Un nou concurs! Tema 2
Tema 1 se afla aici
2. Continuati pasajul:
"La inceput n-am vrut sa ies din camera mea, nici sa mananc, nici sa vorbesc cu altcineva in afara de Beatrice, ba chiar si cu ea foarte putin dupa ce mi-am cercetat bagajele. Imi impachetase rochiile cele mai urate - nu matase, nu brocart, nu catifea. Nu aveam giuvaeruri de pus in par sau la gat, nu aveam paruri, ci doar naframe de rand, nu aveam nimic cu care sa-mi desenez buzele si imi pusese doar un pieptene de lemn. Cand am acuzat-o ca stiuse unde mergeam si nu-mi spusese, a negat. N-o cred." Stie prea bine unde ma duc, dar disimuleaza in speranta ca iubitul meu se va uita vreo clipa la ea. Il iubeste stiu asta, dar nu am cu ce sa o ajut atata timp cat intre mine si el lucrurile merg atat de bine. Poate chiar ne vom casatori daca ne vom intelege la fel in perioada urmatoare. Nu i-am mai spus nimic despre bagaj, la urma urmei iubitul meu ma place oricum sunt imbracata. Cel putin asa vreau sa cred. Nu vreau sa traiesc langa un om caruia sa ii place sa-mi dicteze pana si stilul vestimentar. Am facut tot ce mi-a stat in putinta ca sa nu ma enervez pe Beatrice care ma tot intepa cu unele replici dure de fiecare data cand spuneam ceva. Era ca o sula in coaste langa mine si stiam ca nu voi scapa prea usor de ea in aceasta deplasare. Am ajuns asadar in casa parintilor lui Paul, o casa batraneasca dar ingrijita destul de bine. Parintii lui erau ca in desenele animate. Niste oameni simpli care erau multumiti de viata pe care o duceau, care aveau o mica ograda in grija si care se bucurau nespus cand isi vedeau copiii venind in vizita. Era pentru prima data cand ma vedeau si pe Beatrice la fel. Cand ne-au vazut au facut un gest care m-a cam deranjat pe moment, confundand-o pe Beatrice cu mine si spunand ca ea trebuie sa fie iubita lui Paul. Paul a intervenit insa repede dezmintind acest lucru, moment in care inima mi-a venit la loc, iar sangele mi s-a urcat in obraji cand acestia si-au cerut scuze si au venit sa ma sarute pe obraji. Ajunsi in interiorul casei am constatat ca batranii sunt , sau au fost iubitori de arta, caci tablourile care acopereau peretii ponositi, pareau destul de pretioase si destul de speciale. Un tablou intruchipa doi indragostiti sarutandu-se. Cand l-am vazut mi-am amintit de primul sarut alaturi de Paul. Aveam emotii, iar acest lucru nu a trecut neobservat, mama lui indemnandu-ma sa nu fiu timida si sa iau loc la masa. Nu era desigur vorba de timiditate ci doar de emotiile de a cunoaste viitorii socri. Masa era plina de bunatati toate pregatite de mama lui Paul care se tot lauda cu acest lucru si care robotea pe langa masa pentru a ne da tot ce ne trebuia si tot ce inca nu exista pe masa. Am mancat cate putin din toate cai toate bucatele erau apetisante, iar la urma am stins setea cu un suc natural de lamai. Era dulce acrisor si totodata racoritor. Am ramas surprinsa cand la sfarsitul mesei Paul ceru putina atentie, moment in care imi facu o declaratie de dragoste si imi puse un inel minunat pe deget si cerandu-ma de sotie. Nu stiam niciodata cum voi reactiona in astfel de moment si am avut un mic moment in care nu am zis nimic punand la indoiala iubirea mea pentru Paul. Zarisem in acele cateva secunde o ingrijorare pe fata lui, dar cand mi-am mai revenit din socul vestii am spus un DA nu numai cu vocea ci si cu inima.
Pentru concursul organizat de Cristina V.
2. Continuati pasajul:
"La inceput n-am vrut sa ies din camera mea, nici sa mananc, nici sa vorbesc cu altcineva in afara de Beatrice, ba chiar si cu ea foarte putin dupa ce mi-am cercetat bagajele. Imi impachetase rochiile cele mai urate - nu matase, nu brocart, nu catifea. Nu aveam giuvaeruri de pus in par sau la gat, nu aveam paruri, ci doar naframe de rand, nu aveam nimic cu care sa-mi desenez buzele si imi pusese doar un pieptene de lemn. Cand am acuzat-o ca stiuse unde mergeam si nu-mi spusese, a negat. N-o cred." Stie prea bine unde ma duc, dar disimuleaza in speranta ca iubitul meu se va uita vreo clipa la ea. Il iubeste stiu asta, dar nu am cu ce sa o ajut atata timp cat intre mine si el lucrurile merg atat de bine. Poate chiar ne vom casatori daca ne vom intelege la fel in perioada urmatoare. Nu i-am mai spus nimic despre bagaj, la urma urmei iubitul meu ma place oricum sunt imbracata. Cel putin asa vreau sa cred. Nu vreau sa traiesc langa un om caruia sa ii place sa-mi dicteze pana si stilul vestimentar. Am facut tot ce mi-a stat in putinta ca sa nu ma enervez pe Beatrice care ma tot intepa cu unele replici dure de fiecare data cand spuneam ceva. Era ca o sula in coaste langa mine si stiam ca nu voi scapa prea usor de ea in aceasta deplasare. Am ajuns asadar in casa parintilor lui Paul, o casa batraneasca dar ingrijita destul de bine. Parintii lui erau ca in desenele animate. Niste oameni simpli care erau multumiti de viata pe care o duceau, care aveau o mica ograda in grija si care se bucurau nespus cand isi vedeau copiii venind in vizita. Era pentru prima data cand ma vedeau si pe Beatrice la fel. Cand ne-au vazut au facut un gest care m-a cam deranjat pe moment, confundand-o pe Beatrice cu mine si spunand ca ea trebuie sa fie iubita lui Paul. Paul a intervenit insa repede dezmintind acest lucru, moment in care inima mi-a venit la loc, iar sangele mi s-a urcat in obraji cand acestia si-au cerut scuze si au venit sa ma sarute pe obraji. Ajunsi in interiorul casei am constatat ca batranii sunt , sau au fost iubitori de arta, caci tablourile care acopereau peretii ponositi, pareau destul de pretioase si destul de speciale. Un tablou intruchipa doi indragostiti sarutandu-se. Cand l-am vazut mi-am amintit de primul sarut alaturi de Paul. Aveam emotii, iar acest lucru nu a trecut neobservat, mama lui indemnandu-ma sa nu fiu timida si sa iau loc la masa. Nu era desigur vorba de timiditate ci doar de emotiile de a cunoaste viitorii socri. Masa era plina de bunatati toate pregatite de mama lui Paul care se tot lauda cu acest lucru si care robotea pe langa masa pentru a ne da tot ce ne trebuia si tot ce inca nu exista pe masa. Am mancat cate putin din toate cai toate bucatele erau apetisante, iar la urma am stins setea cu un suc natural de lamai. Era dulce acrisor si totodata racoritor. Am ramas surprinsa cand la sfarsitul mesei Paul ceru putina atentie, moment in care imi facu o declaratie de dragoste si imi puse un inel minunat pe deget si cerandu-ma de sotie. Nu stiam niciodata cum voi reactiona in astfel de moment si am avut un mic moment in care nu am zis nimic punand la indoiala iubirea mea pentru Paul. Zarisem in acele cateva secunde o ingrijorare pe fata lui, dar cand mi-am mai revenit din socul vestii am spus un DA nu numai cu vocea ci si cu inima.
Pentru concursul organizat de Cristina V.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea