Un e-mail catre M
asaaa , si fiindca ti-am vorbit de blogul tau , hai macar sa termin subiectul asta , episodul saptamanii trecute , ca vorba ta , nu apuc sa inchei nici un subiect.
iti zisei deja ca gasisem ceva ce imi starnise zambetul ala de complice .
e vorba de postul cu pepenele ala bizar al dracu' in forma de inima.
si de o mentiune de-a ta de-acolo , ceva de genul "ca pe vremea noastra" , referitor la gusturile pe care le stiam.
Nicusor , trisezi! si iti permiti sa trisezi , fiindca ai un scris destul de matur. asa incat cine te citeste si nu te cunoaste n-are de un' sa banuiasca faptul ca tu ai vreo 21 de ani.
pai de unde sa stii tu alt gust pentru orice daca oricum nu le-ai prins decat pe-astea artificiale?
da, uite chiar azi am mancat neste chestii cu o eticheta scrisa "mere ionatane". hahahaha, io nu asa tin minte ca aratau merele ionatane atunci cand eram io mica. si mai tin minte ca aveau si miros. e drept ca intre timp mi-a cam disparut mie mirosul , da' nici chiar asa!
da' tu ce nostalgii bune poti avea?
nu te tachinez de data asta , sunt pur si simplu curioasa. am vreo 8 sau 9 ani in plus , nu pot privi din perspectiva ta.
M.
Parca ti-am aratat privelistea din spatele blocului meu. Cand ma uit pe geam parca imi aduc aminte de dudul in care ma dadeam huta la 5-7 ani, de cainii pe care ii hraneam si cu care ma jucam la 9-10 ani, de melcii pe care ii adunam dupa ploaie la 8-10 ani, de ciulinii care se strangeau pe poantalonii si sosetele mele, de cazematele din zapada pe care le faceam iarna, de bulgarii pe care cu greu ii impingeam din cauza marimii si gabaritului foarte mare, De lacurile care se formau dupa ploaie si stateau acolo cate 10 zile pana se evaporau, de vecinutii mei cu care jucam pititea, alergatea, leapsa, carolina, tara tara vrem ostasi, pietricelele, bidoanele, sa traga mata de coada... si multe alte jocuri si activitati, de conflictele cu copii din celelalte blocuri, de fotbalul in tarana grea din spatele blocului, de caisii de pe langa bloc, de putinele masini parcate sub care ma taram sa scot mingea intepenita, de toate celelalte jocuri minunate care ma tineau pana seara la lasarea intunericului, si de si de si de. Si acum te intrebi cum de am eu nostalgii? Hai sa-ti fac un tur intr-o zi al locurilor in care ma jucam eu cand eram mic. Sti care e surpriza cea mai mare? Nu vom putea fara sa fim amendati. De ce? Pentru ca toate aceste jocuri pe care le jucam in spatele blocului, nu mai pot fi jucate din cauza celor construite pe care le-ai vazut pe micuta mea fereastra. Pentru ca pe aceste proprietati nu ma mai pot zbengui. Spatiile de joaca pentru copiii de azi sunt in parcuri si atat. Ar mai fi parcarile unde pericolele sunt mari si poate ca atat... Asa ca draga M am avut timp de toate aceste chestii si acum am motive sa fiu nostalgic. Cat despre gustul si mirosul merelor, chiar si pe acesta il stiu, cu toate ca e putin mai vag. Dar a existat desigur. Ar mai fi multe de zis dar cred ca te-am convins. Invitatia ramane insa deschisa, in cazul in care vrei sa iti dai seama cum am copilarit eu.
iti zisei deja ca gasisem ceva ce imi starnise zambetul ala de complice .
e vorba de postul cu pepenele ala bizar al dracu' in forma de inima.
si de o mentiune de-a ta de-acolo , ceva de genul "ca pe vremea noastra" , referitor la gusturile pe care le stiam.
Nicusor , trisezi! si iti permiti sa trisezi , fiindca ai un scris destul de matur. asa incat cine te citeste si nu te cunoaste n-are de un' sa banuiasca faptul ca tu ai vreo 21 de ani.
pai de unde sa stii tu alt gust pentru orice daca oricum nu le-ai prins decat pe-astea artificiale?
da, uite chiar azi am mancat neste chestii cu o eticheta scrisa "mere ionatane". hahahaha, io nu asa tin minte ca aratau merele ionatane atunci cand eram io mica. si mai tin minte ca aveau si miros. e drept ca intre timp mi-a cam disparut mie mirosul , da' nici chiar asa!
da' tu ce nostalgii bune poti avea?
nu te tachinez de data asta , sunt pur si simplu curioasa. am vreo 8 sau 9 ani in plus , nu pot privi din perspectiva ta.
M.
Parca ti-am aratat privelistea din spatele blocului meu. Cand ma uit pe geam parca imi aduc aminte de dudul in care ma dadeam huta la 5-7 ani, de cainii pe care ii hraneam si cu care ma jucam la 9-10 ani, de melcii pe care ii adunam dupa ploaie la 8-10 ani, de ciulinii care se strangeau pe poantalonii si sosetele mele, de cazematele din zapada pe care le faceam iarna, de bulgarii pe care cu greu ii impingeam din cauza marimii si gabaritului foarte mare, De lacurile care se formau dupa ploaie si stateau acolo cate 10 zile pana se evaporau, de vecinutii mei cu care jucam pititea, alergatea, leapsa, carolina, tara tara vrem ostasi, pietricelele, bidoanele, sa traga mata de coada... si multe alte jocuri si activitati, de conflictele cu copii din celelalte blocuri, de fotbalul in tarana grea din spatele blocului, de caisii de pe langa bloc, de putinele masini parcate sub care ma taram sa scot mingea intepenita, de toate celelalte jocuri minunate care ma tineau pana seara la lasarea intunericului, si de si de si de. Si acum te intrebi cum de am eu nostalgii? Hai sa-ti fac un tur intr-o zi al locurilor in care ma jucam eu cand eram mic. Sti care e surpriza cea mai mare? Nu vom putea fara sa fim amendati. De ce? Pentru ca toate aceste jocuri pe care le jucam in spatele blocului, nu mai pot fi jucate din cauza celor construite pe care le-ai vazut pe micuta mea fereastra. Pentru ca pe aceste proprietati nu ma mai pot zbengui. Spatiile de joaca pentru copiii de azi sunt in parcuri si atat. Ar mai fi parcarile unde pericolele sunt mari si poate ca atat... Asa ca draga M am avut timp de toate aceste chestii si acum am motive sa fiu nostalgic. Cat despre gustul si mirosul merelor, chiar si pe acesta il stiu, cu toate ca e putin mai vag. Dar a existat desigur. Ar mai fi multe de zis dar cred ca te-am convins. Invitatia ramane insa deschisa, in cazul in care vrei sa iti dai seama cum am copilarit eu.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea