Amintiri din copilarie -> Episodul 2 -> Abracadabra

Pe asta mi-o aduc aminte de parca ar fi fost ca ieri. Stiu ca era o dimineata de vara si era in weekend cand tatutu, caci asa ne-a invatat tata de mic sa-i spunem, a exersat un "numar de magie". Aveam cam 5 sau cel mult 6 ani cand am ramas uimit si nici pana in ziua de astazi nu am reusit sa-i deslusesc secretul de atunci. Stateam in jurul unei masute, special amenajata ca sa ajung pana si eu, cel mai mic de inaltime, la ea, si luam micul dejun. Era cam ora noua dimineata, caci soarele batea prin geamuri direct in casa, dar nu cu puterea cu care ar fi batut dupa-amiaza. Dupa ce am terminat de mancat, magicianul a inceput a grai intr-un mod deloc pe placul meu:
"-Cine ma pupa ii dau ceva!" Nu prea obisnuia sa faca surprize de felul lui si mai ales nu intr-o zi deloc speciala. Era o zi normala de sfarsit de saptamana. Sora mea a fost prima care s-a repezit sa-l pupe pe obrajii lui mari si a fost imediat rasplatita cu o punga de pufuleti colorati. Nici fratele meu nu a stat prea mult pe ganduri vazand recompensa si si-a primit si el portia. Eu cel care nu eram pupacios de felul meu am fost mai incapatanat si nu am vrut sa fac efortul acesta chiar nici cu recompensa pe care urma sa o primesc. Destul de mult a trebuit sa se roage mama de mine ca sa accept sa-l pup in schimbul recompensei, in timp ce tatutu ii tot spunea ca e treaba mea si ca eu pierd. L-am pupat in cele din urma mai mult fortat de imprejurari caci altfel as fi ramas la vorba mea: "-Daca vrea sa-mi dea, sa-mi dea si fara sa-l pup!". Nici nu am terminat bine prima sceneta ca magicianul a urmat spectacolul cu al doilea numar de magie, in care sub acelasi indemn al pupatului, a rasplatit micii spectatori cu cate o ciocolata. Si de data aceasta am fost cu greu induplecat sa-l pup pentru a o primi. Si surprizele nu s-au oprit aici.
"-Cine ma pupa ii dau ceva!" , s-a auzit din nou si amandoi fratii mei s-au repezit in acelasi timp de gatul lui sa-l pupe; nici eu nu am stat prea mult pe ganduri de data asta incepand sa mi se para interesant si chiar profitabil acest joc. Si de data aceasta fiecare am fost rasplatiti cu cate o punga de bomboane. dupa doua trei minute in care credeam ca s-au terminat surprizele si deja trecusem la desfacutul lor, am fost loviti din nou de laitmotivul "-Cine ma pupa ii dau ceva!", moment in care am tasnit toti de gatul lui fiind recompensati instant cu cate un ou cu surprize.deja incepusem sa ne uitam de unde le scoate. Le scotea de la spate, dar nici pana in ziua de azi nu am inteles de unde le-a scos. Parca facea magie nu altceva. Statea pe un scaun scund ca sa fie la nivelul mesei de pitici, si era imbracat intr-un maieu alb si in pantaloni scurti. Toti am inceput sa cautam imprejurul lui, nedescoperind insa locul de unde veneau surprizele. in timp ce-i cautam surprizele se auzi iarasi "-Cine ma pupa ii dau ceva!" si dupa pupicii fulger pe care i-a primit ne-am primit si noi rasplata constand in cate o punga de jeleuri. Pe asta nu am uitat-o nici pana acum, caci e o amintire care imi da batai de cap si acum si acum e prea tarziu probabil ca sa-mi mai dau seama care a fost siretlicul lui si cum de nu mi-am dat seama de unde le scotea. Stiu doar ca a fost un moment minunat, al unui magician de ocazie si o amintire care va fi uitata cu greu.