miercuri, 1 octombrie 2014

Portretul robot al vanatorului modern

E sâmbătă seara, ușor trecut de ora nouă și minutarul unui ceas cu cuc se mișcă mai lent decât ... off parcă nu există o comparație suficient de bună pentru a exprima deplasarea unui minutar leneș. Zeci de scenarii îmi trec prin minte în timp ce spuma de ras îmi albește cu prisosință obrajii și bărbia. Mai am un ceas până voi părăsi odaia și „poiana” în care am ochit inima căprioarei, folosindu-mi talentele de vânător modern.

Văd un film ca prin gaura cheii, un film al vânătorii virtuale la care am tot luat parte o bună bucată de vreme. Cu greu observ prin oblonul încețoșat cum am dominat-o de la distanță cu pușca-mi îndreptată către dânsa. A împietrit parcă și nu se mai mișcă de acolo. Ori de câte ori o țintuiesc cu privirea îmi răspunde la fel de cald dar din același loc. Mă urmărește cu privirea ei umedă și cu ochii mari și negri și e atentă la orice mișcare pe care o fac. În scena asta care-mi tot apare precum un laitmotiv, mă folosesc de al meu farmec pentru a o invita în club. Sunt vânător modern și nu-mi permit a face propuneri romantice așa din prima. Acestea par să nu mai prindă prada cu atât de multă ușurință, rămânând mai degrabă momente care pot propulsa imaginea vânătorului modern la un alt nivel.
Sursa foto
Îmi revin cu picioarele pe pământ. De fapt e gresia mai rece și încă nu m-am hotărât ce șosete trebuie să port. Mă folosesc de balsamul după ras gerovital H3 men. Mi-a mai rămas destul încât să abuzez de el. În goana mea după imaginea perfectă fac deseori exces de uz al cosmeticelor pe care le posed. Acum că am tenul neted și catifelat datorită îngrijirii delicate de care s-au ocupat pe rând spuma de ras și balsamul după ras de la Gerovital, sunt încrezător că primul contact cu prada mea de vânător modern, s-ar putea solda cu zeci de sărutări.

Sunt dușat, gelat, proaspăt ras și miros bine pe fiecare centimetru. Mă asigur că pușca-mi este bine ancorată ca să nu-mi trădeze nerăbdarea și merg spre ușă. Mai am puțin și am să-mi simt prada mai aproape. Sunt pregătit de nota zece, doar vocea tremurandă nu mi-o pot stăpâni de emoție. Sunt confuz. Nu este tocmai decorul în care mi-aș dori să cunosc prada dar vremurile în care trăim nu îmi oferă tocmai o alternativă viabilă. Nu de fiecare dată.

Tocmai ce mă pregătesc să ies pe ușă și deja mai am o scurtă viziune. Am reușit să-mi posed prada în cel mai romantic mod. Ne-am posedat deopotrivă într-un buchet de sărutări fierbinți. N-am folosit de data asta pușca. Sunt mult mai liniștit decât îmi pot imagina. Sunt un romantic vânător modern!

Articol scris pentru Superblog2014.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Spune-ti parerea