Amintiri din copilarie -> Vacantele la bunici intr-o scurta prezentare.

Capitolul 1

Vacantele la bunici

Mare parte din vacanţele lungi de vară le-am petrecut la bunicii de la ţară. Nu că mi-aş fi dorit atât de mult de fiecare data, dar oricum părerea mea nu ar fi contat atât de tare, având în vedere că "ajutam" la economiile familiei prin scoaterea din întreţinere pe două sau trei luni de zile cât dura vacanţa. Aşa se face că vrând-nevrând, mi-am petrecut cam toate vacanţele de vară la ţară cam până la vârsta de 12 ani. Era un fel de executare silită, de la care nu mă puteam sustrage. Drumul cu rata până la ţară, era lung şi plictisitor. Bătrânele autobuze lungi cu burduf, străbăteau un drum de 33 de km în două ore fără un sfert. Era un drum cu "escală" la autogara Urlati unde, din nu ştiu ce motive, trebuia să aşteptăm 30-45 de minute. Apoi bătrâna rată deşi era mai liberă şi cu un aer mai proaspăt, era mai gălăgioasă din pricina alcoolului consumat de navetiştii care mai aveau mult de mers până acasă. Se întâmpla uneori să se ia la bătaie doi sau trei inşi mai afumaţi de alcool, pentru care se făcea şi staţie specială şi erau daţi jos indiferent dacă era câmp sau sat. De cele mai multe ori rata era plină până la refuz, aşa că mama mă încredinţa cuiva să mă ţină în braţe. Şi nu-mi plăcea, deoarece trebuia să socializez cu cei ce mă ţineau în braţe şi care se tot minunau cât de frumos şi dragalaş sunt. Şi într-un final ajungeam şi la bunici, pe şoseaua numită Două fântâni, denumire dată din cauza celor două fântâni cu cumpănă care "păzeau" şi încă mai "păzesc" şi astăzi intrarea pe uliţă. Cea mai mare bucurie a mea când ajungeam acolo, era aceea de a mă juca cu câinele. Era cel mai mare lucru care mă bucura imediat ce ajungeam acolo. După ce mă spălam pe mâini, intram în casa cea veche să-i salut pe mamaie şi pe tataie, deşi de când eram mic nu eram pupăcios. Dar nu prea aveam încotro că iar venea mama să-mi spună: "Pupă-i şi pe ei că le-a fost dor de tine! ". Mergeam mai apoi în grajd să salut calul şi vaca după care mergeam din nou în ograda ca să strâng ouăle din cuibare. Era una din pasiunile mele de la tara, fara sa mi se para o povara. De la tara am foarte multe amintiri. Multe placute, multe neplacute (aici ar fi in special cele legate de munca sau treburile din gospodarie). Uneori se intampla sa mai revin acasa pentru un sfarsit de saptamana, in cazul in care nu mai trecea mama pe la tara sa ma vada, alteori stateam toata vara acolo, bronzandu-ma in nenumarate randuri. Activitatile cele mai placute erau mersul la peste, la garla (Cricovul sarat), la deal, la padure, la Diana si intr-o perioada acasa la doi frati care stateau singuri acolo pe timpul verii, fiind vizitati de mama lor doar la sfarsit de saptamana. Dar despre toate acestea voi discuta pe larg in episoadele viitoare.