duminică, 24 martie 2013

#sprebrasov Ziua 1 - Prima parte

Nici nu stiu cu ce sa incep, stiu numai ca vreau sa incep sa scriu despre acest minunat eveniment inainte sa ma bag la somn.
Evenimentul #sprebrasov a fost pus la cale de ceva vreme, inca de pe vremea cand eu si John Cristea trecusem prin evenimentul #sprebucuresti. Diferenta intre cele doua a constat in mediatizarea evenimentului si in numarul persoanelor antrenate la drum. Totusi din diferite motive organizarea acestuia nu a mers tocmai bine si nu din cauza lui John care a organizat si s-a ocupat de aproape tot. Oamenii sunt totusi diferiti si te pot lasa balta atunci cand nu te astepti chiar daca in prealabil promisesera ca totul va fi bine si prezenta va fi o certitudine.
La startul acestui eveniment s-au prezentat urmatorii membrii ai echipajului:
  • Simona (Ploiesti)
  • Luiza Ionescu (Ploiesti)
  • Ada Simion (Focsani)
  • Ana Cirstea (Ploiesti)
  • John Cristea (Ploiesti)
  • Dorin
  • Tudor Cretu (Brasov)
  • Adrian Rotaru (Ploiesti) (Eu)
  • Alex Oprea (Ploiesti) (Punctul de alimentare mobil-cu masina)




Pe scurt si pe intelesul oricui, evenimentul a constat in parcurgearea pe jos a distantei dintre orasele Ploiesti si Brasov de-a lungul DN1. Alergatul nu si-a avut locul in programul nostru, dar odihna a venit de fiecare data cand cineva avea nevoie de o mica pauza.

La plecare am fost insotiti de baietii de la www.squid.ro care au avut grija sa ne faca si un filmulet de prezentare profesional. Le multumim pe aceasta cale.
Plecarea propriu zisa a fost din dreptul Metro Ploiesti pe data de 23 martie 2013 la ora 06:25 dupa ceasul meu. Vantul si-a facut simtita prezenta inca de dimineata. Nu i-am dat mare importanta pentru ca era destul de linistit. Pe parcurs s-a intetit, facandu-ne sa credem ca previziunile meteorologice defavorabile, se vor adeveri. Ei bine nu a fost asa. Aveam sa constatam acest lucru mai tarziu pe pielea noastra. Soarele ne-a insotit mai tot timpul in prima zi, moment in care mi-am permis sa ciripesc pe Twitter in felul urmator:
A dat soarele dar are dinţi de vampir. Nu mergem la castelul Bran! Noi mergem cu
Pana on dreptul orasului Baicoi am schimbat cateva vorbe cu fiecare camarad, reusind sa rupem bariera de necunoscuti dintre noi. John a trecut pe la fiecare in parte si s-a asigurat ca optimismul este in floare si toate lucrurile sunt in ordine. Cateva poze de inceput, pe care zambetele noastre apar pline de optimismul cautat de John si totul decurgea de la sine. Este bine de spus ca dupa ce am trecut de Baicoi vantul nu ne-a mai slabit deloc pana la iesirea din Comarnic. A fost bucata de drum cea  mai grea din prima zi, cel putin pentru mine.
Sandvisurile primite din partea diferitilor sponsori au fost consumate dis-de-dimineata. Eu m-am alimentat mai mult decat intr-o zi normala desi nu imi sta in fire sa mananc mai mult decat imi cere stomacul. Cum am terminat primii 30 de km, dar si a doua parte a drumului pana la Sinaia va voi povesti cu drag si poate cu mult mai multa placere si aplomb, in partea a doua. 

7 comentarii:

  1. Sincere felicitari, Adita! Mi-as fi dorit sa pot merge cu voi, dar nu am avut incredere in propriile forte. Poate data viitoare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Astept si urmatoarele parti, poate lamuresti si niste aspecte pur 'tehnice', sau macar raspunde-mi printr-un comentariu :
    - daca ai avut curiozitatea sa vezi cat ai slabit?
    - cum ati mers pe la Posada? Teoretic tre' sa fi mers pe partea stanga a drumului, dar, daca imi amintesc eu bine, asta e partea cu prapastia, iar la cat de tare batea vantul sambata, ma intreb daca ati avut tupeul de a merge pe langa prapastie in conditiile alea. John e corpolent, dar tu ce ai facut : ai carat pietre in rucsac? sau pe una din fete in carca? Sau cum ai trecut de partea asta ? (care mie mi se pare cea mai grea, desi n-am mers pe jos).

    RăspundețiȘtergere
  4. Mihaela, nici eu nu sunt prea grasa, dar Adita chiar nu cred ca mai avea de unde sa dea jos vreun gram. :))
    Data viitoare mergem si noi cu ei?

    RăspundețiȘtergere
  5. Vienela, crede-ma, intotdeauna ai de unde sa slabesti. O stiu pe pielea mea. Si macar deshidratarea de la atata efort tot l-a facut sa slabeasca pana si pe Aditza, macar vreo 400 de grame.
    Eu le-as fi facut proba cantarului, inainte si dupa, ca la boxeri.
    Cat despre mers cu ei, nu, eu prefer sa merg de placere pe jos sau in drumetii, nu pentru ca imi impun un nr de km.
    Vienela, pe tine de ce te-ar tenta sa bifezi 100 km? Doar fiindca oamenii astia ne-au starnit ambitia? Si mie mi-au biciuit ambitia, dar la mine se va manifesta in alte domenii. Sper. :)
    ps. Aditza, scuze, am vazut ca mai sus lasasem un comentariu fara text. L-am sters eu. Fusesem prea emotionata. ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Mihaela, era mai mult o gluma. Sigur ca intotdeauna ai de unde sa mai dai jos din greutate.
    100 km mi s-au parut o exagerare, mai ales ca s-au ambitionat sa ii parcurga in doua zile. Poate ca ambitia m-ar fi tinut si pe mine in picioare atata drum, dar sigur picioarele mele ar fi suferit o luna dupa "excursie". Dar mi-a parut rau ca nu i-am insotit cativa kilometri. ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, te inteleg, Vienela. Eu insa prefer dozele mici si dese, decat un exces si apoi o pauza intreaga.
    In plus, daca e sa iau in calcul estimarile lui Ady sun zile cand merg pe jos cam vreo 4 km. Nu cu un scop anume, totusi. :)
    Oricum, noi i-am insotit mental. ;)

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea