Arata-i sefului tau ca nu-i cel mai bun
A venit momentul să-i arăt șefului că nu este cel mai bun. El așa crede în sinea lui. Mereu se dă cocoș, de parcă le-ar ști pe toate și le-ar putea face pe toate. Este drept că pe poziția lui își face treaba foarte bine. Asta nu-i dă dreptul să se creadă cel mai bun în toate. Și totuși asta face. Așa că l-am provocat la activități în afara serviciului ca să îi arăt că se înșeală atunci când se crede cel mai bun în toate domeniile. Desigur că nu m-ar deranja să-mi demonstreze contrariul. Sub pretextul organizării unui team building la Straja, am reușit să strâng laolaltă toată echipa pe care o conduce.
Scopul principal: să-i demonstrăm că nu e cel mai bun la toate, așa cum se crede.
Probe de foc: schi alpin în stațiunea Straja și abilități fizice dovedite în Parcul de aventură din Straja.
Am ales astfel de activități, dat fiind faptul că niciunul dintre colegi nu era as în vreunul din domenii. Asta ca să nu ne dăm tocmai noi cocoși.
Șeful e un tip înalt, corpolent ușor rigid în conversații și plin de el, așa cum v-am mai spus. Nu s-a temut să meargă cu noi la schi. Ba mai mult tocmai el ne-a învățat anumite mișcări de echilibru. Buuuun zic. 1-0 pentru șefu. Păi ce facem băieți? Ne facem de râs? Ne-am dat cu fundul de zăpadă dar nimeni n-a pățit nimic în cele din urmă.
În Parcul de aventură din Straja a urmat partea neplăcută. Ajunși la fața locului șefu a zis că nu încearcă tiroliana pentru că îi este frică de înălțime. Nu încearcă nici cățărarea sau alte activități la înălțime. Noi am tot insistat până ce l-am făcut să cedeze presiunilor. Tiroliana tot nu a încercat-o pentru că i-a fost frică. În schimb a făcut echilibristică la înălțime pe bârnele suspendate. La un moment dat a călcat ciudat și și-a luxat încheietura. Nu era cel mai stăpân pe situație acolo la înălțime. Pariul cu frica în fața căruia îl pusesem noi, l-a doborât mai degrabă fizic decât moral. Un picior luxat iar celălalt julit foarte urât pe o suprafață generoasă. Partea cea mai dificilă a fost să-l coborâm cu picioarele pe pământ. Din cauza înălțimii și a greutății, ne-a fost dificil să-l aducem jos și să-l transportăm până la Vila Alpin, acolo unde eram cazați. Proba noastră de foc s-a terminat într-un mod crunt și toți ne simțeam vinovați că am insistat să se urce acolo.
În final am învățat o lecție importantă. Nu forța un om să-și învingă temerile indiferent cât de fălos ar fi. La finalul zilei nu a mai contat faptul că șeful se dădea atotștiutor la serviciu. Ne-am dat seama că noi am vrut să ne „răzbunăm” cumva, chiar dacă nu acesta era modul în care prevedeam noi „răzbunarea”. Am greșit și ne-a părut rău. Am promis însă să revenim într-o vacanță la Straja pe care să o petrecem într-un mod mult mai constructiv și lipsit de evenimente neplăcute. Ne vom întoarce pe timp de vară.
Acest articol participa la Superblog2014!
Scopul principal: să-i demonstrăm că nu e cel mai bun la toate, așa cum se crede.
Probe de foc: schi alpin în stațiunea Straja și abilități fizice dovedite în Parcul de aventură din Straja.
Ne-am distrat la schi în Straja și am mers în parcul de aventură
Am ales astfel de activități, dat fiind faptul că niciunul dintre colegi nu era as în vreunul din domenii. Asta ca să nu ne dăm tocmai noi cocoși.
Șeful e un tip înalt, corpolent ușor rigid în conversații și plin de el, așa cum v-am mai spus. Nu s-a temut să meargă cu noi la schi. Ba mai mult tocmai el ne-a învățat anumite mișcări de echilibru. Buuuun zic. 1-0 pentru șefu. Păi ce facem băieți? Ne facem de râs? Ne-am dat cu fundul de zăpadă dar nimeni n-a pățit nimic în cele din urmă.
În Parcul de aventură din Straja a urmat partea neplăcută. Ajunși la fața locului șefu a zis că nu încearcă tiroliana pentru că îi este frică de înălțime. Nu încearcă nici cățărarea sau alte activități la înălțime. Noi am tot insistat până ce l-am făcut să cedeze presiunilor. Tiroliana tot nu a încercat-o pentru că i-a fost frică. În schimb a făcut echilibristică la înălțime pe bârnele suspendate. La un moment dat a călcat ciudat și și-a luxat încheietura. Nu era cel mai stăpân pe situație acolo la înălțime. Pariul cu frica în fața căruia îl pusesem noi, l-a doborât mai degrabă fizic decât moral. Un picior luxat iar celălalt julit foarte urât pe o suprafață generoasă. Partea cea mai dificilă a fost să-l coborâm cu picioarele pe pământ. Din cauza înălțimii și a greutății, ne-a fost dificil să-l aducem jos și să-l transportăm până la Vila Alpin, acolo unde eram cazați. Proba noastră de foc s-a terminat într-un mod crunt și toți ne simțeam vinovați că am insistat să se urce acolo.
În final am învățat o lecție importantă. Nu forța un om să-și învingă temerile indiferent cât de fălos ar fi. La finalul zilei nu a mai contat faptul că șeful se dădea atotștiutor la serviciu. Ne-am dat seama că noi am vrut să ne „răzbunăm” cumva, chiar dacă nu acesta era modul în care prevedeam noi „răzbunarea”. Am greșit și ne-a părut rău. Am promis însă să revenim într-o vacanță la Straja pe care să o petrecem într-un mod mult mai constructiv și lipsit de evenimente neplăcute. Ne vom întoarce pe timp de vară.
Acest articol participa la Superblog2014!
lasa sa vada ca e sef doar la birou nu peste tot
RăspundețiȘtergereasta asa e, dar rezultatul in cazul asta nu a mai contat.
Ștergereai o imagiantie bogata :)
RăspundețiȘtergere