Poza de album la Golden Tulip Times

[...] Și încă mă uit pe pereți și nu îmi vine să cred că în mai puțin de 24 de ore voi zâmbi larg pentru poza de album. Poza de album a nunții mele. Mă sperie gândul ăsta dar mă relaxez cumva gândindu-mă câte miliarde de oameni au avut probabil aceleași gânduri și temeri ca și mine înainte de nuntă, înainte de pasul cel mare. Mai sun o dată la managerul de la Golden Tulip Times și întreb dacă totul este pregătit. Managerul mă asigură că totul strălucește și este pus la punct și că nu am de ce să îmi fac griji.

Dar nici nu știu de ce am sunat mai degrabă. Să fie din cauză că vreau să fie totul perfect? Să fie din cauză că vreau să-mi alung alte gânduri? Habar nu am, așa că revin la nuntașii care cântă și chiuie peste tot în casa mea. În curând voi ieși din Biserică căsătorit cu Mireasa mea.

Ne așteaptă restaurantul Gold Old Times aranjat exemplar, așa cum l-am văzut de fiecare dată când am participat la un eveniment de acolo. Fie că a fost vorba de o nuntă, botez sau o întâlnire importantă cu șefii multinaționalei din care fac parte, totul a strălucit în jur, inclusiv personalul localului.

Un prieten mă sună să se asigure că ajunge în locul potrivit. „ Sigur că da! Pe Bulevardul Decebal în Sectorul 3 al capitalei! Te aștept!”

[...] Seara am ajuns la restaurantul Gold Old Times. Era pregătit să găzduiască nunta mea. Inclusiv camerele Hotelului Golden Tulip Times erau aranjate și rezervate invitaților mei din provincie.

Aranjamentele florale erau exact unde le-am dorit eu și Mireasa și exact cum ni le-am imaginat împreună. Aș mai puncta treaba extraordinară pe care a făcut-o personalul de la bucătărie. Meniul a fost unul echilibrat cu preparate deosebite și desigur nelipsitele sărmăluțe de se topeau în gură.

Dacă la început am fost speriat de gândul de a fi în centrul atenției o zi întreagă, acum când mă uit în urmă îmi dau seama că nu m-a omorât deloc acest eveniment. A fost o experiență interesantă într-o locație superbă. Profesionalismul de care a dat dovadă Golden Tulip Times a meritat alegerea noastră din toate punctele de vedere. [...]

A ieșit o serie frumoasă de poze de album! Un album pe care îl vom răsfoi cu plăcere de fiecare dată!

Mi-am imaginat această poveste și am scris-o pentru concursul Superblog.

Read More

Invitatie la restaurant

Am tot zis ca la un moment dat am sa strang bani ca sa imi desfat corpul cu cele mai alese mancaruri. Doar nu degeaba ma uit de cateva sezoane la Master Chef. Dar vreau sa fie ceva de neuitat, un meniu pentru care sa te duci la bucatar si sa-i „pupi talpile” pentru ca ti-a dezmierdat papilele gustative cu cele mai alese gusturi. Numai ca un astfel de meniu costa. Si costa pe bune! Adica un om cu un salariu normal pentru Romania nu-si permite sa manance un meniu „a la carte” intr-un restaurant bun care detine un bucatar renumit.

Am mers la un moment dat la o cunostinta care cauta restaurante nunta pentru a le face anumite oferte de meniuri. Avea el ceva in minte cu o firma de aprovizionare pentru localurile din Bucuresti care organizau nunti. L-am ajutat putin sa caute si chiar in organizarea ofertelor pentru restaurante. A prins cateva contracte bune cu restaurante care organizeaza nunti si am avut ocazia sa cunosc cativa sefi din bucatariile acestora. Atunci am avut ocazia sa mananc cateva preparate de lux, ca sa le spun asa, preparate care te lasa masca, pe care ai vrea sa le mananci tot timpul si sa nu se termine. Dar nici atunci nu mi-am permis sa mananc un meniu intreg. Cel mai mult am comandat deserturi.

Si acum vine partea cea mai interesanta. Sunt anumite restaurante care organizeaza nunti care au meniuri exclusiviste pentru invitatii mirilor. Meniuri demne de premii culinare. Ei la astea, numai cand le-am vazut in imagini am avut instant apa in gura. Desi portiile preparatelor sunt destul de sarace in gramaj, munca depusa pentru realizarea acestora si gustul lor desavarsit sunt duse la extrem. Daca mananci asa ceva, ori te apuci sa-ti gatesti singur, ori te lasi de tot de mancat astfel de specialitati.

Un sef bucatar va sti intotdeauna cum sa aranjeze farfuria si cum sa-i potriveasca gustul preparatului, astfel incat sa-i faca pe clientii restaurantului sa revina. Sa stiti ca accept cu placere invitatiile la masa, atat timp cat plateste altcineva nota si atat timp cat ma duce intr-un restaurant deosebit din Bucuresti.

Cam asa sta treaba cu restaurantele si comorile lor din bucatarie, in persoana bucatarului sef. Acum nu ma mai ocup de aprovizionarea restaurantelor, doar am incercat la inceput piata pana cand cunostinta mea a castigat cateva contracte. Si-a facut o firma buna care acum aprovizioneaza o serie lunga de restaurante cu diferite produse. Si de cele mai multe ori la serviciile sale apeleaza restaurante cunoscute din Bucuresti, pentru ca deja si-a facut un nume bun in acest domeniu. Acum recomandarile ii aduc clienti noi si firma sa prospera.

Si scriu asta acum pentru ca acum cateva zile am primit o invitatie la un restaurant de lux. Mi-a trimis-o tocmai aceasta cunostinta, ca rasplata pentru ajutorul pe care i l-am acordat acum ceva vreme. Pot manca de trei ori ce vreau eu dintr-un restaurant important din Bucuresti. La asta nu ma mai asteptam, dar este de-a dreptul binevenita.

Read More

Nu-i nimic Simona! Te asteptam la Bucuresti!

Simona Halep a ratat calificarea in finala turneului Wimbledon 2014. Accidentata sau nu in meciul contra canadiencei Eugenie Bouchard, eu sunt multumit de cum a luptat Simona pentru fiecare minge. Se vede ca incolteste in ea o mare campioana. Totul e sa nu isi piarda aceasta atitudine si poate in curand va insufla atitudinea sa din teren si celorlalte romance prezente in clasamentul WTA. Pentru ca Simona este in centrul atentiei acum prin performantele sale. Dar asta nu inseamna ca nu pot fi si alte jucatoare la fel de iubite de romani daca vor avea rezultate bune.

Pana una alta, Simona Halep va participa la prima editie a Bucharest Open varianta feminina. Turneul va avea loc in Bucuresti incepand cu data de 7 iulie si va tine pana pe 13 iulie. Suprafata pe care se va disputa este zgura, o suprafata pe care Simona Halep se simte mai in siguranta decat pe iarba.

La cat de multi admiratori si-a atras Simona, ar trebui ca arenele BNR sa fie arhipline in acest turneu, chiar daca este la prima sa editie. Si daca tot veni vorba despre asistenta, va informez ca un bilet valabil pentru o zi la meciurile disputate in acest turneu costa 15 lei in primele 5 zile ale turneului, iar in ziua de sambata si duminica, atunci cand se vor disputa semifinalele si finala, pretul unui bilet este de 40 de lei.

Este posibil sa merg si eu la acest turneu, macar intr-una din zile. Ar fi prima data cand merg la un meci de tenis profesionist in calitate de spectator. Daca am sa ajung acolo, am sa va povestesc posibila experienta.

Read More

Despre Gala SpringSuperblog2014

Sunt finalist in editia de primavara a concursului Superblog2014. Sunt si voi ramane, chiar daca perioada de desfasurare a concursului s-a incheiat. Atat de mult mi-a placut sa particip de aceasta data incat e foarte posibil sa mai vreau sa particip la editiile viitoare. Dar am sa va povestesc in detaliu cum a aratat Gala SpringSuperblog2014 inainte si dupa. 

Am fost pus in situatia in care nu puteam ajunge la eveniment, desi vroiam voiam nespus de mult sa-mi cunosc rivalii cu care m-am duelat de la distanta in articole pline de creativitate de toate felurile. Dar am putut reface programul la serviciu si le multumesc pe aceasta cale colegilor care au acceptat schimburile de tura propuse de mine. Si sefului desigur, fiindca a acceptat schimburile. 

Sambata am plecat direct de la serviciu, avand schimburile la mine, mi-am luat mancare direct de la serviciu, ca doar nu gatisem degeaba o zi intreaga pentru altii. Mi-am facut un pachetel si am plecat catre gara. Eram tare obosit, fiind trezit de la ora 6 dimineata, insa asta nu m-a oprit deloc sa sper ca voi face noapte alba in club, la petrecerea superbloggerilor.

Am ajuns in Bucuresti in zona Unirii la ora 17:00 si cum aveam suficient timp sa ajung pe strada Blanari acasa la Doctor Deco, am zis sa parcurg distanta pe jos. Numai ca m-am bazat total pe instinctul care m-a tradat de data aceasta. De la Unirii trebuia sa aleg strada care ducea catre Centrul Vechi al Bucurestiului. Dar am ales gresit in doua randuri strada care mi-ar fi trebuit mie, asa ca s-a facut 17:45 si eu inca nu-mi gasisem calea. Am intrebat in cele din urma o doamna, ca deja ratam ora intalnirii. Si doamna mi-a tot explicat sa merg la Unirii si de acolo... de acolo.. i-am explicat ca nu mai am timp sa ajung pana la Unirii si am intrebat-o daca exista un drum mai rapid de parcurs pe jos pana pe Lipscani. A zis ca se poate, dar ca este posibil sa ma ratacesc iar. Mi-am asumat actiunea si am pornit pe unde mi s-a indicat. Am ajuns unde a trebuit, taind drumul in diagonala si am ajuns chiar la ora 18:00 cand aveam intalnirea. Acolo am dat de o multime de oameni necunoscuti. Nu cunosteam pe nimeni dupa chip. Abia cunosteam cativa oameni dupa nume. Dar asta nu m-a impiedicat sa socializez cate putin cu ei, mai timid asa cum sunt eu la inceput. Am facut si un aranjament ornamental pentru masa de Paste pe care Doctor Deco mi l-a daruit la sfarsit. 

Apoi am mers la hotel sa ma cazez. Eram singur, dar de data aceasta cam stiam unde trebuie sa ajung, ca trecusem pe acolo tocmai cand taiasem drumul catre Lipscani. A fost o intamplare care insa m-a ajutat mai tarziu. Si am ajuns din prima la NH Hotel unde mi-am facut Check in-ul imediat. Am urcat in camera si cand m-am asezat in pat, parca nu-mi mai venea sa ma ridic. Trebuia sa ma schimb de club si sa merg intai in centrul istoric sa mai socialiam putin intre bloggeri. A fost cam a treia oara cand am  fost pus in situatia de a gasi o locatie in acea zona. Ma tot ratacesc pe acele stradute... Am gasit cu greu locatia. Mi-am gasit un loc langa Vavaly, sotul ei si copilul Dante. Pe cealalta parte era Calin Ciabai cu sotia sa si Adela cu iubitul. Langa masa mea stateau Emil Calinescu (umbla vorba ca e blogger nu om) Claudia Patrascu, Albert Budica, Adrian Gainaru, (cu care am stat in camera). Am tot tras cu urechea la ce se vorbea in jurul meu si am intervenit numai unde era cazul. Oamenii se cunosteau dinainte asa ca in unele cazuri se facusera grupulete. 

A urmat partea in care am mers in club Spice. Am avut mese rezervate si cate ceva de la bar din partea casei. S-a ocupat Claudia Patrascu de asta, asa cum s-a ocupat de multe altele, ca sa ne fie noua cat mai bine. Nota 10 pentru organizare! Aici am mai cunoscut cateva fețe noi, am socializat cu oameni cu care nu schimbasem vreo vorba, am dansat si am dansat din  nou. M-a impresionat Cristina din Moinesti cu dansurile dumneaei, in ciuda fizicului care nu ai spune ca ii ofera asa mobilitate. La fel si Gelu din Buhusi. Pe Cristian Ghita (unul dintre sponsorii concursului) l-am tot tinut de vorba inainte sa vina oamenii pe ringul de dans. Am tot vorbit despre jurizare, despre atingerea obiectivelor, despre mine, despre firma pe care o are. Am vorbit destul de mult si mi-a facut placere. Muzica a fost pe gustul meu iar show-ul facut de Alin Pascal mi-a mers la suflet. Altii nu au fost de aceeasi parere.

Gașca s-a spart pe la ora 2:00 dar unii au mai rezistat pana pe la 3:20, printre care si eu. Nu ma plictiseam deloc, mai ales ca rar ajung prin cluburi, mai ales ca muzica era buna si mai ales ca nu picam de oboseala. Am ajuns si la hotel, unde, ce sa vezi? Nu-mi functiona cartela cu care aveam acces la camera. M-am gandit ca am gresit camera. Dupa numeroase incercari, am mers inapoi la receptie. Am aflat ca de fapt cartela se demagnetizase. In cea mai mare liniste am revenit in camera si mi-am luat locul in pat fara sa deranjez prea tare. Dupa nici 3 ore de somn am fost deja in picioare. Adrian conversa cu Radu Tuglea, in soapta ce-i drept, dar a fost de-ajuns sa ma trezesc. Si dintr-una intr-alta m-am dat la vorba cu Adrian, care are un izvor nesecat de cuvinte sub limba. Vorbeste de nu se mai opreste, desi nu se grabeste deloc sa termine povestea. L-am urmarit de fiecare data cu interes, desi uneori batea campii prin devierile de la subiect. E tipul de om pe care ti-ai dori sa-l asculti povestind fara sa il intrerupi vreun pic. E profesor la baza, dar se ocupa cu totul altceva, pentru ca invatamantul nu mai renteaza.

Sar putin peste partea cu micul dejun care a fost delicios, ca sa ajung la gala propriu-zisa. Ma gandeam ca va vorbi Claudia Patrascu despre concurs, bloggeri si sponsori si ocupantii podiumului vor lua cuvantul. Nu a fost chiar asa si a trebuit  sa vorbeasca toata lumea. Chiar daca multi dintre noi bloggerii ne descurcam bine pe hartia virtuala, la microfon multi am avut emotii. Eu am mestecat guma cum nu-mi place sa vad ca o fac altii si chiar detest asta. Am mestecat-o aproape cu gura deschisa de nu mi-a placut deloc de mine. Am facut si greseli gramaticale si toate astea fara a-mi da seama in momentul acela. Atat de tare am fost coplesit de emotiile vorbitului in public. Consider ca poti scapa de frica vorbitului in public numai in cazul in care faci foarte multe exercitii de acest fel. Altfel este greu sa reusesti sa te controlezi in astfel de momente daca vorbesti unui public mai consistent, o singura data pe an. A fost o gala extraordinara. Mi-a placut pana la urma ca s-a dat cuvantul tuturor participantilor prezenti si chiar mi-as dori sa ma mai numar printre participanti si in editiile viitoare. (mi-a venit randul la 01:17:15)

In final le multumesc tuturor celor cu care am interactionat in cele doua zile si sper sa ne mai auzim, citim si ajutam chiar daca numai de la distanta.

Read More

NH Hotels si Earth Hour

       Am fost la un eveniment Earth Hour de senzatie, organizat in incinta NH Hotels Bucharest. In calitate de blogger am primit o invitatie alaturi de oameni de seama din diferite domenii si oameni importanti din presa. Am avut noroc din doua puncte de vedere. Unul datorita faptului ca sunt blogger, formator de opinie de altfel, iar al doilea datorita faptului ca sunt si superblogger activ. Bucurandu-ma ca ma aflam acolo, am scos repede smartphone-ul si am postat imediat un mesaj pe twitter.

       Evenimentul era dedicat orei Pamantului si metoda prin care ne lipseam de luminile aprinse era o surpriza a hotelului, care ne era gazda si prin locatie, nu numai prin calitatea de organizator. Inainte de ora 20:30, ora la care stingeam lumina pentru ca draga noastra Terra sa-si traga putin sufletul, am fost invitati sa ciocnim un pahar de sampanie si sa ne informam cu privire la conceptele implementate in hotelul NH Bucuresti: Breakfast AntiOx respectiv gama de cosmetice “Agua de la Tierra”, cu ambalaje oxo-biodegradabile. 

        S-a facut ora 20:30. Pe scena improvizata, urca Florin Piersic cu o lumanare in mana. Fata-i brazdata de ridurile neiertatoare, era luminata semiobscur de catre flacara sfioasa. O lumina slaba era acum puternica in mainile acestui om important pentru teatrul si filmul romanesc. Ne-am facut mici in scaune si ascultam discursul maestrului. A inceput prin a recita o poezie. Cu a sa maiastra voce ne-a dus pe culmile uitarii si am picat in plasa-i tesuta cu maiestria unui paianjen. 

Sursa foto:www.publicdomainpictures.net

Apoi ne-a mai incantat auzul cu cateva poezioare, dupa care a inceput sa vorbeasca deschis. Mergea printre noi punand din cand in cand lumanarea intre fata domniei sale si fata unui spectator.

         - Ma, tu cine esti? Esti om ca si mine asa-i? Bucura-te de asta, fa-ti meseria cum trebuie si fii fericit! Nu lasa pe altii sa se bage in treburile tale. Fa orice pentru a-ti continua drumul in viata. (Apoi catre toti) Nu-i timp de stat oameni buni. Si Pamantul asta care ne tine, ne tine cat mai poate. Noi nu ii dam acum o ora lui. Noi ne dam noua insine. Si nu una singura ci una din partea fiecaruia care a fost receptiv la aceasta chemare.

          Asa mi-a spus cand a ajuns in dreptul meu. M-a privit tinta si parca mi-a scris pe creier  cu „varful ascutit al limbii, precum al unui creion”. Mi-am zis ca trebuie sa vorbim mai mult. Doar mi-a spus ca sunt om ca si el. E musai sa m-asculte. 

Sursa foto

          Si mi-am asteptat frumos randul, la sfarsit cand s-a incheiat momentul maestrului. Fiecare interlocutor care-l oprea statea langa dumnealui o eternitate. Asa-mi parea. Si totusi mi-a venit randul si nici emotii nu am mai avut. Domnule Piersic, vreau sa vorbim! Am apasat pe „VREAU” atat de tare incat a parut un strigat de disperare sau cine stie, poate o porunca.    „ - Pustiule, e tarziu si sunt obosit. Nu stiu ce vrei sa imi spui acum, dar te astept maine la micul dejun. Vino la sase!” Apoi intorcandu-se catre ceilalti: „- Eu ma retrag in camera, noapte buna tuturor!” Fiind langa domnia sa am auzit cum a mai adaugat printre dinti: „Frumos hotel!” si batandu-ma usor pe umar imi zise: „- La sase sau deloc!”

Sursa foto: http://q-ec.bstatic.com/

[...] Toata noaptea am stat treaz scriind intrebari, stergand si scriind din nou. Niciuna nu mi se parea suficient de valoroasa incat sa i-o adresez. Un lucru stiam sigur: in fata mea va sta o personalitate si eu va trebui sa dau ce e mai bun din mine. Am iesit in fata hotelului. Se crapase de ziua si ceasul batea de ora 6 in scurt timp. Am respirat adanc, am rupt hartia cu intrebari, mi-am facut semnul Crucii si am intrat in hotel. 

Tocmai coborase din camera si se indrepta catre receptioner. Mi-a facut semn sa ma apropii, iar eu nu am stat pe ganduri.

[...] - Si zici ca ai ceva sa-mi spui?

       - Vreau sa-mi acordati un interviu! Ma numesc Nicusor Adrian Rotaru si sunt blogger. 

       - Ce ai zice de o discutie mai degraba, in timp ce mancam. Poti sa pui totusi intrebari?

       - Perfect! am zis eu, nevrand sa ratez ocazia. Era cu atat mai bine. Discutia putea fi mai amicala si intrebarile mai simple.

        - Cum faceti domnule Piersic de aveti sclipirea unui tanar in ochi, in ciuda varstei?

        - Ciocoflendere, nu-mi spune domnule! Zi-mi simplu: Maestre.(Am ras). Uite ce fac: traiesc, iubesc, iubesc ce fac, traiesc ce fac si mananc asa! zise, aratand din sprancene catre farfuria pe care si-o aranjase la bufet. 

        - Cum adica? Mancati numai fructe si legume? Sunteti vegetarian?

        - Nu tinere! Incerc sa mananc sanatos! Tocmai de aceea am venit aici. Promovez stilul de viata sanatos. Ce-i asta? AntiOx Breakfast! Nu are importanta cum se numeste,dar tu tine minte! Uite asa trebuie sa mananci, macar dimineata, ca sa ramai tanar la corp, la suflet si la minte. Mancarea asta e importanta pentru trup si nu numai! Am mancat asa prima data in Barcelona, pregatit special pentru mine de insusi realizatorul acestui meniu, chef Enrique Martinez. El mi-a spus de lansarea breakfast AntiOx si in Bucuresti la acest hotel.

         - Dar seara nu mancati de obicei? 

         - Mananc si seara. Aseara daca am terminat tarziu am comandat prin Room appetit.

         - Si va saturati dimineata din produse lactate, fructe si legume. Daca-mi permiteti remarca, m-am uitat in farfuria dumneavoastra si aveti doua bucatele de kiwi, una de morcov, doua feliute de cascaval si un ceai. Va ajunge asta? Sunteti totusi un om corpolent. Ma gandesc ca trebuie sa va hraniti bine!

         - Cum sa-ti spun eu tie? Mananc pe saturate chiar. Dar secretul e sa nu te ridici satul de la masa. Si-apoi cu atatea vitamine, cu atata sanatate pe masa, cu un pahar de suc natural la sfarsit, dupa ce mai stam de vorba, ma satur de nu imi mai trebuie nimic cateva ore.

         - Inteleg. Spuneti-mi va rog, cum reusiti sa tineti minte atat de multe lucruri? Ce secret ascundeti? 

         - Nu e un secret (rade), e un dar de la Dumnezeu probabil. Eu nu pot sa uit lucrurile frumoase. De acelea imi aduc aminte cu placere! De acelea si de oamenii minunati cu care le-am petrecut! Si tine minte de la mine! Cu cat uiti mai multe evenimente nefericite, cu atat iti vei aminti mai mult de cele fericite! 

         - Ati avut multe roluri pe care vi le-am apreciat. Mi se pare totusi tragic cand un om in varsta precum sunteti dumneavoastra, sa joace rolul unui muribund. Ce ati simtit ca om, cand ati murit in pielea personajului Octav Mateescu din telenovela Lacrimi de iubire?

         - Intr-adevar. Mi-a fost greu sa mor (zambeste ironic), mai ales ca o femeie tragea de mine sa-i semnez testamentul si sa mosteneasca tot in defavoarea fiicei mele din film. Mi-a fost greu sa mor, imi este greu sa vad prietenii de varsta mea care se duc si stiu ca voi fi trist cand voi pleca din lumea asta. (lacrimeaza). Simt ca inca nu am facut totul pentru a dainui in inimile romanilor de peste cateva generatii. Nu vreau sa ma degradez in inimile lor precum ambalajele biodegradabile ale cosmeticelor Agua de la Tierra folosite in acest hotel. Vreau sa-mi dispara mostenirea in 700 de ani nu in 7 zile precum acele ambalaje. 

          - Imi pare rau, nu am vrut sa va intristez! Sa schimbam registrul! Care este cea mai buna urare pe care ati primit-o la implinirea a 78 de ani?

          - „Happy birthday, big guy! Daca jucai in locul lui Michael Douglas in 'last vegas', macar aveam si eu la ce sa ma uit)" (rade). 

          - Subscriu! Va multumesc pentru timpul acordat domnule! Permiteti-mi sa va imbratisez!

          Nu am terminat bine rugamintea ca m-a si strans in brate si m-a sarutat parinteste pe cap. L-am strans si eu pe masura stransorii in care ma fixase si m-am gandit ca am obtinut mai mult decat un interviu. Am imbratisat un suflet cald, o valoare incontestabila a cinematografiei si a teatrului.

          Am simtit nevoia de o noua postare pe twitter. De data aceasta am ciripit pe contul meu: Multumesc www.nh-hotels.com pentru ca incurajati superbloggerii!

Acest articol participa la competitia SpringSuperblog2014.

Read More

Imagini surprinse #spreBucuresti

Stiti deja ca am facut nebunia de a merge pe jos #spreBucuresti anul trecut. Dar nu am apucat sa pun chiar toate imaginile surprinse in aceasta deplasare. Iar de data aceasta nu este vorba despre bornele cu kilometrii ramasi pana la Bucuresti, ci de imagini interesante sau bizare pe care le-am surprins deplasandu-ma la pas alaturi de John Cristea.
Iar pentru ca tot este primavara, va anunt de pe acum ca pregatesc ceva si mai interesant alaturi de acelasi John Cristea. 

Read More