Amintiri din copilarie -> Despre rudele de la tara

Capitolul 1

Rudele de la tara

Când mergeam la ţară după o lungă perioada, eram tare bucuros. Ajungeam în casa şi deja începeam să-i caut pe bătrâni, că de cele mai multe ori nu îi găseam înăuntru, ci în grădina sau în ogradă. Mamaie era o femeie cu tenul si pielea zbârcite din cauza muncii, căci ani prea mulţi nu avea în perioada aceea. Mică de statura şi adusă puţin de spate, făcea treabă în curte şi în ogradă de dimineaţa şi până seara fără să pe vaite prea mult. Îi plăcea să muncească şi îi părea rău uneori că se termină ziua si nu apuca sa faca tot ce si-a dorit. Îi plăcea să meargă lucrurile aşa cum le stabilea, şi găsea timpul necesar să se uite şi la televizor seara la serialul pe care îl urmărea. Tataie era jumătatea aproape perfectă pentru ea. El făcea treburile mai grele, deşi mamaie încerca să îl menajeze pe cât posibil. El era responsabil să aducă apă, şi să facă curat la animale, iar iarna cu tăierea lemnelor şi întreţinerea focului. Tot el mergea şi cu cireada de vite de două ori pe luna când venea rândul. Unchii mei care locuiau cu bătrânii, erau angajaţi la firme de construcţii şi lucrau de obicei pe şantiere, venind acasă la sfârşit de săptămână sau o data la două săptămâni, în funcţie de cât de departe aveau lucrări. Ambii fumau, lucru care nu îmi plăcea deloc, mai ales că seara fumau în casa. Mitu era cel mai mic şi era un bărbat calm, pe care cu greu îl puteai enerva. Destul de slab din cauza celor două pachete de ţigări pe care le dădea gata într-o zi, şi cu un aspect neîngrijit, nu dădea semne cum că şi-ar dori ceva anume de la viaţa. Nicu în schimb era un bărbat mai cumpătat, blond cu ochii albaştri şi la fel de slab ca şi Mitu, ştia ce vrea de la viaţa şi tindea către mai mult. Când se întorcea de la muncă, avea grijă să aducă pâine şi câte ceva dulce pentru părinţi şi pentru cei ce se mai iveau pe acolo. Avea simţul umorului destul de dezvoltat şi în zilele lui bune îţi povestea aşa multe lucruri la care râdeai într-una. Îi plăcea să muncească şi nu îl auzeai vreodată să pe vaite că nu mai poate şi că nu mai face sau că nu vrea. Semana cu mamaie din acest punct de vedere iar din pucnt de vedere al caracterului semana mai mult cu tataie. Avea initiativa in toate si arata ca se pricepe la toate lucrurile. Pe lângă faptul că pe pricepea la multe şi nu întorcea spatele de la nicio muncă, se mai pricepea şi la tuns, mulţi întrebându-mă chiar şi pe mine dacă s-a întors Nicu acasă şi să îi transmit să treacă să îi tundă şi pe ei. Acestea erau rudele de la ţară, mamaie mai având pe lângă cei doi băieţi, încă unul însurat la Ploieşti care stătea pe stradă cu mine şi o fata care pe vremea aceea stătea în Ploieşti. Şi mama era tot fata ei, fiind al doilea copil ca vârstă dintre cei 5. In sat familia arata destul de unita si la locul ei si chiar asa era si in interiorul ei. La fel cum se vedea din afara. Un mare "blestem" avea insa, de a fi vecini cu rudele lui tataie. Acei coate goale, care furau din cand in cand de pe la vecini cate un pui, cate o gaina sau cate ceva de prin gradina. Destul de greu cu astfel de vecini, de care se fereau cat de mult puteau vitand sa lase curtea goala. De fiecare data cand mergeau la camp sa sape sau sa culeaga, cineva trebuia musai sa ramana acasa sa "pazeasca" sau altfel cine stie ce pagube ar fi fost in lipsa lor. Si cum paza buna trece primejdia rea, eu eram cel care ramanea cu ograda in grija si curtea in paza cand ei trebuiau sa mearga la lucratul pamantului. Mergeau la 18 km distanta. De obicei se duceau cu caruta, drumul pana acolo durand cam doua ore. Asa ca plecau cu noaptea in cap, cel tarziu ora 6, iar eu ramaneam de obicei acasa pana seara pe la orele 19:00-20:00 cand se intorceau ei. Aveau pretentia sa stau in curte si sa nu plec pe departe, ca sa nu avem parte de musafiri nepoftiti. Aceste amanunte insa le voi dezbate pe larg intr-un episod viitor.