Festivalul Dulceții păreri de după

Am ajuns în Brebu pentru a doua oară în viaţă, cu scopul de a  lua parte la prima zi a festivalului dulceţii din această localitate.  Drumul dus a fost presărat cu firimituri de neprevăzut. După ce am ajuns în Câmpina am fost lăsat baltă de cea care mă ajuta să-mi plătesc transportul şi cumpărăturile în această deplasare. Desigur că banii erau rambursabili. Cu numai 1.5 lei în buzunar şi o  promisiune de onorat, am ales calea cea mai grea şi am plecat pe jos din Câmpina către Brebu. Sunt aproximativ 12 Km  pe această distanţă, din  care eu am mers pe jos  circa 4-5 km înainte de a fi luat cu maşina de către Alexandru.  E drept că aş fi putut merge  pe jos  şi restul distanţei  dar Alexandru mi-a  uşurat cu mult deplasarea.  Cât despre Festivalul dulceţii am păreri împărţite în bune şi rele dar nu sunt un critic dur când vine vorba de critici, care  pot fi constructive dacă se ţine cont de ele.
Prima impresie  plăcută a fost creată de fundalul sonor. Întreţinut de un cd cu muzică populară interpretată de Maria Ciobanu şi Ionuţ Dolănescu. Cu  ambianța s-au descurcat bine organizatorii, muzica fiind îmbietore și nederanjantă nici măcar din punct de vedere al intensității volumului.
Locația a fost și ea aleasă bine lânga Primăria comunei Brebu intr-o livadă tânără de meri.  În vecinătatea livezii   turnul înalt aparținând de Biserica Domnească  supraveghea buna desfașurare a evenimentului.  Mihăiță mi-a arătat imprejurimile Bisericii și pivnița  situată la subsolul clădirii ce  găzduiește Muzeul Casa Domnească. Mi-a vorbit ca un adevărat ghid, trecându-mă rapid prin istoria locului.

Sursă foto

Revenind la  livada cu meri, am dat ocolul  târgului uitându-mă  în special la modul de prezentare al produselor, la diversitatea produselor, la expunere și la tot ce ținea de promovarea produselor pentru că în  percepția mea aceste detalii fac diferența la un astfel de eveniment  în care majoritatea produselor sunt dulci. Gospodinele, în mare parte tinere gospodine și-au etalat dulcețurile cum au știut  mai bine, însă am văzut și câteva cazuri   absolut nereușite în care borcanele cu dulceață arătau  precum cele făcute pentru uz propriu și pentru care nu-ți dai prea  tare silința să fie frumos împachetate.
Am  constatat că localnicii din Brebu și împrejurimi obișnuiesc să facă dulceață cam din orice.  Am văzut sortimente de dulceață din legume precum gogonele sau vinete.  La mare căutare a fost dulceața de nuci verzi care s-a epuizat încă de sâmbătă de la primele ore de pe toate tarabele. Producția mică pentru această dulceață a lăsat apă în gura celor ce au mai prins aceste arome  decât în testerele puse la dispoziție de unii comercianți.
Ca și mod de servire la dulcețuri, gemuri si magiun au fost   clătitele preparate pe loc, brioșele umplute cu  vișine sau nuci si delicioasa  placintă de mere. Prețurile au fost acceptabile ca de producător, iar calitatea  cu siguranță mai mare,  având în vedere ca la sate  gospodinele nu prea folosesc conservanți, arome sau îndulcitori artificiali.

În urma acestei experiențe gospodinele  și-au putut crea  anumite relații  sau oportunități pentru colaborări de viitor și s-au promovat  prin intermediul media, fiindcă la eveniment au fost prezente  echipe de reporteri si fotografi de la diferite televiziuni și publicații.

Personal am de adus mulîumiri Oanei Oprescu, gospodina  cu cel mai dulce zâmbet al festivalului, lui Alexandru pentru   că mi-a înlesnit transportul și lui Mihăiță pentru  scurta trecere prin istorie pe care mi-a oferit-o.

Sursă foto

Succes pe viitor în această afacere de familie pe care vreți să o  dezvoltați!