tot vandut si s-au cam epuizat.

Pe plan sportiv la Olimpiada  rezultatele au fost sub asteptari chiar si la gimnastica de unde au mai venit totuși câteva  medalii si la canotaj. La baschet  dam cu bata-n balta. Dupa   reprezentativa Romaniei care la campionatul european feminin ne-a dat sperante dupa  ce a reusit sa invinga Suedia in  primul meci iar mai apoi au avut meciuri stranse  chiar si cu Spania pana in ultimul sfert. In cele din urma s-au predat inexplicabil si mai aveau putin  pana sa termine pe ultima pozitie. Echipa   masculina de baschet  sub 18 ani  a facut un meci bun  doar in cazul in care acesta s-ar fi terminat in ultimul sfert. La pauza conduceau cu 8 puncte diferenta.  Aceeași diferență se inregistra și după sfertul 3. Sfertul  4 insa a fost   ca  un coșmar. Baietii nostri au reușit  sa inscrie doar 11 puncte  dar de primit au primit 28.  La faulturi au stat insa mult mai bine decat la capitolul  puncte. 15 faulturi au facut tinerii jucatori  ai Romaniei in ultimul sfert, ducandu-i  pe slovaci  de aproximativ 10 ori la  linia de aruncari libere.
La fotbal  Slovenia ne-a dat 4 goluri  iar jocul din teren a aratat jalnic in ciuda celor 3 goluri reusite de ai nostri.

De-ar trai  Stefan cel Mare, Mihai Viteazul si alti cativa domnitori care  daca pierdeau duelurile   cu cotropitorii era numai din cauza  faptului ca erau depasiti numeric, atunci cred ca s-ar bucura din plin sa-i bata pe turci de pilda, la orice sport  sau la orice competitie in care   numarul  jucatorilor sau reprezentantilor  ambelor tari ar fi egal.

Romania invinge Olanda la baschet masculin

Iata ca Romania  debuteaza cu dreptul in noua stagiune a calificarilor la un camionat european.
Pe 15  august 2012  a avut loc prima etapa a calificarilor pentru campionatul european de baschet din 2013.
Echipa nationala a Romaniei   a intalnit  reprezentativa similara a Olandei intr-un meci  in care tricolorii porneau cu sansa a doua. Primul sfert a  fost unul extrem de disputat si extrem de bine inceput de Romania care a reusit  sa conduca  la un moment dat cu scorul de 20-12, dar din pacate finalul a fost cu noroc pentru Olanda are a inscris in ultima secunda a primului mitan un cos de 3 puncte  care a dus diferenta in favoarea Romaniei la un singur punct, scor 28-27. 
Prima repriza s-a incheiat la egalitate dupa un sfert doi mai modest cu numai 35 de puncte inscrise fata de 55  cate se inscrisesera in primul.
Sfertul al treilea a apartinut clar Romaniei care a reusit  sa puna intre ea si adversara 7 puncte dupa un 25-18.
Ultima  parte din jocul Romaniei  a fost   axata pe apararea  diferentei de 7 puncte pe care o acumulasera in sfertul 3.  Olanda insa s-a tinut tare pana pe  final cand  au intrat in criza de timp. 21-20 pentru Olanda in ultimul sfert   si Romania obtine prima mare victorie in fata unei echipe care era clar  favorita in acest meci.
Cei 12 jucatori  convocati  la nationala de baschet a Romaniei  sunt: Andrei Mandache
Mihai Paul
Dragos Andrei
Daniel Popescu
Octavian Popa Calota
Vlad Moldoveanu
Tudor Jucan
Mihai Silvasan
Titus Nicoara
Ionut Dragusin
Catalin Baciu
Laszlo Laza
Programul tricolorilor  de acasa este urmatorul
 Romania – Olanda (15 august, ora 18:00)
Romania – Bosnia&Hertegovina (24 august, ora 18:00)
Romania – Georgia (2 septembrie, ora 18:00)
Romania – Letonia (11 septembrie, ora 18:00)

Meciurile  se vor disputa in Sala Transilvania din Sibiu  conform frbaschet.ro

In grupa D din care face parte  Romania s-a mai disputat un meci in care Bosnia si Hertegovina a  invins Letonia intr-un meci strans cu scorul de 87-84, in timp ce Georgia  a stat, grupa fiind de numai 5  echipe competitoare. Primele doua locuri din grupa se vor califica mai departe.