Amintiri din copilarie -> Episodul 3 ->Mamaia emancipata

De mic copil, inca de cand aveam 4-5 ani si incepeam sa vorbesc putin mai cu inteles si cu o dictie imbunatatita, am fost "dat" spre educare la "mamaie lit" deoarece statea intr-un bloc cu 10 etaje care avea si "lit" (lit= un lift mai mic :D ). Sora mea a fost cea care a pocit numele ascensorului si de atunci asa i-a ramas numele bunicutei: mamaia lit. Si cum era de mers pana la ea decat vreo 5 minute, mergeam deseori pe acolo. Ceea ce imi placea cel mai mult era ca aveam parte de jucarii pe care acasa nu le aveam. Si mai mult de atat aveam parte de niste jucarii speciale tip lego, cuburi si alte minunatii care nu-mi dadeau plictiseala deloc si ma afceau sa ma intorc mai des, numai ca aveau un handicap atribuit de mamaie lit: NU puteau fi luate la mine acasa. Si stiu ca blocul acela care imi parea destul de infricosator din cauza ca avea lit si din cauza ca mai avea si trecere intre scara A si scara B prin interiorul blocului. Si cand nu mergea un lift, trebuia sa merg cu liftul de la scara cealalta, urmand ca de la etajul 5 sa traversez de la o scara la alta prin interior. Iar inaltimea etajului 5 mi se parea ametitoare si in complicitate cu semiintunericul imi dadea mari fiori. Ma mai speria deasemenea tot felul de zgomote care se auzeau in timpul noptii de la alti locatari sau de la lift. Erau mai multe lucruri care ma infricosau in acel bloc, inclusiv oamenii, scarile, dar mai ales burlanul pe unde aruncam gunoiul. Imi mai amintesc ca de fiecare data cand mergeam la ea mamaia ne dadea cate ceva bun. Cand dormeam la ea peste noapte, dimineata aveam preparat micul dejun, incepand cu un paharel mic de tot de cafea. Imi placea si ma obisnuisem sa beau cafeluta ca un om mare in debutul zilei. Apoi venea gemul pe paine cu unt si ceaiul. Tin minte ca facea cel mai bun gem de patlagele, dealtfel e si singurul loc unde am mancat gem de patlagele. De aceea era cel mai bun.
Revin acum la partea cu educatia. Ceea ce nu mi-a placut deloc era ca ma punea sa-i vorbesc cu "dumneavoastra" asa ca trebuia sa-mi aleg bine cuvintele cand vorbeam ca sa nu cumva sa ma certe. De aceea am si avut o oarecare distanta fata de ea, fiindca ma adresam ca unei persoane straine. cand mergeam la ea erau la ordinea zilei ziarele, in special ziarele vechi, din care ne citea articole cu crime si furturi si alte tipuri de infractiuni, incheind la sfarsit cu o morala despre ceea ce e bine sa facem si ce nu, pe baza articolului citit. Ne tinea in tensiune pana la final, intrerupand articolul ca sa ne mai povesteasca ce si-a amintit. Stiu ca ma cam plictiseam cand stateam mai multe zile acolo, ca nu prea putea sa ne scoata la plimbare ca spunea ca o dor picioarele. Deci statul in casa cateva zile ma innebunea, mai ales in unele momente ale zilei. Cel mai mult timp il petreceam in bucatarie, pe scaunul cel bun, unde eu ma dadeam mereu huta sau balanganeam picioarele chiar daca era impotriva regulilor casei. Dupa ce o asistam la bucatarie cand gatea, imi punea ciorba fierbinte si delicioasa, iar eu de fiecare data suflam in ea ca sa se raceasca, de nerabdare sa mananc, pentru ca facea o minune de ciorba. Noaptea ne asezam la TV-ul cu defect, care niciodata nu vedea bine si care mereu vedea numai pe tvr1. Urmaream ba vreun serial ba filmul artistic al serii. Ar mai fi cateva lucruri de spus, dar despre acestea voi mai vorbi in episoadele viitoare.