Amintiri din copilarie -> Iarna pe ulita

 Capitolul 1

Iarna pe ulita la bunici

Nu am mers de prea multe ori iarna la ţară. Principalul motiv pentru care nu mergeam era frigul. Dar ţin minte o iarnă în care a nins mult. Zăpada era mare şi totul în jur de un alb la care nu prea puteai să priveşti. Şi dacă tot era zăpadă din belşug şi era şi vacanţă, am făcut o întâlnire de zile mari pe panta lu' Matei. Era cam la trei minute de casa bunicilor, şi dădea în drumul judeţean.  Ne strânsesem cam vreo 30 de copii şi mai mari şi mai mici, majoritatea cu câte o sanie, sau alt dispozitiv de dat pe panta alunecoasă.  Hărmălaia era atât de mare încât vecinii din zona erau exasperaţi de zgomotele ce nu se mai opreau, de ţipetele fetelor frecate cu zăpadă, de ţipetele celor ce prindeau viteză pe panta înclinată destul de mult şi care ţipau cât îi ţineau gurile "partieeee". Apoi mai erau şi bulgarii aruncaţi, care în loc să nimerească ţinta ajungeau prin curţile oamenilor. Eu mai stăteam la rând la sania lui Ionuţ care era cea mai mică şi uşoară şi cea mai practică. A mea era aşa grea încât îmi lua cam un sfert de ceas să mă întorc cu ea în vârful pantei cam de 100 de metri lungime. Afara ningea inca si se pusese un strat mare de zapada chiar si pe locurile deja batatorite de noi. Fulgii erau mari si desi si abia vedeai la 15 metri.Un vecin isi adusese doi catei care alergau si ei prin zapada si se jucau ba intre ei ba cu noi. Din cand in cand se mai auzeau si ceva plansete de la cei care se loveau, dar se inabuseau imediat in zgomotul celorlalte chicoteli ale celor ce  profitau de partie. Piedici, bulgari, alunecari si multe altele isi aveau locul pe partia  noastra. A fost una dintre cele mai bune zile in zapada pe care am avut-o vreodata, si singura de la tara. Numai ca nu-mi mai aduc aminte chiar asa multe detalii din ea.