sâmbătă, 5 decembrie 2015

Două săptămâni la hotel

Am făcut-o și pe  asta! Am ajuns să dorm  timp de două săptămâni la un hotel. Nu e genul de activitate pe care mi-aș dori să o repet. Mai ales că motivul pentru care eram acolo nu avea  la bază  planuri de călătorie ci îmbunătățirea sau dobândirea  unor aptitudini. Am făcut un curs, un training, un cantonament, un antrenament, pot să-i spun în mai multe feluri, dar tot nu îmi doresc să mai repet experiența. Ceea ce mi-a mai mângâiat puțin existența, mai ales din a patra zi, au fost lenjeriile de pat  și halatul de baie, pufos din cale afară.



Poate că pare greu de crezut, poate că par un ciudat, dar atunci când vezi numai cifre și cuvinte noi pe care nu prea le înțelegi, cauți în mod inevitabil niște refugii. În cazul meu refugiul principal a fost halatul de baie despre care v-am spus deja că este deosebit de pufos.  Și credeți-mă vă rog, că după 10 ore de training intensiv tot ce-ți dorești  de la ziua ce a mai rămas este să faci un duș, nici prea rece, nici prea cald, să te arunci în halatul de baie și să rămâi cufundat în el până la lăsarea nopții.

Apoi te apuci să mângâi lenjeria de pat și să-i citești eticheta. Lenjerii hotel Brodank Comarnic. Chiar și cuvintele alea scrise pe o etichetă de cearceaf sunt mai ușor de înțeles  decât cele tehnice pe care le înveți la un training dintr-un domeniu nou pentru tine. Dar setea asta de cunoaștere, pur întâmplătoare, te duce cu gândul mai aproape de casă. Pur întâmplător am descoperit că lenjeria de pat de care m-am îndrăgostit în mod subit, este produsă chiar în județul meu. La Comarnic mai exact. Sau acolo să fie doar sediul firmei și de fapt punctul de lucru să fie altul? Zău că nici nu mai contează. Am un reper în minte care să mă ducă cu gândul mai aroape de casă și asta e tot ce contează acum.

În acel moment în care te concentrezi mai mult pe lenjeria de pat, pe halatul de baie și pe prosoape, perne sau draperii, realizezi de fapt că nu îți place locul în care ai ajuns. Și atunci îngerul negru îți spune să îți bagi picioarele și să pleci acasă că ai fost un ratat și tot un ratat vei rămâne. Iar îngerul alb îți spune să rămâi și să continui  ceea ce ți-ai propus, pentru un viitor mai bun.  Iar tu te cufunzi și mai tare în lenjeria albă și moale și adormi  lăsând în urmă încă o zi pe care ai dedicat-o carierei.



















2 comentarii:

  1. cu siguranta ca in aceasta calatorie a ta vei mai da si de alte produse facute in tara noastra

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-ai amintit cu articolul asta ca trebuie sa imi cumpar la modul cel mai serios niste fetze de perna, vreo 3, si vreo doua camasi noi de noapte. Pornesc saptamana asta ce vine la cumparaturi, poate imi mai amintesti tu cu vreun articol din asta. Nu de alta, dar as vrea sa le cumpar din magazine, nu de pe net. Pentru hotelieri e insa mai usor sa dea o comanda pe net, e adevarat.
    Bineeeee, poti sa imi mai amintesti sa cumpar asa ceva, dar nu chiar printr-un articol ca asta ! Nu-mi place finalul. Deloc! Parca ar fi ceva scris de mine, ca numai pe mine ma apuca pandaliile in luna lui decembrie si nimic nu-mi prieste in luna asta. Hai , mergi si tu intr-un bar englezesc, observa si tu cat de nefericite sunt si englezoaicele alea pe care am inteles ca in diminetile de weekend le poti gasi si prin santuri si gandeste-te ca de fapt nefericirea n-are nimic de a face cu ratarea. Doar cu o gandire proasta din partea noastra, uneia careia ii place sa se dea pe tobogan in jos. Cand eram clasa a opta inca aveam resurse sa sfidez cu ironie viitorul. Vorba mea preferata era Zambeste, maine va fi si mai rau. Murphy cred ca era englez, banuiesc ca sarcasmul i se tragea de la vreme deci.
    ps. dincolo de toate sa stii ca articolul e frumos adus din condei, fiindca pana la urma am ramas cu senzatia pozitiva din el, anume ca te poti mereu retrage intr-un loc caldut si curat chiar si cand lucrurile nu merg pe roze.

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea