Zilele toamnei la Urlati 2-3 octombrie 2010
In aceasta saptamana ploioasa avem parte de un festival al toamnei denumit "Zilele toamnei la Urlati". Orasul gazda s-a pregatit cu varf si indesat pentru a saptea editie a acestei sarbatori. Daca anul trecut urlatenii au avut un program format aproape numai din artisti ai zonei, anul acesta vor sa sparga gura targului si au invitat artisti de mai mare notorietate precum Andreea Balan, Connect-R, Daniela Gyorfi, Directia 5, Taraful de la Clejani, Irina Loghin, Radu Ille. Spectacolul care se va intinde pe doua zile de sfarsit de saptamana se anunta a fi unul destul de mare pentru un oras asa mic, fiind insotit de tarabe pline de bunatati de sezon si nu numai. La tarabe vor putea fi admirate, degustate, si cumparate produse precum pastrama, produse lactate, vinul de Dealul mare si bineinteles mustul de sezon.
Urlati scurt istoric:
În legătură cu denumirea localității Dicționarul Terminologic și de Regionalisme (DTSR (1872)) susține că în vechime se numea Stenota și era cetate veche, din care au rămas doar rămășițe.
Uralt e cuvânt nemțesc și s-a transformat în Urlați și semnifică un lucru prea vechi și provine de la goți.
Alcătuitorii DGJPh (1897, p. 601) menționează însă că denominația provine, conform tradiției, de la faptul că locuitorii – coborau – de pe dealurile vecine spre a se aduna la urlătoare, adică la târg.
N-ar fi însă exclus să fie doar o simplă traducere, din slavă, a numelui râului "Cricov">krik = strigăt, urlet. Potrivit altor cercetători, Urlați provine din cuvântul maghiar Váralatt("subcetate", Orlat, Urlat). De altfel Urlați a fost până în secolul al XIX-lea reședința fostului județ extra-carpatic Secuieni.
Nicolae Iorga, în volumul său de Documente urlățene, publicat inițial în cadrul Buletinului Comisiei Istorice a României, în 1927 (editat apoi și în extras), își punea întrebarea: "de unde-i vine acest nume?", pe care îl va cataloga în altă parte drept numele-poreclă indescifrabil . Și tot el răspunde:
"Etimologia care s-ar prezenta la început ar pune numele în legătură cu verbul a urla. Dar aceasta n-ar avea nici un sens. Trebuie căutat aiurea. Am găsit și forma Orlați. Aceasta ne-ar trimite la radicalul Orlu, Orlea, constatat și aiurea. Finala ar fi cea slavonă -aț, care se întâlnește, e drept, în alte regiuni, cele de lângă Dunărea sârbească (de fapt bulgărească), de la Romanațul nostru (să nu fie și Galații de aceeași origine?) până la Craguievațul și Crușevațul sârbilor"
Inițial, orașul era deservit de gara ce purta numele de Urlați. În trecut, conductorii trenurilor indicau călătorilor, cu voce tare, următoarea gară și numărul de minute rămas până la aceasta. Conform unei legende spuse de bătrâni, ce pare mai degrabă o anecdotă, numele gării s-a schimbat din cauza combinației hilare, strigate pe culoarele trenurilor, de tipul Urlați 3 minute
Urlati scurt istoric:
În legătură cu denumirea localității Dicționarul Terminologic și de Regionalisme (DTSR (1872)) susține că în vechime se numea Stenota și era cetate veche, din care au rămas doar rămășițe.
Uralt e cuvânt nemțesc și s-a transformat în Urlați și semnifică un lucru prea vechi și provine de la goți.
Alcătuitorii DGJPh (1897, p. 601) menționează însă că denominația provine, conform tradiției, de la faptul că locuitorii – coborau – de pe dealurile vecine spre a se aduna la urlătoare, adică la târg.
N-ar fi însă exclus să fie doar o simplă traducere, din slavă, a numelui râului "Cricov">krik = strigăt, urlet. Potrivit altor cercetători, Urlați provine din cuvântul maghiar Váralatt("subcetate", Orlat, Urlat). De altfel Urlați a fost până în secolul al XIX-lea reședința fostului județ extra-carpatic Secuieni.
Nicolae Iorga, în volumul său de Documente urlățene, publicat inițial în cadrul Buletinului Comisiei Istorice a României, în 1927 (editat apoi și în extras), își punea întrebarea: "de unde-i vine acest nume?", pe care îl va cataloga în altă parte drept numele-poreclă indescifrabil . Și tot el răspunde:
"Etimologia care s-ar prezenta la început ar pune numele în legătură cu verbul a urla. Dar aceasta n-ar avea nici un sens. Trebuie căutat aiurea. Am găsit și forma Orlați. Aceasta ne-ar trimite la radicalul Orlu, Orlea, constatat și aiurea. Finala ar fi cea slavonă -aț, care se întâlnește, e drept, în alte regiuni, cele de lângă Dunărea sârbească (de fapt bulgărească), de la Romanațul nostru (să nu fie și Galații de aceeași origine?) până la Craguievațul și Crușevațul sârbilor"
Inițial, orașul era deservit de gara ce purta numele de Urlați. În trecut, conductorii trenurilor indicau călătorilor, cu voce tare, următoarea gară și numărul de minute rămas până la aceasta. Conform unei legende spuse de bătrâni, ce pare mai degrabă o anecdotă, numele gării s-a schimbat din cauza combinației hilare, strigate pe culoarele trenurilor, de tipul Urlați 3 minute
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea