Două săptămâni la hotel
Am făcut-o și pe asta! Am ajuns să dorm timp de două
săptămâni la un hotel. Nu e genul de activitate pe care mi-aș dori să o repet.
Mai ales că motivul pentru care eram acolo nu avea la bază
planuri de călătorie ci îmbunătățirea sau dobândirea unor aptitudini. Am făcut un curs, un
training, un cantonament, un antrenament, pot să-i spun în mai multe feluri,
dar tot nu îmi doresc să mai repet experiența. Ceea ce mi-a mai mângâiat puțin
existența, mai ales din a patra zi, au fost lenjeriile de pat și halatul de baie, pufos din cale afară.
Poate că pare
greu de crezut, poate că par un ciudat, dar atunci când vezi numai cifre și
cuvinte noi pe care nu prea le înțelegi, cauți în mod inevitabil niște refugii.
În cazul meu refugiul principal a fost halatul de baie despre care v-am spus
deja că este deosebit de pufos. Și
credeți-mă vă rog, că după 10 ore de training intensiv tot ce-ți dorești de la ziua ce a mai rămas este să faci un
duș, nici prea rece, nici prea cald, să te arunci în halatul de baie și să
rămâi cufundat în el până la lăsarea nopții.
Apoi te apuci să
mângâi lenjeria de pat și să-i citești eticheta. Lenjerii hotel Brodank Comarnic. Chiar și cuvintele alea scrise
pe o etichetă de cearceaf sunt mai ușor de înțeles decât cele tehnice pe care le înveți la un
training dintr-un domeniu nou pentru tine. Dar setea asta de cunoaștere, pur
întâmplătoare, te duce cu gândul mai aproape de casă. Pur întâmplător am
descoperit că lenjeria de pat de care m-am îndrăgostit în mod subit, este
produsă chiar în județul meu. La Comarnic mai exact. Sau acolo să fie doar
sediul firmei și de fapt punctul de lucru să fie altul? Zău că nici nu mai
contează. Am un reper în minte care să mă ducă cu gândul mai aroape de casă și
asta e tot ce contează acum.
În acel moment în
care te concentrezi mai mult pe lenjeria de pat, pe halatul de baie și pe
prosoape, perne sau draperii, realizezi de fapt că nu îți place locul în care
ai ajuns. Și atunci îngerul negru îți spune să îți bagi picioarele și să pleci
acasă că ai fost un ratat și tot un ratat vei rămâne. Iar îngerul alb îți spune
să rămâi și să continui ceea ce ți-ai
propus, pentru un viitor mai bun. Iar tu
te cufunzi și mai tare în lenjeria albă și moale și adormi lăsând în urmă încă o zi pe care ai dedicat-o
carierei.
cu siguranta ca in aceasta calatorie a ta vei mai da si de alte produse facute in tara noastra
RăspundețiȘtergereMi-ai amintit cu articolul asta ca trebuie sa imi cumpar la modul cel mai serios niste fetze de perna, vreo 3, si vreo doua camasi noi de noapte. Pornesc saptamana asta ce vine la cumparaturi, poate imi mai amintesti tu cu vreun articol din asta. Nu de alta, dar as vrea sa le cumpar din magazine, nu de pe net. Pentru hotelieri e insa mai usor sa dea o comanda pe net, e adevarat.
RăspundețiȘtergereBineeeee, poti sa imi mai amintesti sa cumpar asa ceva, dar nu chiar printr-un articol ca asta ! Nu-mi place finalul. Deloc! Parca ar fi ceva scris de mine, ca numai pe mine ma apuca pandaliile in luna lui decembrie si nimic nu-mi prieste in luna asta. Hai , mergi si tu intr-un bar englezesc, observa si tu cat de nefericite sunt si englezoaicele alea pe care am inteles ca in diminetile de weekend le poti gasi si prin santuri si gandeste-te ca de fapt nefericirea n-are nimic de a face cu ratarea. Doar cu o gandire proasta din partea noastra, uneia careia ii place sa se dea pe tobogan in jos. Cand eram clasa a opta inca aveam resurse sa sfidez cu ironie viitorul. Vorba mea preferata era Zambeste, maine va fi si mai rau. Murphy cred ca era englez, banuiesc ca sarcasmul i se tragea de la vreme deci.
ps. dincolo de toate sa stii ca articolul e frumos adus din condei, fiindca pana la urma am ramas cu senzatia pozitiva din el, anume ca te poti mereu retrage intr-un loc caldut si curat chiar si cand lucrurile nu merg pe roze.