Reuniunea de clasa

Ma trezesc intr-o zi cu un telefon din partea lui Sima un fost coleg de liceu, care imi spune ca organizeaza reuniunea de clasa. Nu i-am dat un raspns clar daca voi fi prezent sau nu, avand motive personale pentru care as fi putut onora sau nu prezenta. Totusi seara m-am gandit sa ma duc, ca nu ai ocazia sa-ti revezi fostii colegi laolalta zi de zi. Am mai anuntat doi colegi si am plecat la DaVinci. Acolo ne-am strans 9 colegi, dintre care pe unul nu l-am prins deoarece plecase inainte sa ajung eu. Cu trei dintre ei printre care si initiatorul intalnirii,Sima, nu mai vorbisem de la absolvirea liceului decat vreo doua vorbe pe messenger. Cu ceilalti insa am mai avut intalniri si discutii mai multe pe messenger. A fost totusi o placere sa ii revad pe toti la aceeasi masa, stand de vorba, povestind amintirile din liceu, intr-o graba mare ca intalnirea a fost destul de scurta, vorbind despre panuri de viitor si situatiile fiecaruia din prezent. Am constatat ca dintre toti eu si colegul cu care am fost si cu care tin legatura de cand am terminat liceul, cam in fiecare saptamana, am ramas cel mia in urma dintre cei prezenti, chiar mai in urma si decat cel care nu are serviciu si sta zi de zi pe mess pe spinarea parintilor. Macar el nu are nevoie de mai mult. In rest toti de acolo aveau masina personala (nu masia familiei) bani destui, incat sa traiasca binisor si o stare de bine in general. Eu insa si cu Luis suntem angajati Kaufland, cu un venit in jur de 1000 de lei, asta in cazul norocos, in care prindem o luna mai buna si cu nevoi cat cuprinde. Mi-a venit in minte un episod din serialul "La bloc", unde actorii principali, Nelu Curca si Costel Jurca au dat piept cu fostii colegi la o reuniune de clasa dupa vreo 20 de ani de absolvire. Si pentru ca toti colegii se realizasera si numai ei doi traiau de pe azi pe maine, s-au gandit ca nu ar fi rau sa minta in legatura cu ocupatiile lor si cu starile materiale, fapt ce s-a intors impotriva lor, intr-o intamplare plina de hazosenie. Asa ma simteam eu si probabil si Luis. Si la noi nu au trecut decat 3 ani si jumatate de la absolvire. Oare vom avea ocazia sa ii ajungem din urma muncind cinstit? Sau macar sansa unui trai mediu fara grija majora a zilei de maine? Oare vom ajunge sa castigam suficient incat sa ne permitem doua concedii pe an alaturi de familie, fara sa ne gandim ca acest lucru ne-ar cauza gaura in buget? Nu sunt prea optimist cand vine vorba de bani si nu voi fi nici in continuare, dar ma gandesc ca am un loc de munca unde nu primesc spaga, unde nu primesc prime decat de Paste si Craciun si atunci prea putin, unde nu mi s-a mai marit salariul de doi ani, unde nu am garantia locului de munca pentru ziua de maine si unde nu sunt prea multumit de conditii. Asta este cam in contrast cu fostii colegi de liceu, care primesc spaga ba chiar mai mare decat salariul, se descurca de cate ceva, fac combinatii in timpul liber cu diferite rezultate si prin mijloace diferite. Poate sunt si unele chestii pe care le fac la limita legii dar uite ca din cauza acestui mod de viata traiesc ceva mai lejer decat mine care nu fac asa. Nu am mintit in legatura cu situatia ea generala actuala, dar nici nu am fost intrebat. A fost mai bine asa, dar nu mi-ar fi picat bine daca ma intrebau. Nu dupa ce am auzit cat de bine le merge lor. In concluzie am ramas cu placerea revederii colegilor, dar cu un gust amar despre modul in care am involuat fata de ceilalti din generatia mea, care dintr-un motiv sau altul au ales o cale mai riscanta in viata, dar o cale castigatoare.
Sa traim bine!
O sa-mi iau masina macar sa fiu in rand cu ei la capitolul asta.