Amintiri din copilarie -> Aruncatorul de pietre 2

Capitolul 1

Alte intamplari cu Ionut

Jocurile cu Ionut erau de toate felurile. Uitam de foame de sete si de somn cateodata, si nu ne plictiseam jucandu-ne. De multe ori terminam certandu-ne dar ne impacam la fel de repede. Nu prea erau copii de varsta noastra in zona, de aceea cel mai mult timp il petrecea cu mine cand eram eu acolo. Si eu stateam cu el tot din cauza ca nu aveam alte alternative. Pana la varsta de opt ani nu prea am fost lasat sa merg departe de curtea noastra si mai ales neinsotit. A venit insa si momentul cand plecam de acasa dimineata si ma mai intorceam seara, fiind certat de bunici ca am umblat toata ziua si nu am mancat nimic si ca se cearta cu mama din cauza mea. Si eu eram pelcat cu Ionut. Ba la garla, la Cricovul sarat, care era cam la doi km de mers pe jos, trecand de drumul judetean si apoi prin lanul de porumb pana la rau, ba la pescuit, iar lacul era la 500 de metri dupa ce traversam Cricovul, ba la padure si deal Care erau pe partea opusa a drumului judetean si a Cricovului, oriunde numai acasa nu. La garla ne balaceam ore in sir. Cateodata ne luam apa si mere la noi, sau paine goala, sau alte fructe, cateodata nu ne luam nimic. Soarele ne prajea toata ziua, dar noi tot ne scaldam, balacindu-ne in apa mica. Cricovul in zona aceea nu prea ajunge la un metru adancime si nici la mai mult de vreo 9 metri latime. Apa ii este destul de lina si de limpede in zilele uscate de vara. La garla stateam pur si simplu in apa lasandu-ne dusi de apa, apoi ne intorceam alti vreo 20 de metri in amonte, lasandu-ne trupurile duse de apa precum plutele din cocean. Alteori sapam gropi in nisip sub apa ca sa fie apa mai adanca, sa putem sari in ea. Cand prindeam pesti era distractiv. Soarele ne ardea pe spate, cand noi stateam ghemuiti si cu mainile pe sub picioare si pe sub pietre. Daca stateam in apa mica nemiscati, veneau pestisori mici si se piteau sub picioarele noastre ca sa nu fie luati de apa. Noi ne bagam mainile usor prin nisip pe dedesubt si cand ridicam prindeam pestii. Erau cutitoaie, asa le numeam, niste peste care te intepau cu branhiile cand ii tineai de mana. Erau greu de prins din cauza aceasta ca durea putin intepatura. Alteori le prindeam din matasea verde

  care se afla sub malurile maloase. Scoteam in pumni matasea, plina cu nisip si mal si aruncam pe mal, apoi mergeam sa vedem daca am scos si vreun peste. Daca prindeam multi ii dadeam lui Ionut care si-i prajea acasa, asta fiind o masa buna pentru el, in zilele cand nu avea altceva de mancare. La garla mai faceam si castele de nisip, sau alte forme si desene in nisipul care era din abundenta. Nu jucam ba cu galeti de apa ba cu bidoane pe care le umpleam si cu care ne alergam apoi ca sa ne stropim. Jocurile erau variate si activitatile nenumarate. Lepsa in apa era la fel de antrenanta, un joc in care cel care alerga trebuia sa ii dea leapsa celuilalt atingandu-l pe cap. Ceilalti nu aveau voie sa fuga pe mal sau mai jos sau mai sus de locurile stabilite, iar leapsa nu putea fi data daca cei alergati erau cu capul scufundat complet in apa, dar nu aveau voie nici sa-l pazeasca pana cand iesea la suprafata. Dupa ore calduroase de stat in apa, ne retrageam acasa, pe acelasi drum de aproximativ doi km dar pe care la intoarcere il faceam cam in jumatate de ora sau mai bine, fiind obositi si molesiti de arsita. mergeam desculti pe soseaua incinsa, stand mai mult pe locurile in care cate-un copac mai falnic facea putina umbra si mentinea mai racoroasa soseaua. Ici colo la poarta vreunui satean, mai opream pentru a ne alimenta cu ceva care sa ne amageasca foamea. Corcoduse sau prune si alea cam verzi, sau mere acre.

Incompleta