Vizita fulger in Maramures

Vineri noaptea am terminat programul la serviciu cu multă nerăbdare că aveam în gând să plec la Baia Mare într-o scurtă vizită la un prieten internaut. Aşa că,  ajuns acasă, am  făcut un duş ultra-rapid şi am pregătit câteva sendvişuri şi alte câteva lucruri necesare unei deplasări de cel puţin două zile. Dar înainte să plec a ajuns acasă fratele meu care a zis că merge cu mine.  Aşa că am plecat împreună. După vreo 13 ore, ajunşi în  Baia Mare, ne-am întâlnit cu superman. Nu eroul din filmele americane ci superman-ul din Baia Mare, care ne-a fost ghid pentru o zi. A conceput un traseu turistic, care pornea din Baia Mare, către  Seini, trecând prin  Negreşti-Oaş, minunandu-ne de vilele care mai de care mai falnice din Certeze, continuând  cu vizitarea Cimitirului vesel din Săpânţa, apoi prin Sighetul Marmaţiei, iar la urma  trecerea prin locul paranormal de lângă Cavnic încărcat cu energii ciudate, revenind în cele din urma în Baia Mare după acest ocol de aproape 200 de km.  A fost prima întâlnire  cu Cristi (supermenthebest ca nickname), pe care nu-l mai văzusem până atunci nici măcar în poze, ci doar vorbisem de câteva ori la telefon sau pe mess.  Vremea însă nu a fost la fel de prietenoasă precum Cristi şi prietena lui Claudia, astfel încât ne-a stricat puţin planurile. Am plecat pe traseu pe o burniţă măruntă, am străbătut zone pline de ceaţă, iar în cele din urma am sfârşit plouati de o ploaie măruntă dar deasă (Picături mici dar multe). Satul Certeze l-am vizitat din maşină, pe drumul judeţean, căci nefiind declarat muzeu nu ne puteam apropia să ne minunăm de vilele şi palatele impresionante ale localnicilor de acolo.  Satul bine crescut, bine dezvoltat, cu o întindere destul de mare şi construcţii cu nenumărate odăi, găzduia totuşi o linişte mormântală care dădea un soi de fiori. Ne mişcam în reluare cu maşina încercând să surprindem cât mai multe detalii posibile de la casele respective,  încercând să vedem cât mai multe, ba pe o parte ba pe cealaltă. În ciuda întinderii mari a satului şi a luxului ce era La tot pasul, nu am reuşit să vedem mai mult de 5 oameni şi de 5 maşini care ne-au depăşit. De aceea satul părea aproape părăsit. După ce m-au deprimat puţin acele bogaţii la care eu probabil că nu voi ajunge vreodată, am mers mai departe, către Cimitirul vesel de la Săpânţa. Cristi mi-a spus că e un loc minunat în care râzi în hohote, dar la mine nu s-a întâmplat aşa, e drept că ideea de a face un cimitir cu Cruci din lemn, frumos împodobite şi pictate, este foarte interesantă, dar stihurile scrise pe fiecare cruce în parte nu-mi puteau stârni mai mult decât un zâmbet. Poate şi din cauza că este totuşi un loc de promenadă al viilor cu cei trecuţi în nefiinţă, pe care eu nu prea îl înghit de felul meu. Mi-au plăcut totuşi crucile albastre, care aveau pe ele pictate poze care făceau referire la modul în care a murit cel de dedesubt, cum a trăit sau ce îndeletniciri a avut. Apoi, dedesubtul gravurii simple se aflau scobite în lemn câteva rânduri scrise cu slove întortocheate şi probabil de oameni fără prea multă carte. Rândurile  simple dădeau câteva detalii depre cel sau cei care odihneau în locurile respective. Unele descrieri conţineau informaţii despre familie şi viaţa grea dusă de oameni, altele erau despre realizările şi scopurile din viaţa îndeplinite sau nu, iar altele conţineau cuvinte de părere de rău pentru tinerii care cu părăsit prea devreme lumea noastră. Pentru mine a fost un obiectiv turistic inedit pe care l-am trecut pe lista obiectivelor turistice văzute de mine, deoarece nu exista. De la Săpânţa mi-am luat ca suvenir un clop din paie împletite, căci îmi doream unul de ceva vreme. Totuşi este un pic cam micuţ pentru capul meu dar important este că am reuşit să-l iau.  Nu am reuşit să citesc prea mult pe crucile din cimitir pentru că ploaia nu contenea, ba chiar s-a înteţit destul de tare încât ne-a făcut să plecăm. Am mers apoi în Sighet unde ne-am oprit numai să mâncăm ceva la o piţerie. Acolo am aflat şi cam cum se sta  cu salariile în acele zone, unde industria este prezenta dar lipeşte cu desavarsire. O angajata a piteriei mi-a spus ca salariul ei este de numai 550 de lei in mana, plus eventuala spaga. Si nu era singura care castiga asa putin, Cristi spunandu-mi ca acestea sunt salariile cam in tot judetul Maramures.  Am pornit-o dupa masa  catre Baia Mare, trecant prin locul incarcat cu energii stranii, unde daca-ti lasi masina intr-o panta, o sa o ia la deal si nu la vale cum e normal. Nu am reusit sa vad asta cu ochii mei fiindaca era periculos. Era ceata si oricand te putea lovi cineva din spate, asa ca am mers mai departe spre Cavnic, unde ne-am oprit sa luam o sticla pentru palinca, frumos ornata. Omul de la care am cumparat sticla avea o intreaga expozitie cu vanzare de astfel de sticle, pe care le si umplea cu Palinca la cerere. Vezi site-ul . Cristi i-a facut aceasta sticla cadou fratelui meu, pe care Claudia a umplut-o cu Palinca din productia proprie. Am urmat apoi drumul prin Cavnic, care serpuieste intr-o coborare continua de cativa km, unde Cristi a condus aproape ca la raliu, dar foarte stapan pe el, am trecut de partiile de ski, apoi de Baia Sprie, unde m-a si luat putin somnul si am ajuns la timp la cinema, unde am vizionat filmul-animatie 3D " O poveste incalcita". A fost premiera pentru mine mergerea la cinematograf. Si mi-a placut si o sa mia merg, dar numai la 3D. S-a facut noapte cand ne-am intors la pensiune, unde am adormit destul de repede, caci la ora sase dimineata urma sa ne trezim pentru un drum lung de 14 ore catre  Ploiesti.