Gossipy grandma - o poveste trista

E un subiect delicat acesta despre care voi scrie acum, dar imi asum asta. 
Bunica mea din partea mamei scoate perla dupa perla. Si am impresia ca in momentul lansarii perlelor nu prea are discernamant. Probabil  nu mai poate gandi normal la cei 70 si ceva de ani pe care ii are, asa ca debiteaza niste lucruri  pe care ai crede ca le-a inventat un copil. De fapt cam asa si este ca oamenii care se apropie de sfarsitul vietii devin copii mici, care nu-si mai pot purta singur de grija in oric situatie si au nevoie de cineva sa-i ingrijeasca. Acesta e mersul vietii si nimeni nu poate schimba asta pur si simplu. 
Cu dificultati in a se deplasa dupa o viata de munca intensa si aducere pe lume a sase copii dintre care doar patru mai sunt in preajma ei, batrana sta de aproximativ 6 ani  la pat, deplasandu-se rar pana la poarta sau pana la WC-ul din spatele casei.  Mintea nu o mai ajuta asa cum ar trebui, asa ca uneori are momente de delir i nu-si da seama ce vorbeste, cuvintele ei ori nelegandu-se, ori neavand nicio noima.  Barbatul i-a murit cu cativa  ani in urma, desi nu prea ii venise sorocul, apoi dupa ceva timp si baiatul cel mare exact asa cum spun vorbele batranilor de la tara: un mort ia pe cineva drag in scurt timp de la moartea sa. Imi amintesc ziua inmormantarii bunicului, cand bunica abia urca cele cateva trepte ale casei pana la camera in care zacea partenerul ei de viata de pana atunci. Pe atunci inca putea merge destul de bine in baston, dar suferinta ii taia pana si ultimele puteri cu care sa se sprijine in baston si sa urce scarile sa-si vada sotul. Era inceputul caderii psihice, care urma apoi cu pierderea baiatului si cu alte probleme cauzate de alt copil. 
Cam asa au stat lucrurile cu ea in ultimii  ani, cand de la pierderea sotului au urmat toate necazurile, acestea  fiind cauza mahnirii sufletesti si a scorojirii premature a  trupului. Si aici ma refer la incapacitatea de a se mai deplasa cum trebuie, dupa o operatie la picior, care nu i-a prins cum trebuia poate din cauza varstei, poate din nedeterminarea medicului care a operat-o. 
Acum psihicul o paraseste si el, ducandu-ma cu gandul la un copil mic care inventeaza tot felul de lucruri, atunci cand petrece o mare parte a timpului singur, sau care nu are prieteni sau care nu se simte ascultat.
Exact aceste simptome le are si batrana care ieri seara a stat la barfa cu Monica inca Columbeanu, iar la intoarcere s-a intalnit cu Oana Zavoranu. Apoi vazand ca baiatul care sta cu ea nu o ia in seama i-a spus mamei mele  cu cine s-a intalnit.  M-a amuzat foarte tare cand mi-a povestit mama, desi este tragic ce i se intampla bunicii mele. Statul in pat atata vreme singura in casa si cu televizorul dat pe stirile ProTv care  jumatate de ora o tin numai cu subiecte despre divorturile  anului, si-au pus amprenta in ultima vreme. Nici banii nu-i mai recunoaste dupa cupiura, asa ca poate fi pacalita oricand, desi ii numara tot timpul. Probabil doar ca numar de hartii, ca altfel nu-mi dau seama ce poate numara la ei nerecunoscandu-le valoarea. 
Vestea rea este ca fratele ei  care mai acum un an o vizita venind pe bicicleta de la aproximativ 30 de km departare la o varsta de peste 70 de ani si el, este acum intr-o stare destul de grava de nu se stie daca mai apuca Pastele, sau daca-l apuca, cat o sa mai traiasca dupa. Morfina este singura care ii mai stapaneste durerile iar eu  ma gandesc la un scenariu  asemanator celui din perioada stingerii bunicului. Fratele ei sa se stinga din viata, chemand-o apoi la scurt timp si pe ea. Cert este ca aceste vorbe batranesti sunt in general valabile si am  vazut multe astfel de experiente in acel sat cu morti care trageau vii dupa ei la scurt timp. Pentru aceea si pentru urmatorii nu pot spune decat: Dumnezeu sa-i ierte!