Un vis dincolo de pasiune
Întrebat fiind de Banca Transilvania ce aș face cu 5000 de euro, dacă i-aș avea pe un card de cumpărături (Star Card), m-am oprit pentru un moment ca să-mi desenez în minte răspunsul. Dar înainte de a răspunde efectiv la întrebare, am nevoie să vă spun o scurtă poveste cu deznodământ mai puțin fericit.
În luna mai a anului 2015 am riscat totul pe o carte. Urma să efectuez un împrumut de bani pentru a pleca din țară. Nu împrumutul era partea cea mai rea a poveștii ci faptul că acolo unde urma să merg nu aveam un job gata stabilit ci trebuia să caut unul fără a cunoaște foarte bine limba respectivă. Insula Jersey pe care am călcat cu gândul la o viață mai bună m-a primit cu brațele deschise. Dar ajuns acolo pe insulă am fost atins de veștile proaste venite din țară. Antrenorul echipei favorite de baschet își dăduse ultima suflare imediat după ce câștigase titlul de campion cu echipa sa. La scurt timp doi tineri din Ploiești, pe care clubul de baschet CSU Asesoft îi ajutase financiar (prin campaniile de strângere de fonduri organizate), își dădeau ultima suflare. Colac peste pupăză sponsorul principal al echipei își retrăgea susținerea financiară. Echipa mea favorită era în colaps. Eu nu puteam face nimic și nimeni nu părea capabil să rezolve problema. O echipă născută pentru a fi campioană era în moarte clinică. Tot ce era de făcut era să sperăm că trecerea în neființă a antrenorului și a celor doi tineri vor fi jertfe suficiente pentru renașterea echipei. Speranțele au fost spulberate curând. Totul s-a năruit și echipa s-a destrămat. A rămas doar ecoul, amintiri de diamant și ECOU †††.
5000 de euro de la Banca Transilvania merg la...
Revenit pe pământ românesc mi-aș dori să pot pune umărul la renașterea unei echipe din propria-i cenușă. Mi-aș dori ca pasărea Phoenix să renască în acest caz în orașul meu și să aibă penele alb-albastre. Și mi-aș dori să aud iarăși versurile vechiului imn: „Și iar ne ridicăm, hai Asesoft! Luptăm și câștigăm, hai Asesoft!”.
În luna mai a anului 2015 am riscat totul pe o carte. Urma să efectuez un împrumut de bani pentru a pleca din țară. Nu împrumutul era partea cea mai rea a poveștii ci faptul că acolo unde urma să merg nu aveam un job gata stabilit ci trebuia să caut unul fără a cunoaște foarte bine limba respectivă. Insula Jersey pe care am călcat cu gândul la o viață mai bună m-a primit cu brațele deschise. Dar ajuns acolo pe insulă am fost atins de veștile proaste venite din țară. Antrenorul echipei favorite de baschet își dăduse ultima suflare imediat după ce câștigase titlul de campion cu echipa sa. La scurt timp doi tineri din Ploiești, pe care clubul de baschet CSU Asesoft îi ajutase financiar (prin campaniile de strângere de fonduri organizate), își dădeau ultima suflare. Colac peste pupăză sponsorul principal al echipei își retrăgea susținerea financiară. Echipa mea favorită era în colaps. Eu nu puteam face nimic și nimeni nu părea capabil să rezolve problema. O echipă născută pentru a fi campioană era în moarte clinică. Tot ce era de făcut era să sperăm că trecerea în neființă a antrenorului și a celor doi tineri vor fi jertfe suficiente pentru renașterea echipei. Speranțele au fost spulberate curând. Totul s-a năruit și echipa s-a destrămat. A rămas doar ecoul, amintiri de diamant și ECOU †††.
Arhiva personală. Fanionul inscripționat cu trofeele câștigate de CSU Asesoft Ploiești. |
Revenit pe pământ românesc mi-aș dori să pot pune umărul la renașterea unei echipe din propria-i cenușă. Mi-aș dori ca pasărea Phoenix să renască în acest caz în orașul meu și să aibă penele alb-albastre. Și mi-aș dori să aud iarăși versurile vechiului imn: „Și iar ne ridicăm, hai Asesoft! Luptăm și câștigăm, hai Asesoft!”.
Așadar acum știu ce pot răspunde la întrebarea de mai sus. În urma trecerii în neființă a echipei preferate, palmaresul acesteia a trecut în posesia unei echipe, CSM Ploiești, care joacă în divizia a doua și care este lipsită de suport financiar. Mi-aș dori să am 5000 de euro pe care să-i pot investi în performanța acestor copii care luptă din răsputeri pentru a readuce Ploieștiul pe prima scenă a baschetului românesc. Aș investi acești bani pentru dotarea cu echipamente sportive pe care le-aș putea achiziționa chiar și în rate fără dobândă de la eMAG cu ajutorul Star Card de la Banca Transilvania. Asta în cazul în care nu aș plăti toți banii odată, pentru a-i redirecționa în diferite achiziții. Programul de loialitate al Star Card-ului oferit de Banca Transilvania este unul orientat către nevoile clientului. Astfel clienții care cumpără din magazinele partenere prin intermediul Star Card, pot primi puncte Star cadou. Fiecare punct Star este egal cu 1 leu.
Revenind cu picioarele pe Pământ aștept o minune din partea celor care au deja banii aceștia la dispoziție și vor să-i investească în viitorul și performanțele unor jucători ce pot călca pe urmele idolilor lor în baschet.
Chiar dacă îmi place baschetul, nu am să arunc acest articol la coș ci am să-l las aici drept dovadă că cel puțin un om a crezut în revenirea baschetului de calitate în Ploiești. Ca să fie și mai credibil, înscriu acest articol în competiția Superblog.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea