Atmosfera la 200 km/h

Am fost luat din scurt de un prieten care m-a invitat la o plimbare scurta la munte. M-am imbracat bine si am acceptat invitatia. In 5 minute eram deja in masina lui si ne porneam la drum catre munte, fara o destinatie precisa insa. Caii putere ai unui Audi A4 ne-au dus cu toata viteza inainte, si cu muzica cat mai tare, catre munte. Muzica house a incins atmosfera, iar acul indicatorului nu scadea sub 160 km/h. Mi-am pus centura, desi stateam in spate, fiindca neobisnuit cu astfel de viteze excesive, mi s-au inmuiat picioarele. Urlete, chiuieli si cantari se auzeau din cand in cand peste muzica data tare, iar flesh-urile faceau loc bolidului lui Nepotu' care rula pe banda de depasire, pe banda a doua. Serban care conducea, desi nu era masina lui avea putin teama de politie, caci la acea viteza ar fi putut ramane fara permis. Teribilismul a fost destul de ridicat, Nepotu' fiind in stare de euforie, stare data de litrul de vin baut de unul singur inainte ca eu sa ma urc in masina. La un moment dat Serban s-a oprit din dat flesh-uri, observand la timp echipajul de politie rutiera care rula cu aproximativ 90 km/h. A depasit masina politiei, iar dupa ce ne-am distanntat putin,a calcat din nou acceleratia la maxim, ajungand la 180 km/h. Pe drum planurile s-au schimbat si odata ajunsi in Sinaia, am facut drum intors catre Ploiesti. Iarasi Serban a facut slalom printre masini la viteze mai mari de 150 km/h, de parca ar fi fost intr-un joc pe calculator. Nepotu' a iesit pe geam intr-un moment nepotrivit, strigand in gura mare in mijlocul Sinaii. Tocmai in dreptil unor politisti rutieri, care erau ocupati cu sanctiunea unui alt sofer pe sensul opus de mers, dar care au tresarit numaidecat. Ne-am intors pana la Ploiesti in aceeasi viteza, nu inainte de a face centura Ploiestiului la viteze maxime. Nu-mi place viteza, in conditii de trafic intens, dar daca as avea o autostrada libera as da si eu blana chiar si peste 200 km/h.