Plimbări prin Asia
Asia este continentul imens ce te îndeamnă să-l descoperi pas cu pas. În Asia te poți aventura în vârful lumii pe un pisc numit Everest, dar pe care oamenii locului îl numesc în nenumărate feluri. La poalele Everestului umiditatea este cel mai mare inamic, dar ăsta nu cred că ar fi un impediment pentru oamenii cu spirit aventurier. Zburând deasupra Asiei către Sud, ajungi în zone insulare. Mii de palme de pământ formează cele mai splendide locuri de pe planetă. Malaezia, Filipine sau Indonezia sunt locurile în care aș merge fără a sta pe gânduri, de fiecare dată cu alte gânduri. China și India sunt alte două mari provocări. Deși mi-ar fi greu să mă strecor printre miliardele de oameni din aceste două state imense ca suprafață și număr de locuitori, aș accepta imediat provocarea.
Aș mai pleca de câteva ori prin oferte turistice CND Turism într-una dintre aceste destinații exotice.
Aș putea fi pe rând turist de ocazie, vizitând cu precădere numai anumite obiective. Mi-aș dori să fiu pus în pielea turistului sportiv care merge in sălile de baschet din China pentru a urmări live meciuri de-ale echipelor Liaoning, Beijing sau Qingdao, echipe care joacă un baschet mai frumos de cât cel din NBA și mult mai spectaculos. Nici sălile de baschet din Filipine nu le-aș lăsa deoparte, având în vedere că am vizionat sute de ore de baschet între echipele acestei țări. Rain or Shine sau Talk and Text ar fi două dintre echipele pe care mi-aș dori să le văd la treabă.
Turistul cercetător - mi-aș dori să merg la pas prin pădurile de bambus ale Chinei să descopăr flora și fauna de pe Râul Galben alcătuindu-mi propriile atlase botanice cu fotografii și informații culese de mine pe teren.
Turistul clasic - deși nu-mi este cea mai dragă tipologie de turist, recunosc că mă surprind deseori în această ipostază. Dar dacă ar fi să-mi fac selfie-uri cu Marele Zid Chinezesc, sau cu templele budiste și hinduse, atunci aș face asta cu dragă inimă.
Turistul alpinist - dacă tot am amintit de Everest, nu am cum să nu recunosc că ar fi una dintre provocările vieții să cuceresc cel mai înalt vârf al lumii. Hymalaya nu este la îndemâna oricui și totuși sunt deja câțiva români care au cucerit vârful lumii.
V-aș saluta cu drag de la 8848 de metri, la finalizarea unui circuit turistic asiatic dus la bun sfârșit. Mi-aș face și-un selfie de pe Mama Universului (Chomolungma), așa cum îi spun tibetanii, sau aș sculpta pe monumentul trecerii mele pe acolo sigla Superblog, concursul cel mai drag bloggerilor, concurs la care particip și eu inclusiv cu acest articol.
Iată numai câteva dintre tipologiile de turist pe care le-aș putea încerca prin frumoasa Asie, cea care iubește orezul, cea care este scăldată de ape calde la Sud și mărginită de Siberia de gheață la Nord. Aș mai merge în călătorii cu prietenii, în care să mă pierd în aglomerata capitală a Indiei, să îi cunosc numeroșii oameni, unii mai săraci și mai exploatați chiar decât românii, alții bogați din cale afară. Mi-aș dori să fiu reporter în Afganistan să iau pulsul ofensivei talibane chiar de la fața locului, dar nu mi-aș dori nicidecum un final nefericit. Aș bea vodka cot la cot cu frumoasele rusoaice, dar sunt convins că aș sfârși exploatat sexual de acestea după atâta băutură. Desigur că pentru ele ar fi numai aperitivul unei nopți de amor, în timp ce pentru mine ar fi biletul către rai.
Aș mai urca in zgârie-norii din Dubai și aș juca tenis de câmp pe deja-celebrul teren de tenis din vârful hotelului Burj-al-arab. Pot să mi-o imagine ca adversară pe Simona Halep? Sigur că pot. Pot să visez frumos.
La final m-aș întoarce în Europa, traversând singurul oraș din lume întins pe două continente, nu înainte de a vizita celebrele moschei turcești.
Și revenind cu picioarele pe pământ, aș mânca ceva dulce, eventual tot turcesc: rahat. Am auzit că-i tare bun! :)
Aș mai pleca de câteva ori prin oferte turistice CND Turism într-una dintre aceste destinații exotice.
Aș putea fi pe rând turist de ocazie, vizitând cu precădere numai anumite obiective. Mi-aș dori să fiu pus în pielea turistului sportiv care merge in sălile de baschet din China pentru a urmări live meciuri de-ale echipelor Liaoning, Beijing sau Qingdao, echipe care joacă un baschet mai frumos de cât cel din NBA și mult mai spectaculos. Nici sălile de baschet din Filipine nu le-aș lăsa deoparte, având în vedere că am vizionat sute de ore de baschet între echipele acestei țări. Rain or Shine sau Talk and Text ar fi două dintre echipele pe care mi-aș dori să le văd la treabă.
Turistul cercetător - mi-aș dori să merg la pas prin pădurile de bambus ale Chinei să descopăr flora și fauna de pe Râul Galben alcătuindu-mi propriile atlase botanice cu fotografii și informații culese de mine pe teren.
Turistul clasic - deși nu-mi este cea mai dragă tipologie de turist, recunosc că mă surprind deseori în această ipostază. Dar dacă ar fi să-mi fac selfie-uri cu Marele Zid Chinezesc, sau cu templele budiste și hinduse, atunci aș face asta cu dragă inimă.
Turistul alpinist - dacă tot am amintit de Everest, nu am cum să nu recunosc că ar fi una dintre provocările vieții să cuceresc cel mai înalt vârf al lumii. Hymalaya nu este la îndemâna oricui și totuși sunt deja câțiva români care au cucerit vârful lumii.
V-aș saluta cu drag de la 8848 de metri, la finalizarea unui circuit turistic asiatic dus la bun sfârșit. Mi-aș face și-un selfie de pe Mama Universului (Chomolungma), așa cum îi spun tibetanii, sau aș sculpta pe monumentul trecerii mele pe acolo sigla Superblog, concursul cel mai drag bloggerilor, concurs la care particip și eu inclusiv cu acest articol.
Iată numai câteva dintre tipologiile de turist pe care le-aș putea încerca prin frumoasa Asie, cea care iubește orezul, cea care este scăldată de ape calde la Sud și mărginită de Siberia de gheață la Nord. Aș mai merge în călătorii cu prietenii, în care să mă pierd în aglomerata capitală a Indiei, să îi cunosc numeroșii oameni, unii mai săraci și mai exploatați chiar decât românii, alții bogați din cale afară. Mi-aș dori să fiu reporter în Afganistan să iau pulsul ofensivei talibane chiar de la fața locului, dar nu mi-aș dori nicidecum un final nefericit. Aș bea vodka cot la cot cu frumoasele rusoaice, dar sunt convins că aș sfârși exploatat sexual de acestea după atâta băutură. Desigur că pentru ele ar fi numai aperitivul unei nopți de amor, în timp ce pentru mine ar fi biletul către rai.
Aș mai urca in zgârie-norii din Dubai și aș juca tenis de câmp pe deja-celebrul teren de tenis din vârful hotelului Burj-al-arab. Pot să mi-o imagine ca adversară pe Simona Halep? Sigur că pot. Pot să visez frumos.
La final m-aș întoarce în Europa, traversând singurul oraș din lume întins pe două continente, nu înainte de a vizita celebrele moschei turcești.
Și revenind cu picioarele pe pământ, aș mânca ceva dulce, eventual tot turcesc: rahat. Am auzit că-i tare bun! :)
